Proiectarea si studierea unei masini cu reluctanta variabila ...

9
2.1 Dimensionarea statorului
Procesul de dimensionare a SRM modular începe cu introducerea unor
valori impuse care vor caracteriza domeniul energetic în care maşina se plasează. Ca
atare se impun: tensiunea nominală (UN), curentul nominal (I), numărul de faze (m),
puterea nominală (P2N), întrefierul (g), inducţia maximă în întrefier în poziţie aliniată
(Bgmax), viteza nominală (nN) respectiv cuplul nominal (TN).
Având aceste date, se poate face primul pas, dimensionând diametrul
mediu (fiind diametrul până la mijlocul întrefierului):
D
g
3
Q
2
R
P2
N Q
s k
n N
1
k
L B
g max 1
A
S
60
K
cr
(2.1.1)
unde, QS şi QR sunt numărul de poli statorici şi rotorici. Coeficienţii kσ şi kL descriu
fluxul de scăpări respectiv factorul de aspect al maşinii.
Dimensionarea modulelor statorice tine de combinarea ecuaţiilor
trigonometrice cu cele care abordează circuite magnetice.
Fig. 2.1. Dimensiunile unui modul al SRM
Lăţimea preliminară a distanţierelor laterale este impusă să fie intre 15-20
de ori mai mare ca întrefierul, din motive pur de izolare magnetică.
l D
20 g
(2.1.2)
Lăţimea unui pol al modulului trebuie calculată funcţie de pasul polar în
aşa fel încât să se asigure suprapunerea minimă la începutul perioadei de comutaţie a
polilor rotorici cu cei statorici. Astfel lăţimea polului statoric este: