vezi pdf - fundatia gusa

Suntem într-un cătun de vreo 80-90 familii. Nu e biserică, nici n-a existat cândva. Depindeau de altă
parohie.
Ei singuri amenajeazã o salã în care fac slujba asistând mai toþi locuitorii ºi mulþi dintre ostaºi. Atmosferã
religioasã impresionantã. Aceleaºi lacrimi de bucurie ce curg în voie pe feþele ucrainienilor, îmbãtrâniþi de
necazuri ºi nevoi.
În cuvântul meu am lãudat acest popor care ºi-a pãstrat credinþa în ciuda comunismului ºi am dat
îndemnuri de apropiere sufleteascã faþã de oastea ce a venit să pronunţe prin jertfa ei, libertatea Ucrainei.
Concluzii:
1. În acþiunea misionarã, desfãºuratã pe pãmântul ucrainian, dezrobit prin eroismul neîntrecut al ostaºilor
români, am avut sprijinul, înþelegerea ºi concursul larg ºi binevoitor al domnului general Mihail Lascãr, al
domnului colonel Mociulschi, colonel Ignat, cãpitan Anghel ºi a întregului corp ofiþeresc care mi-au dat sugestii,
punându-mi la îndemânã mijloace de transport ºi interpreþi pentru desãvârºirea misiunii mele în mijlocul poporului
ucrainian.
Interesul viu ce a fost purtat de toþi pentru misiunea mea, mi-au stimulat ºi mai mult forþele mele ºi
dragostea mea pentru slujirea preoþeascã ºi avânt în rolul determinant, în rostul ce-l am aici de a înãlþa din nou
steagul ºi crucea lui Hristos.
2. Prin orice sat ucrainian am trecut, însoþind brava oºtire românã, am oficiat slujbe religioase potrivite
vremii ºi locului.
Am þinut ca “rãspunsurile” acestor slujbe sã fie date de corul localnicilor, fãcând legãtura între români ºi
ucrainieni.
Am cãutat, în acþiunea mea, sã se simtã cã trece într-adevãr o oºtire creºtinã, constituitã în cruciadã, venitã
sã dezrobeascã cu tot dinadinsul, poporul ucrainian ºi sã reaºeze la locul de cinste, sfânta cruce pãgânitã de jidovi.
3. Cele mai multe slujbe le-am fãcut în bisericã; acolo unde acestea au fost distruse, am amenajat capele
unde sã se roage atât localnicii cât ºi ostaºii noºtri, care vor trece pe ruta noastrã.
4. Este indiscutabilã simþirea profundã cu care poporul ucrainian primeºte aceste slujbe religioase.
Interesant este faptul cã ei înºiºi solicitã serviciile religioase, arãtându-se adânc miºcaþi, deºi slujba se
efectueazã în limba românã.
Cei mai mulţi fac demersuri să rămân preotul lor stabil. În cuvântările pe care le adresez acestui popor
bun, blând, adânc pravoslavnic, caut sã fac legãtura sufleteascã între dezrobitori ºi dezrobiþi, arãtându-le cã armata
noastrã vine aici sã redea viaþã naþionalã poporului ucrainian ºi sã reaºeze bisericile ºi credinþa pravoslavnicã la
locul lor de cinste. Le arãt, de asemenea, cã sacrificiile lor fãcute pentru hrana trupei eliberatoare sunt nu numai o
recunoºtinþã fireascã din partea ucrainienilor, dar ele sunt incomparabile cu jertfele de sânge fãcute de armata
românã ºi germanã, care îºi lasã atâtea morminte pe meleagurile ucrainiene, numai ºi numai din dragostea faþã de
poporul ucrainian.
Urmãresc, deci, prin acþiunea mea pastoralã, sã lãsãm în urma noastrã un “prieten” al oºtirii noastre, iar
mâine, când lucrurile se vor liniºti ºi Ucraina va fi liberã, sã avem un vecin loial, care sã poarte veºnic recunoºtinþã
eroicei noastre armate.
Comandamentul M. U.
Oficiul poºtal militar Nr. 66
- 18 august 1941 -
Preot căpitan, Nicolae Petrache
A. M. R., fond Inspectoratul Clerului Militar, dosar 283, f. 397-404
Marele Cartier General
Inspectoratul Clerului Militar
Oficiul poºtal militar Nr. 85
8
Ordin Circular nr. 35 din 20 iulie 1941,
către preoţii militari activi
Urmare la ordinul circular nr. 877/941 vi se face cunoscut că orice corespondenţă privitoare la
Inspectoratul Clerului Militar sau la Episcopul Militar, o veþi trimite pe adresa Inspectoratului Clerului Militar,
oficiul poºtal militar Nr. 85.
12