Vizualizare imagine

BlackPantone 253 UmuzicaAvanpremierã Sibiu Jazz Festival 2010Pânã la urmã, cine vine laSibiu câºtigãVirgil MihaiuDe-a lungul a patru decenii, SăptămânaJazzistică primaverală de la Sibiu şi-a afirmatstatutul de cel mai solid brand românescprintre festivalurile de gen. O asemenea longevitatee dificil de întâlnit pe Glob şi reprezintă ooptimă carte de vizită pentru Sibiu şi – prin extensie– pentru Transilvania, România, Europa Centralăşi Uniunea Europeană. Începând din 1997, continuareanobilei tradiţii a evenimentului – ce fuseseun bastion al culturii autentice încă din trista epocătotalitară – şi-a asumat-o Fundaţia Pro ArtHermannstadt, prin coordonatorii săi H.K.J.Schmidt & Simona Maxim. Inevitabil, modul idiosincraticîn care cuplul managerial îşi alcătuieşteprogramările e susceptibil de a genera reacţii polemice,dacă nu cumva de-a dreptul contestări. Dar,cum bine se ştie, trăim într’o epocă a pluralităţii, iarcei ce se simt capabili să depăşească modelul sibiansunt liberi s’o demonstreze… Din ce în ce mai versatîn parcurgerea labirinturilor impresariale internaţionale,HKJ Schmidt simte pulsul progresivei globalizăria acestei muzici (care excelase dintru începutprin cosmopolitismul ei manifest). Ca atare, cei ceîşi vor face timp să se delecteze cu jazz în fermecătorulSibiu al lunii Florar anno 2010, au şansa de „alua pulsul” actualităţii muzical-improvizatorice cuvarii origini etno-culturale. Iată – în linii mari – caresunt ofertele ediţiei 40 a Festivalului Internaţionalde Jazz de la Sibiu.Duminică, 9 mai 2010, pe străzile vechiuluiburg va cânta o fanfară ambulantă, menită să evoceînceputurile jazzului din urmă cu un secol şi maibine (parada se va repeta pe parcursul întregii săptămâni,zilnic la orele prânzului). Seara, în Piaţa Micăva avea loc deschiderea oficială a festivalului.Primul recital aparţine formaţiei de sorginte israelianăJ.Viewz. O miză îndrăzneaţă, întrucât acest„electronica project” lansat de Jonathan Dagan combinăelemente heteroclite, adeseori în răspăr faţă detradiţiile jazzului mainstream: tehnologii avansate,turntables, programming, sampling, electronicdrumbeats, dar şi instumentaţii, vocalisme şi percuţiilive. Nu am aflat deocamdată dacă la Sibiu va fiprezentă întreaga trupă cu care J.Viewz a efectuatde curând un turneu american, însă ea poate fi oricumconsiderată reprezentativă pentru noua generaţiede jazzmeni israelieni din domeniul beyondjazz. Îi amintesc aici doar pe vocalista NoaLembersky, trompetistul Urijah, keyboardiştii DavidAdda & Daniel Koren şi pe eclatantul baterist YoniHalevi (cunoscut deja din câteva precedente evoluţiiîn România). Luni 10 mai vor concerta, tot în PiaţaMică, formaţiile Funk Factory (România) şi IndigoBand (Serbia), iar la Teatrul Gong se va ţineConcursul Sibiu Jazz Festival. Marţi 11 mai, la acelaşiteatru, e programată tradiţionala Gală a formaţiilorstudenţeşti de jazz, una dintre puţinele ocaziide afirmare oferite tinerelor talente din ţara noastrăîn acest domeniu. Pe scena din Piaţa Mică va evoluaapoi Horia Brenciu Orchestra. Miercuri 12 mai,la Teatrul Thalia, se vernisează expoziţia de fotografiiFocus Jazz; în aceeaşi seară va fi rândul formaţieilocale Guilty Lemon (în Piaţa Mică), urmată – lasala Thalia – de unul dintre cele mai promiţătoaregrupuri ale jazzului actual de sorginte cubaneză:Ramón Valle Trio. Aplaud iniţiativa lui H.K.J.Schmidt de promovare a marii şcoli jazzistice dinCuba (la ediţia de anul trecut fuseseră invitaţi alţidoi „grei” – Arturo Sandoval şi Omar Sosa). Născutîn 1964, Valle a absolvit prestigioasa EscuelaNacional de Arte din Havana în orwellianul an1984. Poate pe cale de consecinţă, el şi-a forjat propria„utopie pianistică”, de o ubicuitate stilistică deadreptul epustuflantă. Garantat, unul dintremomentele de vârf ale ediţiei 40 a festivaluluisibian!Pentru locaţiile concertelor din intervalul 13–16mai, vă invit să consultaţi programarea de pe internet.Joi, 13 mai 2010, aveţi şansa unei (re)întâlniricu o figură proeminentă a jazzului ungar – BélaSzakcsi Lakatos, despre a cărui evoluţie la ediţia1984 a festivalului sibian, împreună cu formaţiabudapestană Saturnus, mulţi păstrează amintiriagreabile. De data asta, versatul pianist propune unproiect virat spre domeniul world music, sub titulaturaSzakcsi Gypsy Jazz. În aceeaşi seară, publiculva avea şansa să compare trei talente vocale feminine:Monika Rostas (integrată în proiectuluiLakatos); Geta Burlacu (după ce am văzut-o în recitalla Chişinău, am concluzionat: împreună cu