Descarca articole in format pdf - colmedmm.ro

trebuie să-l conv<strong>in</strong>gă pe colegul devenit pacient să accepte unele <strong>in</strong>vestigaţii sau <strong>in</strong>tervenţii;
poate acceptarea ultimului să asiste la unele manevre să constituie un argument mai puternic
decât evocarea necesităţii epuizării diagnosticului.
În practica medicală, situaţiile sunt foarte diverse şi RMP poate îmbrăca aspecte
perverse. E cazul când un <strong>in</strong>divid sănătos solicită complicitatea medicului pentru rezolvarea
unei situaţii juridice sau în obţ<strong>in</strong>erea unor avantaje socio-economice ilegale. De multe ori
asupra medicului se exercită foarte mari presiuni pentru a fi părtaş la un fals. Fi<strong>in</strong>d şi ei
oameni, şi medicii pot ajunge în conjuncturi în care nu întrevăd altă ieşire decât simulând o
boală. E aleasă o afecţiune, de obicei mai greu de obiectivat (astm, ulcer, tulburare psihică
etc.). Medicul aflat în dificultate încearcă să dev<strong>in</strong>ă pacient şi se adresează unui coleg pentru
a deveni „medic curant”. În faţa acestuia d<strong>in</strong> urmă se ridică două probleme: 1. să depisteze
simularea; 2. să încerce împreună cu pacientul simulant să caute o altă cale de rezolvare a
problemei ivite. Acest lucru cere d<strong>in</strong> partea medicului curant mult tact. Între medicul curant
şi medicul pacient nu e loc de nicio ambiguitate.
Un aspect particular îl reprez<strong>in</strong>tă relaţia medic curant – medic pacient în faţa unei
maladii <strong>in</strong>curabile. Niciodată medicul pacient nu va accepta că sufer<strong>in</strong>ţa sa nu are remediu.
Accepţiunea în faţa medicului curant e falsă, cu atât mai mult când boala e cronică şi
termenul fatal e greu de prevăzut. Medicul curant mai poate <strong>in</strong>voca <strong>in</strong>tervenţii terapeutice pe
care le va pune în operă în perioada de ameliorare întrevăzută, sugerată cu multă conv<strong>in</strong>gere.
În astfel de cazuri, medicul curant nu poate apela la ajutorul psihologului sau al preotului.
Doar aparţ<strong>in</strong>ătorii pot fi de ajutor în anevoioasa cale de montare a acestei farse tragice. Cu
multă abilitate, medicul-pacient poate fi înşelat pr<strong>in</strong> falsificarea pozitivă a rezultatelor unor
<strong>in</strong>vestigaţii.
• Medicul curant va evita orice aluzie la o subestimare profesională a medicului
pacient. E contra<strong>in</strong>dicată autolauda cu o vastă experienţă în domeniu, de contribuţii orig<strong>in</strong>ale
etc. Ele sunt de la s<strong>in</strong>e înţelese de vreme ce el a fost ales de medicul pacient. Se va evita şi
referirea la un eventual regim preferenţial, care îi vor provoca valuri de recunoşt<strong>in</strong>ţă
medicului-pacient (prelungirea <strong>in</strong>ternării, <strong>in</strong>ternarea într-o rezervă). Totdeauna când
medicul-curant observă schimbări în atitud<strong>in</strong>e sau evoluţia medicului-pacient e <strong>in</strong>dicat să
organizeze astfel de consulturi, chiar dacă posedă o explicaţie validă priv<strong>in</strong>d apariţia acestor
modificări). Uneori, medicul-pacient are bune relaţii colegiale cu medici mai puţ<strong>in</strong> cunoscuţi
de medicul curant, dar care se dovedesc foarte utile, ca surse suplimentare de <strong>in</strong>formaţii
anamnestice.
Un caz cu totul aparte îl reprez<strong>in</strong>tă situaţia când medicul curant şi medicul pacient au
aceeaşi specialitate. Presupunem că primul v<strong>in</strong>e în întâmp<strong>in</strong>area celui de-al doilea. În această
circumstanţă se creează un „punct critic” pe care ambii trebuie să-l depăşească pr<strong>in</strong>tr-o
conivenţă depl<strong>in</strong>ă. Aşa cum fiecare bolnav imprimă bolii amprenta personalităţii sale, tot
astfel fiecare medic exercită propria-i medic<strong>in</strong>ă, îşi <strong>in</strong>dividualizează practica medicală.
• În relaţia medic curant – medic pacient <strong>in</strong>terv<strong>in</strong>e şi atitud<strong>in</strong>ea ultimului faţă de
dotarea tehnică de care dispune primul. Plecând de la premiza că medicul pacient, cunoscând
atât <strong>in</strong>dicaţiile, cât şi contra<strong>in</strong>dicaţiile utilizării lor, va încerca, totuşi, să abuzeze de situaţia
lui, pentru a constrânge pe medicul curant să le folosească. Pentru a contracara aceste
pretenţii, acesta va apela la toate abilităţile sale de moderator. Colegul bolnav va fi corect