vezi pdf - fundatia gusa

îndeplinită cu grijă şi dragoste creştinească. O semnalare a acestei preocupări o găsim în
propunerea pentru decorarea cu ,,Meritul Sanitar” clasa I a preotului căpitan activ Vasile I.
Bondrea din Regimentul 2 Căi Ferate, în care se spunea: ,,Pentru devotamentul fără margini,
stând mereu în mijlocul răniţilor, fie efectuând mici slujbe religioase, fie ţinându-le predici
ocazionale şi alinându-le suferinţele prin cuvinte blânde şi fapte evanghelice şi pentru oboseala
de a înmormânta la un cimitir departe, la 4 km nu numai ostaşii căzuţi, şi [pe] cei de la spitalul
din Ţigleanca, plus cei ce veneau direct de front” lxxv . O altă acţiune demnă de a fi semnalată o
găsim în memoriul preotului căpitan de rezervă Andreescu I. Constantin, confesorul Spitalului
de Campanie Nr.4 şi al garnizoanei Odessa, din 28 martie 1942: ,,Am cerut şi mi s-a dat gratuit,
de către Casa Şcoalelor, o frumoasă bibliotecă ambulantă din 250 volume cu conţinut ales de
subsemnatul şi potrivit cu gradul de cultură şi împrejurarea în care se găsesc cititorii, adică
răniţii. Această bibliotecă a fost adusă personal, cu multe greutăţi de transport, din ţară” lxxvi .
Grija manifestată de preoţii militari faţă de cei în suferinţă a modificat starea de spirit a răniţilor
şi putem afirma fără exagerare, că a ajutat mult procesul de vindecare şi refacere fizică şi
morală a acestora.
Educaţia obştească a constituit o permanentă preocupare a preoţilor în campanie. Aceştia
au prezentat trupei numeroase conferinţe şi cuvântări. Tematica abordată a fost diversă şi a atins
subiecte de mare importanţă pentru evoluţia armatei. Nu au lipsit temele de istorie, nici cele
religioase şi juridice, fiind abordate probleme legate de infracţiuni specifice(automutilări,
dezertări, furturi şi scandaluri). Deşi acţiunea preoţilor nu a eradicat fenomenul infracţional,
trebuie să recunoaştem că a influenţat pozitiv, contribuind la reducerea acestuia. Inspectoratul
Clerului Militar s-a îngrijit de tipărirea mai multor cărţi cu conţinut moralizator şi religios ce au
fost distribuite ostaşilor, sprijinind în acest fel misiunea educativă a preoţilor.
Educaţia religioasă a prizonierilor a constituit o altă latură a activităţii serviciului
religios în campanie. Impresionant este faptul că asistenţa religioasă a fost acordată la cererea
unor soldaţi ce aparţineau armatei bolşevice, atee prin definiţie. În acest sens menţionăm, printre
alte documente, un proces-verbal din luna august 1941, încheiat de confesorul garnizoanei Brad,
preotul S.Dascălu, în care se spune: ,,Noi, preot căpitan Sextil Dascălu, confesorul garnizoanei
Brad, de faţă fiind domnul colonel Gh.Iliescu, comandantul garnizoanei Brad şi sergentul major
de jandarmi Ieremia, comandantul lagărului de prizonieri, am procedat la botezul prizonierilor
din anexatul tabel nominal(lagărul Lunceiul de Jos). Botezul s-a făcut cu libera lor voinţă,
neforţaţi şi după ce fiecare în parte a fost interogat dacă vrea a intra în Biserica Creştină
Ortodoxă, arătându-li-se totodată deosebirea dintre comunism şi creştinism” lxxvii .
XXII