formaţiaei, demonstrează că resursele de talente aleBasarabiei sunt nesecate. Dacă pe discul de debutdin 2006 cântăreaţa nu reuşise a evita anumiteexcese narcisiste, în ultimii ani ea se pune în valoaretocmai prin autocontrol şi un just echilibru întreinfluenţele asumate – cu predilecţie, Maria Tănase –şi creativitatea proprie); în fine, Beata Przybytek:născută în 1979, ea se prezintă drept revelaţia (dacănu cumva chiar „noua divă”) a redutabilei şcolipoloneze de jazz – o voce tulburătoare, frapantăprin ambitus, dar mai ales prin textura ei „neagră”,cu trimiteri la rădăcinile blues şi gospel ale jazzului.Vineri, 14 mai 2010, vom avea parte de un grupromâno-american, altul româno-austriac şi unul purtransatlantic. Pianistul Lucian Ban e primul româncu o carieră consolidată în chiar patria jazzului.După mutarea sa la New York, odată cu schimbareasecolului, a colaborat cu jazzmeni americani deprimă mărime. Pentru Sibiu 2010, Ban ne propuneo reîntâlnire cu doi muzicieni pe care, în calitateamea de membru al juriului Down Beat Jazz CriticsPoll, continuu să-i votez consecvent printre cei maiimportanţi reprezentanţi actuali ai instrumentelorrespective: Sam Newsome la saxofon sopran şi AlexHarding la saxofon bariton. Cvartetul trompetistuluiManfred Weinberger şi al bateristului Billy Bontasvine cu o promiţătoare formulă, în care ambii colideritind spre o conciliere a experienţelor acumulateîn zone aparent disparate ale Terrei (Austria şiIndia, România şi Canada). Pentru cei fascinaţi devedetele americane ale genului, prezenţa lui KennyGarrett la Sibiu va reprezenta cu siguranţă un punctde maximă atractivitate. Să nu uităm că acest virtuozal saxofonului alto beneficiază de un imenscredit, acumulat din fragedă tinereţe: cooptat înDuke Ellington Orchestra în anii 1970, apoi în MelLewis Orchestra şi în nenumărate parteneriate – dela McCoy Tyner la Bobby Hutcherson, de laPharoah Sanders la Ron Carter sau Elvin Jones –Ramón Vallecariera sa rămâne totuşi perpetuu marcată de ceicinci ani petrecuţi în „trupa electrică” a lui MilesDavis din anii 1980. Imbatabil atú, dar şi permanentăprovocare pentru menţinerea unor lauri primiţifoarte timpuriu.Din vasta ofertă jazzistică a Danemarcei, organizatoriisibieni l-au preferat pe Benni Chawes, creatorulunui sistem propriu de imitare vocală a instrumentelor,menit să-i cucerească şi să-i încânte pe ceimai exigenţi auditori. Pentru a-şi atinge machiavelicelescopuri, acest “Bobby McFerrin danez” nu sesfieşte să cultive proceduri muzicale dintre cele maigratificante, chiar dacă asta implică „mezalianţe” cudomeniul pop. Cvintetul Benni Chawes deschidegala de sâmbătă 15 mai, fiind urmat de o interesantăcombinaţie româno-cubaneză purtând denumireaZum. În aceeaşi seară va cânta şi grupul saxofonistuluiYuri Honing, nume consacrat al jazzului olandez,având la activ turnee în vreo 50 de ţări şi unalbum, intitulat Seven, în compania – demnă deinvidiat – a fabuloşilor Paul Bley, Gary Peacock şiPaul Motian.Pentru gala de închidere – alte două atractivespectacole: formaţia Curtainbust, ce marcheazăîntoarcerea în ţara natală a talentatului EddieNeumann (“rebotezat” Eduard Jak Neumann, dupăstagiul de 7 ani în Marea Britanie). Mi s’a fixat înmemorie timbrul abraziv pe care îl imprima saxofonuluitenor (în descendenţa unor Gato Barbieri sauArchie Shepp), pe când colabora cu formaţia pianistuluiLucian Ban şi cu grupul timişorean Blazzaj, lafinele secolului trecut. De data asta, nativul dinTulcea va apărea în compania câtorva remarcabilesperanţe ale scenei noastre actuale: vocalista LuizaZan, bateristul Tavi Scurtu, contrabasistul CsabaSanta şi ghitaristul Dan Alex Mitrofan. Un marefinal promite jbbg (jazz bigband graz), orchestrămodelapărută în siajul Facultăţii şi Institutului deJazz din metropola culturală secundă a Austriei.Sub conducerea saxofonistului Heinrich vonKalnein şi a trompetistului Horst-Michael Schaffer,ansamblul etalează virtuţi colective şi individualepuse în serviciul unui concept fertil: sinteza dintremonumentala tradiţie muzicală europeană şi creativitateaspontană, inepuizabilă, a jazzului. Cei dornicisă asiste la ambele reprezentaţii vor avea parte deemoţii similare pasagerilor aterizaţi pe un aeroport,de unde avionul de legătură decolează peste numaio jumătate de oră (aceasta e diferenţa dintre celedouă concerte, programate – primul în Piaţa Mică,al doilea în Teatrul Thalia). Dar, până la urmă, cu ovizită într’o urbe atât de frumoasă oricine iese încâştig.n32 TRIBUNA • NR. 184 • 1-15 mai 201032BlackPantone 253 U