RELA II MILITARE ROMÂNO – GERMANE - fundatia gusa

Româniai cu Aliaţii s-au desfăşurat în mai multe capitale neutre, dar ,,condiţiile” puse de
aceştia, mai ales în problemele teritoriale, şi viitorul statut politic al ţării nu puteau să fie
acceptate. Lovitura de stat de la 23 august 1944, în urma căreia Mareşalul Ion Antonescu
a fost arestat, a pus capăt şi ,,bătăliei armistiţiului” şi a precipitat ocuparea ţării, cu
acceptul anglo-saxonilor, de către trupele sovietice.
În iulie 1944, mareşalul Ion Antonescu era convins că Germania trebuie să
pregătească diplomatic pacea. El a urmat cu fidelitate linia germană în domeniul militar şi
politic, ceea ce nu a fost cazul cu poziţia în problemele financiare şi economice.
Documentele prezente în volumul de faţă ne ajută să înţelegem mai bine politica
mareşalului Ion Antonescu şi, mai ales, liniile directoare urmărite în cadrul raporturilor cu
cel de-al Treilea Reich. Dacă în plan militar politica Mareşalului a avut, cu unele sincope
determinate de situaţia reală de pe front, şi puncte de convergenţe cu Reich-ul, în plan
diplomatic – avem în vedere negocierile purtate în 1943–1944 cu emisari ai Naţiunilor
Unite, neautorizate de Berlin – şi, mai ales, economico-financiare s-au produs divergenţe
serioase. Mai ales în problema schimburilor economice s-a realizat, ceea ce istoricul
Andreas Hillgruber o compara cu domeniul miracolului, numeroase avantaje pentru statul
român. La finele celui de-al doilea război mondial cantitatea de aur a Băncii Naţionale a
României aproape că se dublase, ceea ce impune o revizuire şi o analiză sine ira et studio
a regimului antonescian şi, implicit, a raporturilor româno–germane din anii 1940–1944.
Profesor universitar dr. Valeriu Florin Dobrinescu
IV