vezi pdf - fundatia gusa

patrie. Cei căzuţi la datorie nu erau uitaţi odată cu înmormântarea lor, duhovnicii militari
îngrijindu-se de aranjarea unor cimitire ale eroilor, cu ajutorul trupelor, şi construirea unor troiţe
dedicate lor, preocupări ce onorau memoria celor căzuţi pentru ţară.
Ajutorul dat serviciului medical este prezent în mai multe rapoarte, ce semnalează
sprijinul pe care medicii l-au primit din partea preoţilor militari atât pentru evacuarea răniţilor şi
pentru primul ajutor acordat acestora, cât şi pentru îngrijirea sufletească a celor vătămaţi în
timpul luptelor. Aprecierea pentru activitatea deosebită desfăşurată se concretizează prin
numeroasele decorări, propuneri la decorare şi înaintări în grad la excepţional cu care a fost
onorat corpul preoţilor militari.
***
Rapoartele preoţilor, ce descriu activitatea acestora în Campania din Est, conţin, aproape
în totalitate, semnalări ale operei misionare din zona de operaţii a armatei române. Cantitatea
mare de informaţii nu ne permite să utilizăm în această scurtă prezentare toate datele ce există în
documente, ci doar să exemplificăm preocupările din domeniu cu câteva fapte reprezentative,
rămânând ca mărturiile ce alcătuiesc această lucrare să vorbească de la sine.
Înaintarea armatei române pe teritoriul Rusiei Sovietice a pus trupele în contact cu
populaţia din zonă. Clericii militari, ca şi ostaşii români, au descoperit în acele regiuni atât
,,opera” de distrugere a vieţii religioase de către comunişti, cât şi prigonirile pe care le-au suferit
oamenii simpli, care nu aveau altă vină decât aceea de a crede în Dumnezeu. Autoritatea
sovietică a desfăşurat, timp de aproape 25 de ani, o politică de descreştinare prin constrângere
cu urmări ce, fără riscul de a exagera, au îngrozit pe păstorii armatei române. Din aceste cauze
preoţii militari au activat şi ca misionari creştini pentru populaţia civilă.
După intrarea trupelor în localităţi, populaţia civilă se interesa imediat de existenţa unui
preot, fapt ce este semnalat în foarte multe rapoarte. În darea de seamă întocmită de preotul
căpitan Nicolae Petrache de la Brigada 1 Mixtă Munte, pe perioada 20 iulie – 10 august 1941,
se semnala faptul că ,,locuitorii satului au cerut ca preotul ce însoţeşte comandamentul să
oficieze slujba religioasă” xxxi . Politica autorităţilor comuniste a condus la deportarea majorităţii
preoţilor locali, fapt ce a lipsit populaţia de păstorii săi. Din această cauză serviciile divine
tradiţionale nu au mai putut fi efectuate şi a trebuit ca duhovnicii militari români să compenseze
asemenea lipsuri.
Botezul, acest act foarte important pentru un creştin, nu fusese efectuat în acele zone de
mai mulţi ani, iar apariţia unor preoţi ortodocşi a entuziasmat populaţia locală . La aceste
izbânzi confesionale s-a ajuns greu, cum aflăm şi din însemnările preotului căpitan Petrache
Nicolae (Divizia 1 Vânători de Munte): "Sub bombardamentul aviaţiei şi sub traiectoriile
X