Vizualizare imagine

BlackPantone 253 Ustudii culturaleIdentitãþi ºi politici transgenderCristian HainicIntroducereStudiile de gen au căpătat o amploare considerabilăîn ultimii douăzeci de ani, dezvăluindu-şipotenţialul de a chestiona anumite moduri de organizareale societăţii şi impunând o critică a clasificărilorlarg acceptate în cadrul acesteia. Făcând uz derădăcinile lor filosofice poststructuraliste (Foucault,Derrida), aceste studii aduc în discuţie nevoia de aexamina atât mecanismele care fac posibilă o clasificareîn genere, cât şi ceea ce face posibilă operativitateaacestor mecanisme. Datorită existenţei încarne şi oase a unor persoane care nu se „încadrează”în clasificările uzitate în cadrul unei societăţiclasice sau moderne (transgenderi, transsexuali, bisexuali),critica este eficientizată până la a propuneînlocuirea politicilor sexuale care sunt răspândite înmomentul de faţă cu noi posibile abordări ale acestorpersoane din punct de vedere comunitar.În textul de faţă dorim să analizăm pe ce fel denorme se pot sprijini aceste noi politici sexuale şicare sunt condiţiile de posibilitate ca ele să fieadoptate într-o comunitate predominant heterosexuală.Deoarece homo-, bi-, trans- (...)sexualitatea seconstituie astăzi ca un fenomen al vieţii cotidiene,este important să luăm în considerare nevoia identitarăpe care o manifestă reprezentanţii acestor categoriisexuale. Astfel, se impune o analiză a formăriişi menţinerii identităţii la persoanele non-heterosexuale,cu atât mai mult cu cât motorul prim almanifestaţiilor publice ale acestor persoane esteconstituit dintr-o anumită „luptă socială” pentrurecunoaşterea identităţii lor. Având în vedere premisele(în fond filosofice) de la care adepţii mişcărilorLGBTQ se revendică pentru a-şi crea identitatea,vom încerca într-un final să vedem dacă o nouăpolitică sexuală este sustenabilă.Gen şi societateProblema propriu-zisă care ne interesează a fostformulată de Michel Foucault astfel: genul devineceva ce trebuie confesat prin semnificanţi socialicare pot fi interpretaţi numai în cadrul ordinii socialeexistente 1 . In extenso, aceasta înseamnă că nimeninu poate aparţine unui alt gen decât celor careexistă în – şi sunt recunoscute de – o anumită ordinesocială. Întrebarea firească ce decurge din aceastăipoteză este cărui gen îi aparţin aşa-zişii transgenderişi transsexuali aflaţi în procesul de trecere (trans)încă neîncheiat.Primul paradox legat de fenomenul transgendereste că deşi membrii acestor grupuri adoptă o viziuneconformă problematicii foucaldiene, ei se definescpe ei înşişi ca fiind situaţi, totuşi, dincolo degenurile recunoscute în ordinea socială în cares-au născut. Într-un studiu pentru care au fost intervievaţipe larg 65 de auto-declaraţi transgenderi,definiţia comună a fenomenului la care au ajunsautorii este că transgenderism-ul se compune din„viaţa şi experienţele diverselor grupuri de oamenicare trăiesc în afara relaţiilor normative de sex /gen” 2 . Ceea ce este încă de la început o intrigă pentrucercetătorii cazurilor de acest fel este că subiecţiifie se auto-exclud, fie sunt excluşi din ordinea socială,în acelaşi timp în care ordinea socială nu poatetotuşi exclude. Mai degrabă s-ar putea spune căanumite determinaţii le sunt impuse transgenderilorîn funcţie de unele criterii evidente (aspect fizicetc.) pentru a fi incluşi într-unul din binomul socialLukasz Milosz Cywicki Umbra timpului 5TRIBUNA • NR. 184 • 1-15 mai 2010larg răspândit masculin-feminin.Apariţia publică a persoanelor care întruchipaunon-apartenenţa la binomul social al genului stă înstrânsă corelaţie cu demonstraţia