Revista Coloana Infinitului nr. 64 - Brancusi

Comemorări - 200Paul Iorgovici şi cartea sa„Observaţii de limbă rumânească”Nicolae Danciu PetniceanuAnimat de înalte sentimente româneşti, dispunândde timp liber şi condiţii optime creative,create de episcopul Iosif Ioanovici Sacabent,Paul Iorgovici, în cei doi ani şi mai bine, de cânds-a stabilit la Vârşeţ, a scris opera sa, unică înfelul ei, poate cea mai importantă: „Observaţii delimbă rumânească”, pe care a tipărit-o la Buda,în 1799.Cititorul se întreabă, în chip legitim, de cePaul Iorgovici nu şi-a tipărit opera în tipografiailirică de la Viena, unde fusese revizor şi cenzor,şi păstrase relaţii de amiciţie cu nobilul IosifKurzbeck ?! Răspunsul e foarte simplu: Dupăplecarea lui Paul Iorgovici din Viena la Episcopiadin Vârşeţ, tipografia ilirică s-a mutat din Vienala Buda, la 2 februarie 1796, în regatul maghiar,urmărindu-se un dublu scop politic: îndepărtareatipografiei de colonia românească din metropolaImperiului Habsburgic, unde se dezvoltase unspirit francomasonic; stabilită în Buda, tipografiaera mai aproape de problemele românilor bănăţenişi ardeleni care, de la un timp, căutau cu insistenţăcărţi religioase şi laice în Ţările Române şi înRusia. (În paranteză fie spus, la toate cele de maisus se adaugă faptul incontestabil că tipografiacrăiască nu avea un al doilea Paul Iorgovici, capabil,disponibil, plin de solicitudine, când era vorbade etnia sa). (I.D. Suciu: „Documente privitoare laistoria Mitropoliei Banatului”, Editura Mitropoliei,1980, pag. 496).Cartea „Observaţii de limbă rumânească”este scrisă într-o aleasă limbă, cu alfabet chirilic(„cirilic”, pe alocuri sunt şi conotaţii cu caracterelatine). Iorgovici face uz de un motto didactic, fărăa cădea în didacticism, din Horaţiu: „Urmează-iîn faptă, pe cei buni, în vorbire, pe cei înţelepţi”,text renascentist şi iluminist, deopotrivă, şi dedicăstrădania sa „Ilustrisimului şi înalt preosfinţitului,domnului Iosif Ioanovici de Sacabent, pravoslavniculuiepiscop al Vârşeţului, Caransebeşului,Lugojului, Orşovo-Mehadiei ş.a”. Pe o altă paginăPaul Iorgovici repetă dedicaţia: „PreamilostivuluiArhireu şi Patron a său, dedică cartea aceasta ÎNCEA MAI ADÂNCĂ UMILINŢĂ, autorul.”Paul Iorgovici are o predoslovie a sa, subgenericul „PREAMILOSTIVE DOMNULE !”,adresată episcopului Sacabent, din care spicuimcâteva fracmente cu privire la crezul său iluminist.Citez: „Pentru a putea după cuviinţă număra virtutelecele cereşti cu care tu, ilustrisime, străluceştiici jos în negura pământului, unde tu, dintr-oaplecăciune a inimii cei mari ţie înnăscută, pre totomul, fără uitare la naţie sau la relighie, care numaitrebuie ajutoriu tău, acoperi, rugăciunile, celormişei asculţi şi neostenit umbli pentru a aşezaîn eparhia ta semn ştiinţelor me spre luminareaminţilor tinerilor ca cândva cetăţenilor folositoria patrii...În spre datoriile neclătite ce eu am atinsîn cărticica aceasta stă giura ta care mă obligă acunoaşte pre tine ca pre cel ce grijeşte de fericireanaţii şi al şcoalelor, cătră care şi eu am cutezata arăta ardeoarea mea. Deci primeşte cărticicaaceasta ca fructurii cei mai dintâi a învăţăturiimele sub acoperământul tău cel dulce, cu care tupe toţi cei ce se sărguiesc în ştiinţe acoperi, ca săfie mie mila ta spre aintate şi îndemânare cătrăcele ce sînt spre folosul patrii şi naţii, că tu eştiexemplarul toleranţei şi a iubirii celor asupriţi. O,fire-ai tu spre bunăstare a naţii, mai bătrân întretoţi arhireii !AL ÎNALT PREASFINŢIEI VOASTRE,cel mai micAUTOR”În această inedită predoslavie, Paul Iorgoviciîl prezintă pe episcopul Iosif Ioanovici Sacabent cafiind un înalt prelat cu fapte iluministe, europene,în Veacul Luminilor. Prin cartea „Observaţii delimbă rumânească”, Paul Iorgovici demonstreazăprintr-o faptă filologică, fără tăgadă, că este întâiuliluminist propriu-zis din Banat, deci, cu nimic maiprejos decât protectorul său sârb.Nu ne propunem să analizăm „Observaţiile...”lui Iorgovici din punct de vedere filologic în extenso,au făcut-o în vremea din urmă specialişti înmaterie (Doina Bogdan – Dascălu şi Crişu Dascălu:10 Coloana Infinitului, anul XI, vol I. (nr. 64) • 2008 Timiºoara