vezi pdf - fundatia gusa

Regulamentul pentru serviciul religios în timp de pace şi campanie xv , iar un an mai târziu Legea
pentru organizarea ministerelor xvi preciza că Direcţia personalului avea şi atribuţii de încadrare
în armată a personalului ecleziastic. Din 1931, importante şi detaliate prevederi în domeniul
asistenţei religioase în armată erau cuprinse în Instrucţiuni provizorii asupra serviciului religios
în timp de pace şi în timp de campanie (14 capitole şi două anexe) xvii şi în noua Lege pentru
organizarea clerului militar (19 articole), acest din urmă document neaducând modificări
însemnate faţă de legislaţia anterioară.
Între 1921 şi 1939, Episcopia militară a fost păstorită de patru arhierei. Primul protopop,
dr. Vasile Saftu (1863-1922), numit episcop la 21 decembrie 1921, nu a trecut pragul hirotonirii
şi nici pe acela al învestirii şi instalării la cârma episcopiei armatei, întrucât au survenit o boală,
apoi moartea la 18 aprilie 1922. I-a urmat episcopul militar Justinian Teculescu (1865-1932);
timp de 22 de ani fusese protopop de Alba Iulia; în 1918 organizase cu alţi unionişti gărzile
naţionale române, fusese ales preşedinte al Consiliului Naţional Român şi făcuse parte, ca
senator din primul Parlament al României Mari. Sfântul Sinod l-a desemnat în 1922 drept "cel
dintâi episcop al scumpei şi vitezei noastre armate" xviii , învestitura oficiindu-se de faţă cu regele
Ferdinand la 31 martie 1923. Cât s-a aflat la conducerea episcopiei militare (până la 17
decembrie 1924), înaltul ierarh şi-a pus amprenta asupra mai multor izbânzi: elaborarea
importantului Regulament pentru aplicarea legii privitoare la organizarea clerului militar (aprilie
1924), sporirea numărului de preoţi militari (de la 3 la 26 clerici), organizarea aducerii de la
Mărăşeşti la Bucureşti a rămăşiţelor pământeşti ale Eroului Necunoscut xix . Apoi cârja
episcopală a preluat-o, la 20 iunie 1925, episcopul general de brigadă dr. Ioan Stroia (1865-
1937). De numele lui sunt legate mutarea în 1927 a reşedinţei episcopale de la Bucureşti la Alba
Iulia şi elaborarea acelor amănunţite Instrucţiuni provizorii asupra serviciului religios în timp de
pace şi în timp de război xx . Însă pe durata păstoririi sale de către acest ierarh"sensibil şi
cumsecade", Episcopia armatei ajunsese în pragul desfiinţării xxi .
Arhiereul cel mai dinamic, priceput, eficient şi cunoscut în structurile armatei române
rămâne Partenie Ciopron, hirotonisit episcop militar la 25 septembrie 1937 şi învestit în funcţie,
la Peleş, în ziua de 8 octombrie a aceluiaşi an xxii . Generalul de brigadă dr. Partenie Ciopron
luptase şi fusese rănit la Caşin-Oituz în primul război mondial xxiii , "Vlădica oştirii" a izbutit să
facă din Episcopia armatei o entitate prodigioasă: a organizat examene concurs pentru ocuparea
funcţiilor de preoţi militari în iulie 1939 (11 preoţi), februarie 1940 (9 preoţi), noiembrie 1940
(20 preoţi), iunie 1941 (13 preoţi), noiembrie 1941 (20 preoţi) şi decembrie 1943 (10 preoţi) xxiv ;
a reorganizat şi gospodărit optim episcopia; a înfiinţat revista "Arma Cuvântului - organul
Episcopiei Armatei"; a perfecţionat asistenţa confesională în sistemul militar al României; a
IV