filosofică conformcăreia subiectul şi „natura” umană nu există a prioriîn raport cu politica şi structurile sociale, ci se constituieîn acord cu unele „aranjamente” sociopoliticespecifice. Pentru filosofia poststructuralistă, întreagasubiectivitate vine ca un efect al logicii culturale şial unui specific social. Astfel, orice proces de individualizare,odată exprimat (chiar şi implicit sau chiarşi numai gândit) presupune o pre-existenţă a unuisistem social mai larg în cadrul căruia individualizareaare loc. Aşa cum arată şi Foucault, homosexualitateaîncepe încă din secolul al XIX-lea să vorbeascăîn propriul nume, să-şi ceară o anumită legitimitateşi „naturalitate”, însă făcând toate acestea ea foloseaacelaşi vocabular şi aceleaşi categorii prin care eradescalificată medical 3 . De aici şi faimoasa teoriepoststructuralistă conform căreia ceea ce pare că seaflă în afara unui sistem dat este deja în totalitateînăuntrul acelui sistem.Dată fiind situaţia, este necesară formarea uneinoi grile interpretative de descifrare istorică, adică oanalitică a clasificării sociale. Rolul genului şi alsexualităţii în societate este, conclude Foucault dupădesfăşurarea acestei analitici, acela de a fi punctulde pasaj special al tuturor relaţiilor de putere – întrebărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, părinţi şi copii,educatori şi elevi, preoţi şi laici, administraţie şipopulaţie. Aceasta pentru că „sexul este utilizabilpentru un număr mare de manevre, poate servi capunct de sprijin şi şarnieră pentru cele mai variatestrategii” 4 . Prin urmare, societatea va menţine binomulmasculin-feminin atât timp cât va fi nevoie carelaţiile de putere să se manifeste.Din acest punct de vedere, transgenderii se aflăîntr-un fel de joc al prezenţei în şi absenţei dinsocietate (Derrida) şi de fiecare dată când încearcăsă scape logicii acesteia ei îi reînscriu bazele salerelaţionale. Acest lucru este dovedit chiar şi de texteleştiinţifice care vin să expună problemele cu carese confruntă non-heterosexualii. De exemplu, niciocercetare despre sexualitatea „alternativă” care vreasă stea în picioare nu trece peste clasificarea clasicăa transsexualilor în „preoperativi, postoperativi şinon-operativi”, la fel cum niciuna nu poate nega căreprezentanţii „alternativei” se constituie ca unobiect de cercetare şi sunt, deci, perfect clasificabilisau clasificaţi. Patricia Gagne (& All), în studiul său,vorbeşte despre momentul de „coming out” al nonheterosexualilor,moment în care aceştia îşi facpublice preferinţele sexuale, scriind că transgenderii,spre deosebire de homo- şi bisexuali, sunt forţaţi săse expună datorită înfăţişării lor biologice. De aiciautoarea conchide că trebuie să profităm de oportunitateade a-i studia, pentru a vedea cum se poateobţine un nou gen prin interacţiunea cu ceilalţi 5 .Despre posibilitatea identităţii transgenderMajoritatea studiilor care au ca obiect persoanecu o orientare non-heterosexuală menţionează nevoiade identitate a acestora. Într-o societate care necreează subiectivitatea şi identitatea, locul cuiva carerefuză o anumită ordine este incert. Oricât de multun transgender ar încerca să se definească, atribuindu-şiînsuşiri pe care heterosexualii nu le au, el va fiîn continuu prins în jocul interior-exterior pentru căîn continuare se va defini în raport cu cineva dincadrul ordinii sociale. Cu toate acestea, raportuleste de asemenea viceversa valabil: când cineva îşiproclamă identitatea heterosexuală, este imposibilsă nu facă cel puţin tacit trimitere la homosexualitate.Acest raport inversabil este ceea ce face caà19BlackPantone 253 U19