Rezumat al tezei de doctorat - USAMV Cluj-Napoca

fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu, împreună cu cele rezultate din etapele anterioare,
deoarece conţine multe impurităţi organice. Decantoarele primare sunt longitudinale sau
circulare şi asigură staţionarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se
pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare; uneori
se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe
petroliere etc.) se reţin şi înlătură („despumare”), iar nămolul depus pe fund se colectează şi se
înlătură din bazin (de exemplu, cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la
metantancuri.
Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape: Aerotancurile sunt bazine unde apa
este amestecată cu „nămol activ”, ce conţine microorganisme care descompun aerob, substanţele
organice. Se introduce continuu aer, pentru a accelera procesele biochimice. Decantoarele
secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele în suspensie formate în urma
proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri, iar gazele (ce
conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil, de exemplu, la centrala termică.
Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are, de regulă, rolul de a înlătura
compuşi în exces şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu prin clorinare). Această treaptă
poate fi: biologică, mecanică sau chimică ori combinată, utilizând tehnologii clasice, precum
filtrarea, sau unele mai speciale, cum este adsorbţia pe cărbune activat, precipitarea chimică etc.
Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în azotit
şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă.
Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică sau chimică. În urma trecerii prin aceste trepte,
apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundă standardelor pentru ape uzate
epurate. Dacă emisarul nu poate asigura o diluţie puternică, apele epurate trebuie să fie foarte
curate.
Ideal este să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite a fi numite „ape uzate”, dar în
practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte, tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc,
dar pe de altă parte, ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanţe care nu ar trebui să
fie şi pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.
În final, apa epurată este restituită în emisar – de regulă râul de unde fusese prelevată,
amonte de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul
emisarului să fie mare, pentru a asigura o diluţie adecvată.
Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate, după tratamentul secundar,
deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin
substanţe toxice specifice, peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă
direct. În acest caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt
negativ din punct de vedere al debitului, dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu
sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturale, nepoluate antropic).
Se experimentează şi utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu
supunerea la tratamente avansate de purificare. Nămolul din decantoarele primare şi secundare
este introdus în turnuri de fermentaţie, numite metantancuri. De obicei, sunt rezervoare de beton
armat, de mari dimensiuni, unde se asigură temperatură relativ ridicată, constantă şi condiţii
anaerobe, în care bacteriile fermentează nămolul şi descompun substanţele organice, până la
substanţe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienţi şi gaze care, conţinând mult metan,
se utilizează ca şi combustibil.
Caracterizarea apelor de suprafaţă şi uzate din zona Mediaş
Din punct de vedere geografic municipiul Mediaş este situat în centrul teritoriului ţării, la
aproximativ 54 Km de Municipiul Sibiu. Situat în Depresiunea Transilvaniei, în partea centrală a
Podişului Târnavelor şi anume în cadrul dealurilor dintre Târnava Mare şi Târnava Mică,
IX