Descarca articole in format pdf - colmedmm.ro

în cimitirul bisericii d<strong>in</strong> Lancrăm, în ziua de 9 mai, zi în care ar fi împl<strong>in</strong>it 66 de ani. In după amiaza acelei
zile, de 9 mai, un camion, însoţit de scriitorul Teohar Mihadaş şi câţiva studenţi, pr<strong>in</strong>tre care şi viitorul poet,
Ion Alexandru, aducea de la Cluj sicriul cu trupul neînsufleţit al poetului-filosof Lucian Blaga. D<strong>in</strong>
momentul în care camionul părăsea podul de peste Mureş, <strong>in</strong>trând în hotarul satului Lancrăm, clopotele d<strong>in</strong>
turla bisericii nu mai încetau dangătul lor prelung şi trist, ducându-i pe unii cu gândul la poezia ,,Gorunul”
sau ,,Glas de seară”, la ,,Cântecul obârşiei” sau la volumul ,,In marea trecere”, iar pe alţii, la ar<strong>in</strong>ii d<strong>in</strong>tre
buza râului Sebeş şi gardul casei păr<strong>in</strong>teşti, loc de joacă în copilăria poetului. Ar<strong>in</strong>ii înşiraţi de-a lungul apei
fredonau, în adierea uşoară a vântului primăvăratic, un bocet metafizic ce părea despr<strong>in</strong>s d<strong>in</strong> poezia
,,Greeruşa” : ,,Greu e totul, timpul, pasul. / Grea-i purcederea, popasul. / Grele-s pulberea şi duhul, / greu pe
umeri chiar văzduhul. /Greul cel mai greu, mai mare / fi-va capătul de cale. / Să mă-mpace cu sfârşitul
/cântă-n vatră greeruşa: / Mai uşoară ca viaţa/ e cenuşa, e cenuşa”.
La Sebeş şi Lancrăm era o zi l<strong>in</strong>iştită, cu nori scămoşi pr<strong>in</strong>tre care se strecurau cu discreţie razele de
soare, ca apoi, cerul să se închidă treptat, parcă în semn de doliu, urmând a se redeschide parţial spre apus,
eliberând câteva raze însângerate pentru a-l plânge ,,cu lacrimi de sânge” pe marele dispărut.
D<strong>in</strong> păcate, foarte puţ<strong>in</strong>i clujeni l-au însotit pe Blaga în drumul lui spre Lancrămul său natal. Pr<strong>in</strong>tre
aceştia, i-am remarcat pe cei de la revistele Tribuna şi Steaua : Grigore Beuran, Radu Enescu şi pe
colegul meu de an la facultate, poetul Miron Scorobete. Dist<strong>in</strong>sul meu profesor de logică în anul I la
Facultatea de Filologie d<strong>in</strong> Cluj, acad. D.D. Roşca, coleg cu Blaga la Liceul ,,Andrei Şaguna” d<strong>in</strong> Braşov
şi la Universitatea d<strong>in</strong> Viena (evocat cu căldură şi s<strong>in</strong>ceră prietenie de Blaga în ,,Hronicul şi cântecul
vârstelor”) a rostit, puternic marcat de momentul psihologic, un cuvânt de despărţie la Casa Universitarilor
d<strong>in</strong> Cluj. El a vorbit în calitate de coleg, nu de reprezentant al Universităţii.* )
Când a sosit camionul cu sicriul lui Blaga în faţa bisericii d<strong>in</strong> Lancrăm, culmea, îl observ pe Catarig,
<strong>in</strong>tendentul Universităţii, sus pe platforma camionului, în piciore cu mâna stângă rezemat de sicriul poetului.
Doamne, mi-am zis în s<strong>in</strong>ea mea, d<strong>in</strong> toată floarea universitarilor clujeni nu s-a găsit nici o persoană
reprezentativă care să-l comducă pe fostul mare profesor Blaga până la locul de veci?
Scriitorul Teohar Mihadaş, ( aromân născut în Grecia ), unul d<strong>in</strong> cei mai apropiaţi prieteni ai
familiei Blaga, d<strong>in</strong> ultimul timp, a fost s<strong>in</strong>gurul om care a stat alături de Blaga d<strong>in</strong> momentul ridicării
sicriului de la morga spitalului d<strong>in</strong> Cluj şi până la aşezarea lui în mormântul d<strong>in</strong> curtea bisericii. Când
Mihadaş se pregătea să coboare sicriul de pe platforma camionului, Catarig, ia-l de unde nu-i. Apelează la
trei <strong>in</strong>divizi localnici şi impreună poartă pe umeri sicriul până în <strong>in</strong>c<strong>in</strong>ta bisericii. Fi<strong>in</strong>d aproape, voiam să
mă implic. D<strong>in</strong> mulţime c<strong>in</strong>eva mă trage de mânecă discret : ,,Stai cum<strong>in</strong>te, nu te implica”, apoi dispare în
mulţime. Urmăream cu privirea deplasarea sicriului şi n-am dat împortanţă, pentru moment, gestului, poate
că omul ştia el ceva..**) Nu era greu de presupus că toată procesiunea înmormântării poetului Blaga ,,a fost
supravegheată de securitate” (vezi şi: mărturisirea lui Gh. Maniu, dîn cartea lui I.Oprişan). Aşa se explică
absenţa de la înmormântare a unor reprezentanţi ai Academiei, Filiala d<strong>in</strong> Cluj, ai Universităţii ,,Victor
Babeş”, ai Uniunii Scriitorilor, ai Comitetul de Cultură, ai Primăriei Clujului, ai Bibliotecii Centrale
Universitare etc. Nu mai vorbim de absenţa unor reprezentanţi ai M.E.Î., ai M<strong>in</strong>isterul Culturii. Nici g<strong>in</strong>erele
lui Blaga,Tudor Bugnariu, prof. univ. de marxism, fost m<strong>in</strong>istru adjunct în M.E.I (cumnat cu prof.
Constant<strong>in</strong> Daicoviciu) n-a participat la înmormântare. Presa centrală şi locală, nici un cuvânt.
La Lancrăm, ca şi la Sebeş, vestea mortii lui Blaga a fost primitä cu regret şi consternare. Nimeni
nu se aştepta la dispariţia lui atât de rapidă. De fapt, erau foarte puţ<strong>in</strong>i localnici care cunoşteau starea
sănătăţii sale, o boală gravă, <strong>in</strong>curabilă. Blaga nu mai locuia în Lacrăm de multă vreme. După moartea
tatălui, mama v<strong>in</strong>de casa d<strong>in</strong> Lncăm şi în 1909 familia se mută la Sebeş..
Contrar aşteptărilor, participarea <strong>in</strong>telectualilor d<strong>in</strong> Sebeş la înmormântarea poetului, a fost extrem
de redusä. Cei mai în vârstă, calculaţi şi prudenţi, erau reţ<strong>in</strong>uţi în a-şi manifesta în public durerea şi
regretul pentru unul d<strong>in</strong>tre cei mai mari poeţi ai României. ( S-au dat ,, <strong>in</strong>dicatii preţioase ” d<strong>in</strong> partea