RELA II MILITARE ROMÂNO – GERMANE - fundatia gusa

fulminatul de mercur este uscat şi cernut. Alături, despărţit tot printr-un zid, se află
obiectivul 3 în care se macină cloratul de kaliu şi sulfura de antimoniu şi se amestecă
pulberile uscate. În obiectivul numărul 4 sunt umplute şi presate capsele şi capsele de
aprindere pentru închizătorul de aprindere. În obiectivul 5 sunt umplute şi comprimate
focoasele. În obiectivul 6 capsele de iniţiere şi focoasele sunt curăţate, cu ajutorul
rumeguşului, în dispozitive speciale. Într-un spaţiu separat printr-un zid de beton,
iniţiatorii finiţi sunt revăzuţi, verificându-li-se dimensiunile, după care sunt împachetaţi.
În prelungirea obiectivului 1 se află obiectivul 7 în care sunt fabricate toate componentele
metalice. Izolat, pe malul pârâului Tohan, se află depozitul pentru fulminat de mercur şi
materiale inflamabile şi un depozit pentru focoase. Mai departe se află o clădire mică în
care se fac probe de tragere. Capacitatea acestui grup este astfel organizată încât să poată
produce o combinaţie de iniţiatori suficienţi pentru fabricarea a 2.500–3.000 de percutori
şi a 1.500–1.000 de grenade.
Grupul B este alcătuit din şase ateliere, în care sunt montate focoase percutante şi
închizătoare de aprindere. Închizătoarele de aprindere sunt folosite numai în cadrul uzinei,
focoasele percutante – numai parţial, aproximativ 1.000–1.500 de bucăţi. Restul se
ambalează şi se depozitează. Aceste focoase percutante conţin, fireşte şi iniţiatorii. În
grupul B se află un mic depozit subteran de ,,tritol” şi pulbere neagră. Tritolul este
introdus în iniţiatori în incinta grupului B. Pulberea neagră se foloseşte pentru crearea
efectului de întârziere. Atelierele grupului B sunt separate prin rambleuri.
La o depărtare de aproximativ un km se află grupurile C şi D, corespondente
între ele. În aceste grupuri are loc finisarea proiectilelor. În spatele grupului D, la
aproximativ un km depărtare, se întinde pe 300 m un poligon de tragere prevăzut cu un
aparat ,,Le Baulangé” pentru măsurarea presiunii gazului şi a vitezei. Tragerea la distanţe
mari se experimentează în poligonul Sudiţi.
Corpul proiectilelor şi toate celelalte părţi componente ale focoaselor sunt aduse
de la Fabrica ,,Titan” din Bucureşti la executarea cărora se pare că ia parte şi Malaxa.
Corpurile proiectilelor sunt descărcate din vagoanele garniturilor de tren direct în
ateliere, unde întâi sunt degresate şi uscate, apoi verificate; în final sunt umplute cu tritol
lichid şi perforate. În orificiul rezultat sunt montate două corpuri cu tritol. Pe lângă toate
aceste operaţii au loc şi altele auxiliare sau secundare: constatarea greutăţii, verificarea
centrului de greutate, revizia şi altele.
Proiectilele prevăzute cu focoase ajung în grupul F, aflat la aproximativ un km
depărtare. În acest obiectiv cartuşele sunt dotate cu mecanismul de aprindere şi umplute
cu săculeţi de pulbere, este introdus focosul şi totul se ambalează. Şi aici au loc o serie de
operaţii secundare.
Grupul E se află într-o strânsă legătură cu grupul B şi conţine magazia, atelierele
de strungărie, lăcătuşerie, tinichigerie, două ateliere mari de tâmplărie, un depozit de
scânduri, uscătoria pentru scânduri, un atelier pentru montarea inserţiilor de zinc şi un
depozit pentru lăzile cu muniţii. Fabrica produce de fapt ea însăşi muniţia în totalitatea
părţilor componente precum şi accesoriile, garniturile şi inserţiile. Se folosesc zilnic
aproximativ 1.000 de incinte. La aproximativ 2 km depărtare de tâmplărie este întreţinut,
zi şi noapte, un foc în care sunt arse zilnic aproximativ 1.500 kg de rumeguş (cu deşeurile
din lemn sunt aprovizionate, pentru încălzire, toate împrejurimile).
Între grupul A şi grupul E se află o remiză pentru locomotive şi o seră pentru
flori, legume şi răsaduri. Totul este camuflat. Pentru că zona nu este împădurită, au fost
plantaţi numeroşi plopi.
11