Plan local de actiune pentru mediu, judetul Arad - Consiliul ...

sfârşitul paleozoicului, în permian, aria muntoasă a constituit sediul unei acumulări de depozit
predominant continentale, în care materialul de origine piroclastică avea o mare pondere.
Odată cu începutul ciclului alpin, când se individualizează blocul transilvano-panonic, se
deosebesc: domeniul de Codru, domeniul de Bihor şi domeniul de Biharia. După restabilirea echilibrului
tectonic, spre sfârşitul cretacicului, aria muntoasă a fost din nou acoperită de ape, ea devenind bazin de
acumulare. Depozitele formate în noile condiţii alcătuiesc, în structura actuală, învelişul postgeneză
conservat de obicei în ariile depresionare.
Caracteristice pentru fundamentul cristalin sunt manifestările magmatice, aşa cum este seria de
Mădrigeşti din Munţii Highiş constituită din paragnaise, calcare şi dolomite cristaline cu intruziuni sinorogene
de roci granitoide. Lor li se alătură în fundamentul măgurilor de la Şiria, o fâşie de şisturi
muscovitice şi corneene biotitice străpunsă de filoane granitoide. Această serie, alături de granitoidele de
Codru, alcătuiesc nucleul cel mai vechi metamorfozat în timpul precambrianului sau paleozoicului vechi
(H. Savu, 1962; R. Dimitrescu, 1962).
Orogeneza hercinică este marcată de o activitate magmatică plutonică care a dus la punerea în loc
a unor masive intruzive ca cele din Munţii Highiş (seria de Păiuşeni, după H. Savu, 1962). În Munţii
Moma este cunoscută seria intruziunilor de Codru - produse ale unui magmatism plutonic. Lor li s-a
suprapus pânza de Codru alcătuită din depozite (prealpine) permiene regenerate în cutările alpine şi din
depozite mezozoice, adică învelişul alpin al cristalinului.
Sfârşitul mezozoicului este marcat de oscilaţiile uscatului consemnate de faciesurile neritic-litoral
şi epicontinental bogate în organisme şi în alternanţe cu depozitele continentale. Mişcările din faza
lamarică au condus la exondarea zonei montane, urmate de erupţiile de banatite din paleogen.
Din punct de vedere geologic perimetrul Depresiunii Hălmagiu aparţine părţii vestice a bazinului
neogen al Zărandului. Fundamentul acestui golf este format din şisturi cristaline ce au fost străpunse de
roci eruptive filoniene în partea de nord- nord vest şi de erupţiile andezitice în partea de sud.
Depozitele de vârstã ponţiană se prezintă sub forma unui "facies litoral", de apă foarte îndulcită,
marnos, nisipos, uneori chiar conglomeratic, sau sub forma unui "facies vestic" depus la o depărtare
oarecare de ţărm şi la o adâncime de peste 200 m. El este reprezentat prin marne cenuşii albastre, în stare
proaspătă, şi albe, prin uscare, sărace sau chiar lipsite de fosile.
Depresiunea Zărand reprezintă un compartiment alungit pe direcţia est-vest, coborât tectonic în
timpul neozoicului şi conturat ca unitate de sine stătătoare la sfârşitul pliocenului şi începutul
cuaternarului. Structura orografică prezintă în linii mari ca şi trăsătură de bază, creşterea altitudinilor
dinspre partea centrală spre cea periferic muntoasă (din nord şi sud) dar şi dinspre vest spre est, adică de
la contactul cu Câmpia Crişurilor spre compartimentul Almaş - Gurahonţ (considerată după unii
depresiune şi parte componentă a Depresiunii Zărand).
Un sistem de falii profunde, neogene delimitează compartimentul depresionar al Zărandului faţă
de cristalinul din Masivul Highiş şi Codru-Moma, unde au avut loc fenomene vulcanice neogene. În acest
fel modelarea s-a efectuat intens, denivelarea creată între fundul Depresiunii Zărand şi rama montană
fiind confirmată şi de grosimea foarte mare a depozitelor piemontane.
Dealurile şi piemonturile ce se găsesc la baza Munţilor Codru-Moma, Găina, Zărand sunt alcătuite
din roci sedimentare (marne, argile cenuşii, nisipuri uşor cimentate, etc.) ce au fost smulse din trupul
munţilor de forţele exogene şi care s-au depus într-un vechi golf al Lacului Panonic peste fundamentul
cristalin, fiind în fapt câmpii de acumulare în timpul pliocenului. Pe parcursul acestei sedimentări au avut
loc şi erupţii vulcanice ce-au adus din străfundurile pământului cantităţi importante de lavă, acoperită
ulterior de roci sedimentare recente. Pe alocuri, după retragerea apelor Lacului Panonic, agenţii
modelatori au scos la iveală structuri vulcanice (formate din andezite şi aglomerate andezitice) ce au
aspectul unor martori de eroziune care depăşesc uşor 300 m altitudine (Mocrea, Pleşca, Pâcota,etc.).
Astăzi periferia acestor dealuri este marcată de argile, nisipuri variate, pietrişuri şi bolovănişuri
depuse sub forma unor vaste conuri de dejecţie cuaternare. Sincrone acestora sunt depozitele loessoide cu
intercalaţii de soluri fosile.
Zona de câmpie a judeţului are origine comună cu Depresiunea Panonică, care în evoluţie se
suprapune celui de al doilea bloc rezultat din fracturarea micro-plăcii transilvano-panonice. Fundamentul
său se compune din blocuri de şisturi cristaline, acoperite de sedimentar cretacic, peste care se află
umplutura neogenă specifică depresiunii.
13