RELA II MILITARE ROMÂNO – GERMANE - fundatia gusa

mină plăcută într-un joc periculos, să se accepte acordul economic şi cu ajutorul
Germaniei să propulsăm propria înarmare”. Dacă se ajunge la un război, atunci poziţia de
neutralitate înarmată îngăduie, probabil, promovarea oricărui preţ pentru bogăţiile solului
românesc şi, poate, chiar eliberarea de acordul economic. Astăzi România nu mai are
ţelurile din 1916, acum îşi va apăra independenţa. Acest imperativ este motivul principal
al temerilor mele.
În situaţia actuală ne este prielnic faptul că Ungaria, Bulgaria şi Rusia formulează
pretenţii faţă de România, şi chiar pretenţii teritoriale. Acestor circumstanţe va trebui să le
mulţumim dacă România se va îndrepta spre noi. Noi trebuie să ţinem în frâu duşmanii.
Prin acordul dintre Anglia şi Turcia s-a schimbat vizibil situaţia militar – politică a acestei
ţări în dezavantajul nostru. Anglia câştigă acum posibilitatea exercitării unor mai
puternice influenţe asupra Uniunii Balcanice decât până acum. Prin aceasta Bulgaria este
ca şi paralizată. Că armata română a câştigat în ultimii ani în privinţa valorii sale nu este
un fapt de tăgăduit (a se compara cu raportul despre parada din 10 mai 1939). Dacă noi, în
perspectiva planului de patru ani, suntem constrânşi să întărim substanţial potenţialul de
luptă al românilor, furnizându-le material de înzestrare, fie din ţară, fie din zonele aflate
sub protecţia noastră, pentru a primi în schimb petrol, se pune problema diminuării în
fiecare zi a şanselor noastre de a ajunge cândva mai repede la petrolul românesc. Fără a
vrea să încalc teritoriul politicii, aş da expresie unui punct de vedere strict militar,
determinat de convingerea mea: apreciez că ne facem iluzii crezând că vom lega această
ţară de noi prin livrări de arme, că în timp de război ne-ar livra petrol fără contraservicii.
Istoria demonstrează contrariul. Ni se va sustrage. Nu putem fi interesaţi de o Românie
puternică, aflată în acest front al încercuirii. Sunt aproape singur cu această părere a mea:
,,Vox clamantis in deserto” şi mi-am dorit să fi putut raporta altfel. Aşa cum stau lucrurile
acum, totul ar fi însă numai iluzii.
Cu expresia profundului meu respect, am onoarea de a fi al dumnevoastră
devotat,
WAHLE
BA – MA, RH 2/2926/ fişa 1.
3
[Legaţia Germană] [Iunie 1939]
[Ataşat militar]
Stimate domnule general !
Problema înarmării României cu ajutorul nostru este de mai mult timp, obiectul
schimbului de păreri dintre ministrul plenipotenţiar şi mine. Deşi convorbirile s-au
desfăşurat amiabil nu se poate menţiona un progres în apropierea celor două concepţii pe
această temă. Folosesc, prin urmare, această cale a înştiinţării cu rugămintea de a se da
instrucţiunile corespunzătoare.
Ministrul plenipotenţiar susţine opinia că României ar trebui să i se livreze rapid
arme moderne, pentru ca astfel “să fie legată de noi”. România ar vrea apropierea de noi.
Situaţia din 1916 nu s-ar mai repeta pentru că astăzi România nu mai are obiectivele
militare de odinioară ce ar determina-o să se alieze adversarilor noştri.
3