RELA II MILITARE ROMÂNO – GERMANE - fundatia gusa

importante pentru înţelegerea subiectului de faţă sunt volumul editat de Serafim Duicu 8 ,
ca şi documentele existente în lucrarea Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele
germane şi române, I-II, apărute în coordonarea tot a lui Gheorghe I.Buzatu 9 .
În România de după 1989 s-au tipărit numeroase volume, studii şi articole
consacrate politicii interne a guvernului condus de mareşalul Ion Antonescu, dar ele
conţin puţine elemente legate de natura şi conţinutul raporturilor româno–germane din
perioada 1940–1944.
O lucrare importantă pentru înţelegerea raporturilor româno–germane şi care nu
poate fi omisă este Antonescu–Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite, (1940–1944), în
două volume, tipărite în anul 1991 10 .
De un real folos în înţelegerea şi semnificaţia raporturilor româno–germane este
memorialistica 11 , ca şi volumele care conţin stenogramele întâlnirilor führer-ului Adolf
Hitler cu diferite personalităţi europene, între care şi mareşalul Ion Antonescu 12 .
În fine, marile colecţii de documente tipărite în S.U.A., Anglia şi Germania ne
ajută să înţelegem mai bine complexitatea raporturilor româno–germane din anii celui de
al doilea război mondial.
Volumul de faţă cuprinde documente referitoare la relaţiile dintre România şi cel
de-al III-lea Reich din perioada 1940–1944 şi ele provin din mai surse: Arhivele Militare
Române, Arhivele germane de la Freiburg şi Ministerul de Externe al Franţei–Arhivele
Diplomatice şi Centrul Arhivelor Diplomatice de la Nantes. Marea majoritate a
documentelor provin din Arhivele Militare Române şi reprezintă o sursă documentară de
prim ordin în tratarea şi înţelegerea problemei în discuţie, cu prioritate asupra cooperării
militare, a participării la războiul din Est, precum şi a convenţiilor militare şi economicofinanciare
încheiate în această perioadă de cele două state.
Retrospectiv, raporturile româno–germane din anii celui de-al doilea război
mondial nu se pot susţine prin sloganul atât de răspândit al aşa-zisului statut de satelit al
României – contestat de Andreas Hillgruber 13 şi acceptat de unii istorici români şi străini.
Din examinarea documentelor, interne şi externe, răzbate complexitatea relaţiilor politicodiplomatice,
militare şi economice dintre România şi cel de-al III-lea Reich, în perioada 7
septembrie 1940–23 august 1944, multiplele şi gravele probleme ale ţării, preocuparea
permanentă a conducătorului statului pentru atingerea unor obiective limită, care să
asigure menţinerea fiinţei naţionale şi refacerea integrităţii teritoriale a statului, care
suferise o mare dramă naţională în vara anului 1940.
Criza acută prin care a trecut România, după ,,arbitrajul” de la Viena, a putut fi
depăşită numai atunci când Regele Carol al II-lea i-a conferit generalului de divizie Ion
Antonescu puteri depline şi acesta a abdicat în favoarea fiului său, Mihai. În situaţia
concretă, cu importante consecinţe pentru statul român, Ion Antonescu a văzut drept unică
calea aceea de a aplica ,,arbitrajul” fascist de la Viena şi de a evacua partea de nord-vest a
8 Ion Antonescu şi Garda de Fier, Ediţie Serafim Duicu, volumul I, Casa de editură Rom-
Edition, Tîrgu Mureş, 1991.
9 Editura Majadahonda, Bucureşti, 1998, 1999.
10 Volumele au apărut la Editura Cozia, fiind pregătite pentru tipar de Vasile Arimia, Ion
Ardeleanu şi Ştefan Lache. Au mai publicat studii privind evoluţia raporturilor româno–
germane din anii celui de al doilea război mondial: Ioan Saizu, D. Şandru, Leonida
Loghin, Mihai Inoan, Ioan Chiper, A. Kareţchi, Ilie Ceauşescu, Vasile Mocanu, N.
Dascălu, Florin Constantiniu, D. Tuţu, Ioan Talpeş, Ottmar Traşcă etc.
11 Gheorghe Barbul, Mémorial Antonesco. Le III-e Homme de l'Axe, I, Paris, La
Couronne, 1950; ediţia română a apărut sub îngrijirea lui V. Fl. Dobrinescu, la Iaşi, la
Editura Institutului European, în anul 1992; Ion Gheorghe, Rümaniens Wieg zum
Satelitenstaat, Heidelberg, 1952; ediţia în limba română a apărut în 1996, sub îngrijirea lui
Stelian Neagoe, sub titlul Un dictator nefericit. Mareşalul Antonescu (Calea României
spre Statul satelit); Renato Bova Scoppa, Colloqui con due dittatori, Roma, 1949;
Alexandru Cretzianu, The lost Opportunity, London, 1957; există şi două ediţii în limba
română apărute la Institutul European din Iaşi în anii 1995 şi 1998, sub îngrijirea lui V. Fl.
Dobrinescu; Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din ţara pierdută, Rio
de Janeiro–Madrid, 1966; o ediţie românească a apărut la Editura Fronde de la Alba Iulia
în anul 1995.
12 Andreas Hillgruber, Staatsmänner und Diplomaten bei Hitler, Vertrauliche
Aufzeichnungen über Unterredungen mit Vertretern des Auslandes, Edited by Andreas
Hillgruber, I–II, Frankfurt-am-Main, 1967, 1970; Paul Schmidt, Statist auf diplomatischer
Bühne, 1923–1945, Bonn, 1950.
13 Idem, Hitler, Regele…, p. 273.
II