Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UdebutUn adevărat volum de debut, şi ce debut minunat!, ar putea alcătui paginile trimise pe adresaredacţiei de constănţeanul Răzvan-Ionuţ Pricop (n. 1987). Poeme scurte, imaginiste, grave şi calde.Incizie pe viu într-un cord agresat şi îmbibat de realitate. Peste lumea bidimensională şi (uşor) livrescăa hîrtiei se-abate un eu postromantic cu amintirile şi fantasmele-i hibernale, conştient însă şi împăcat înfiecare clipă „cu miliardele de bacterii/ în noi ca într-o mică împărăţie”. (Ştefan Manasia)Rãzvan-Ionuþ PricopDupă 2000 2000 şi cevaPoemul este aproape un mijloc de transport încomunautobuzul de aurcare te duce în locuri unde nu mai poţi ajungesau despre care nu se mai poate spuneun fel de get high legal.****Mâini care tremură şi scutură puful păpădieimâini aşternute pe muşamaua subţire cu papagali,gesturi neputincioasecare sapă în tine ca într-un mal de pământ recepe care culegeai liliacul în aprilie,acum durerea are un loc al ei în fiecareşi tânjeşti după rănile pe care ţi le făceai singur.****Micile mele iubiri industrialecu miros de benzină proaspătăcum îşi mângâiau părulintrând pe poarta încărcată de rouăa fabricii,o copilărie strălucitoareîn care balerinele lui Degaserau fluturi uriaşi.****Tigru sub blândeţea nesfârşită a dungilor,oase care despică uşor carnea supersensibilăşi privesc oraşul la ora de vârfo enormă fotografie pornograficădin epoca filmului mut.****Bătrânul abureşte în câteva deceniirămăşiţe de sticlă pe care îşi scrie numeleca un misionar al halucinaţiei,din subteranecântece vechi de dragoste năpădesc sub piele.****Muzica noastrăsub fiarele contorsionateca un bandaj pe noua realitate abundentăîn amănunte uluitoare.LizaCalvarul nostru are un nume frumos,pe insulă sunt doi măslinişi se iartă unul pe altul,aşa vom fi şi noipentru că dragostea noastră este dintotdeaunaun avion roz pe care cineva lipeşte o zvasticăneagră.****până ajungi acolo,pentru că înainte de creier totul e în paradisşi o durere puţin umilită îţi traversează trupul.****Am viziuniai viziuni,cu nervii şi sângele nostruînfrumuseţăm realitateaca o mătreaţă a copilăriei.de la un balcon la altulzile micuţe şi negre cu rufele îngheţate pesârmă,când le aduci în casă parcă ai căra pe braţede una singură o grămadă de alcoolici adormiţicu puţin timp înainte în desişul din văile adânciale canaluluişi din cutele înţepenite ai mirosi marea.lovituripielea vânătă a unei păduri îmbătrânite,la marginea oraşului ca un pumn strânsde câteva deceniişi câinele de patru săptămâniîşi ia în stăpânire teritoriul năpădit de bălării,fără nume.****cum apar unele lucruri din ceaţă,aici e superputerea într-o lume de plasticcu miliardele de bacteriiîn noi ca într-o mică împărăţieşi munţii îndepărtaţi în vitrine.Lukasz Milosz Cywicki Umbra timpului 214 TRIBUNA • NR. 184 • 1-15 mai 201014BlackPantone 253 U