vezi pdf - fundatia gusa

magazii şi localuri publice sau în închisori, mănăstirile româneşti lăsate în funcţiune, mai
numeroase decât în toate celelalte ţări ortodoxe vecine, făceau discret misiune creştină de masă,
iar cele închise erau restaurate şi folosite în circuitul turistic ca monumente istorice şi de
artă" xcii .
Aceste ultime aspecte nu anulează calvarul amintit deja. Ele arată că involuţia relativă a
situaţiei din subsistemul ecleziastic pe planul agresiunii faţă de om a fost concomitentă cu unele
schimbări pozitive în domeniile structurii, învăţământului, arhitecturii şi artei bisericeşti.
Clerul militar a cunoscut în anii 1944-1948 aceleaşi momente grave pe care le-au trăit
armata, societate românească. Când prigoana împotriva instituţiilor ecleziastice, creştine şi de
alte rituri şi-a schimbat tactica, trecând de la biserică la slujitorii ei, preoţii din armată ştiau că şi
zilele Inspectoratului Clerului Militar sunt numărate. Din cei 64 confesori militari activi
nominalizaţi în 1944 xciii şi din cei 92 mutaţi în diferite unităţi xciv , puţini la număr au ajuns la
enorii; mulţi au trăit drame prin înscenări judiciare, arestări, închisori, lagăre de muncă,
domicilii forţate.
Episcopia Armatei a repetat sincopele înregistrate de biserică, în general. Însuşi organul
ei central - Inspectoratul Clerului Militar - a trecut, imediat după 23 august 1944, prin încercări
deosebite. Ordinul circular nr 1362 din 15 decembrie 1944, emis de Episcopia Armatei -
Inspectoratul Clerului Militar Alba Iulia - anticipa eforturi deosebite pentru funcţionarea în
continuare a preoţilor oştirii.
Poziţia clerului în armată era asediată. Şi, pentru a evita prăbuşirea instituţiei clerului
militar în împrejurările de atunci, trebuia o rezistenţă continuă.
Treptat-treptat, activiştii de partid au acaparat întregul domeniu ale educaţiei din armată,
orientată tot mai mult spre Moscova. Aflată la discreţia Aparatului pentru Educaţie Cultură şi
Propagandă, instituţia clerului militar îndeplinea directivele acestuia. Din predici dispar deja
referirile la "tron şi rege". De altfel, însăşi legea, votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din
10 iunie 1947 şi aprobată cu majoritate de 186 voturi contra şapte, a fost promulgată cu nr.
1257, de către "Mihai". Deci lipseşte tocmai titulatura completă a monarhului. Toţi ceilalţi apar
în document cu funcţii şi nume complete: Preşedinte Mihail Sadoveanu, Secretar Stelian
Morariu, Ministrul de Război, general de corp de armată Mihail Lascăr, Ministrul de Justiţie
Lucreţiu Pătrăşcanu xcv . S-ar părea că soarta monarhiei era deja pecetluită în fieful conducerii
comuniste; lui Mihai I i se refuza încă din iunie 1947, prin actul menţionat, recunoaşterea ca
"rege al României".
Pentru perioada 8 mai 1945-31 iunie 1947 bilanţul activităţii de educaţie în armată
oferea informaţii relevante privind organizarea, obiectivele, conducerea şi realizările din
XXVI