ENUNT, TEXT SI DISCURS PUBLICITAR I. C. Corjan 1 ... - roslir

41
ENUNT, TEXT SI DISCURS PUBLICITAR
NOTES
i
Langage et discours. Eléments de sémio-linguistique, Hachette,
Paris, 1983, pp. 58-131.
ii
Expresiile “act de limbaj”, “act de discurs” si “act de vorbire” sint
aproape sinonime. Pentru detalii, a se vedea notiunea de “speech act” la J.
Austin si J. Searle. Mentionam doar ca J. Austin identifica trei tipuri de “acte
de vorbire” (locutionare, ilocutionare si perlocutionare), funda-mentale fiind
actele ilocutionare clasificate de J. Searle in: repre-zentative (asertiune,
informare); directive (ordin, cerere, interogatie); comisive (oferta,
promisiune, angajare); expresive (multumire, scuza, felicitare, exultatie);
declarative (declaratii ceremonioase, botez, con-damnare etc.). Acestea sint
acte intentionale, conditionate de conventii, determinate contextual si
constituie realizarea unei actiuni. (cf. A. Bidu – Vranceanu et alii, Dictionar
de stiinte ale limbii, Nemira, Bucuresti, 2001, p. 256).
iii P. Charaudeau, op. cit., p. 58.
iv Z. S. Harris a definit enuntul drept “orice portiune din vorbirea unei
persoane, inainte de care si dupa care urmeaza o pauza”, dar “enuntul pur nu
este, in general, identic cu propozitia, deoarece multe enunturi (…) constau
din cuvinte izolate, grupuri, propozitii incomplete etc.” (citat in J. Lyons,
Introducere in lingvistica teoretica, trad. rom., E.S., Bucuresti, 1995,
pp.196-197).
v Cf. P. Charaudeau, op. cit., pp. 64-65.
vi
Cf. D. Roventa – Frumusani, Argumentarea. Modele si strategii,
ALL, Bucuresti, 2000, pp. 52-55.
vii
Cf. S. Savulescu, Retorica si teoria argumentarii, Ed. SNSPA,
Bucuresti, 2001, p.133. Se poate stabili o paralela cu functiile limbii descrise
de R. Jakobson: ethos = emitator, pathos = receptor, logos = mesaj.
viii Cf. P. Charaudeau, op. cit., pp. 72-76.
ix P. Charaudeau, op. cit., p.122.
x
E. Pamfil, D. Ogodescu, Persoana si devenire. Eseu de antropologie,
E.S.E., Bucuresti, 1976.
xi Idem, p. 20.
xii Idem, p. 47.
xiii Cf. D. Ogodescu, Persoana si lume. Ordinea triadica in gin-direa
contemporana, Albatros, Bucuresti, 1981, pp.102-103.
xiv A. J. Greimas detaliaza lucrurile, sustinind ca personajele narative nu
sint fiinte psihologice, iar in sistemul global al actiunii se disting actantii (un
fel de “sememe construite” din structura narativa profunda) de actori
(functivele din structura superficiala a discursului) – Séman-tique
structurale, Larousse, Paris, 1966, pp.174-175 si 185. Aceasta nuantare este
I. C. Corjan