Manualul politiştilor

3
Atunci când vorbim despre ce înseamnå a fi un bun pårinte, apare o diversitate de
opinii despre acest concept. Credin†ele, normele ßi standardele comportamentale care
definesc ce înseamnå a fi un bun pårinte se transmit din genera†ie în genera†ie. Pe
måsurå ce societatea progreseazå ßi familiile se schimbå, normele care, odinioarå,
defineau ce înseamnå un bun pårinte se schimbå ßi ele. Nu mai existå un model ideal,
iar consensul asupra conceptului de bun pårinte este acum mai deschis ßi mai fluid, cu
mai pu†ine reguli ßi limite bine definite.
De exemplu, în trecut, mamele ståteau acaså ßi aveau grijå de copii ßi de gospodårie.
În zilele noastre, multe mame lucreazå ßi contribuie la venitul familiei în aceeaßi måsurå
ca ßi bårba†ii. Acest lucru nu le face neapårat så fie pårin†i mai pu†in buni.
Pe lângå grijå ßi afec†iune, calitatea de bun pårinte presupune ßi socializarea copilului.
În creßterea modernå a copilului ßi în cercetårile despre via†a de familie se observå o
tendin†å spre un model de socializare caracterizat prin reciprocitate. În acest model,
copilul participå la problemele care îl privesc în mod activ ßi competent, iar pårin†ii sunt
aten†i ßi receptivi fa†å de nevoile ßi pårerile lui.
Încå de la cea mai timpurie vârstå, copiii participå la propria lor creßtere, fiind privi†i
ca participan†i pregåti†i pentru interac†iunea socialå. Noul concept sau construct al
copilului ca fiind competent ßi activ înseamnå, de asemenea, cå raportul de putere între
adult ßi copil este echilibrat, astfel încât copiii ßi pårin†ii så poatå lucra împreunå pentru
construirea unor rela†ii de respect ßi dezvoltare reciproce, în care ambele pår†i înva†å,
iar pårin†ii negociazå ßi adoptå decizii prin prisma propriilor experien†e, fårå a renun†a la
calitatea de lideri.
Via†a de familie contemporanå a trecut de la o rela†ie de autoritate la una de încredere.
Astfel, pårin†ii se îndreaptå de la modelul autoritar, în care creßterea copilului se baza
mai mult pe for†å ßi control, spre un model caracterizat prin deschidere, cåldurå ßi
coeren†å în stabilirea ßi aplicarea regulilor, a limitelor ßi aßteptårilor adecvate. În acest
din urmå caz, comunicarea, bazatå pe o rela†ie de demnitate ßi recunoaßtere reciprocå,
joacå un rol crucial. Deschiderea fa†å de activitå†ile zilnice ßi preocupårile copilului au
un rol central în rela†ia dintre pårin†i ßi copii, ca ßi explica†iile, ra†ionamentul, negocierile
ßi argumentele. În acest mod, copiii cresc învå†ând ce înseamnå responsabilitatea,
autocontrolul ßi egalitatea ßi sunt mult mai pregåti†i så devinå adul†i.
Pårin†ii ar trebui så îi ofere copilului îndrumare adecvatå în exercitarea drepturilor sale,
într-o manierå care så †inå seama de capacitå†ile lui în continuå dezvoltare. Îndrumarea
adecvatå înseamnå cå pårin†ii, pe måsurå ce copiii înainteazå în vârstå, ar trebui så le
ofere mai multå responsabilitate în problemele personale, facilitând exercitarea sporitå
a autonomiei. Opiniilor copilului trebuie så li se acorde importan†a cuvenitå, în func†ie
de vârsta ßi gradul lui de maturitate. Aceasta nu înseamnå acordarea unei autonomii
totale, ci implicarea ßi încurajarea participårii copilului în procesul de luare a deciziilor
ce îi afecteazå via†a. Pe de altå parte, pårin†ii nu ar trebui så îi cearå sau så se aßtepte
din partea copilului la lucruri inadecvate cu stadiul lui de dezvoltare. Este, de asemenea,
important ca îndrumarea så nu se realizeze prin intermediul unor forme umilitoare de
disciplinå.
Rolul ßi responsabilitå†ile poli†ißtilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului
31