Comemorări - 200Paul Iorgovici şi cartea sa„Observaţii de limbă rumânească”Nicolae Danciu PetniceanuAnimat de înalte sentimente româneşti, dispunândde timp liber şi condiţii optime creative,create de episcopul Iosif Ioanovici Sacabent,Paul Iorgovici, în cei doi ani şi mai bine, de cânds-a stabilit la Vârşeţ, a scris opera sa, unică înfelul ei, poate cea mai importantă: „Observaţii delimbă rumânească”, pe care a tipărit-o la Buda,în 1799.Cititorul se întreabă, în chip legitim, de cePaul Iorgovici nu şi-a tipărit opera în tipografiailirică de la Viena, unde fusese revizor şi cenzor,şi păstrase relaţii de amiciţie cu nobilul IosifKurzbeck ?! Răspunsul e foarte simplu: Dupăplecarea lui Paul Iorgovici din Viena la Episcopiadin Vârşeţ, tipografia ilirică s-a mutat din Vienala Buda, la 2 februarie 1796, în regatul maghiar,urmărindu-se un dublu scop politic: îndepărtareatipografiei de colonia românească din metropolaImperiului Habsburgic, unde se dezvoltase unspirit francomasonic; stabilită în Buda, tipografiaera mai aproape de problemele românilor bănăţenişi ardeleni care, de la un timp, căutau cu insistenţăcărţi religioase şi laice în Ţările Române şi înRusia. (În paranteză fie spus, la toate cele de maisus se adaugă faptul incontestabil că tipografiacrăiască nu avea un al doilea Paul Iorgovici, capabil,disponibil, plin de solicitudine, când era vorbade etnia sa). (I.D. Suciu: „Documente privitoare laistoria Mitropoliei Banatului”, Editura Mitropoliei,1980, pag. 496).Cartea „Observaţii de limbă rumânească”este scrisă într-o aleasă limbă, cu alfabet chirilic(„cirilic”, pe alocuri sunt şi conotaţii cu caracterelatine). Iorgovici face uz de un motto didactic, fărăa cădea în didacticism, din Horaţiu: „Urmează-iîn faptă, pe cei buni, în vorbire, pe cei înţelepţi”,text renascentist şi iluminist, deopotrivă, şi dedicăstrădania sa „Ilustrisimului şi înalt preosfinţitului,domnului Iosif Ioanovici de Sacabent, pravoslavniculuiepiscop al Vârşeţului, Caransebeşului,Lugojului, Orşovo-Mehadiei ş.a”. Pe o altă paginăPaul Iorgovici repetă dedicaţia: „PreamilostivuluiArhireu şi Patron a său, dedică cartea aceasta ÎNCEA MAI ADÂNCĂ UMILINŢĂ, autorul.”Paul Iorgovici are o predoslovie a sa, subgenericul „PREAMILOSTIVE DOMNULE !”,adresată episcopului Sacabent, din care spicuimcâteva fracmente cu privire la crezul său iluminist.Citez: „Pentru a putea după cuviinţă număra virtutelecele cereşti cu care tu, ilustrisime, străluceştiici jos în negura pământului, unde tu, dintr-oaplecăciune a inimii cei mari ţie înnăscută, pre totomul, fără uitare la naţie sau la relighie, care numaitrebuie ajutoriu tău, acoperi, rugăciunile, celormişei asculţi şi neostenit umbli pentru a aşezaîn eparhia ta semn ştiinţelor me spre luminareaminţilor tinerilor ca cândva cetăţenilor folositoria patrii...În spre datoriile neclătite ce eu am atinsîn cărticica aceasta stă giura ta care mă obligă acunoaşte pre tine ca pre cel ce grijeşte de fericireanaţii şi al şcoalelor, cătră care şi eu am cutezata arăta ardeoarea mea. Deci primeşte cărticicaaceasta ca fructurii cei mai dintâi a învăţăturiimele sub acoperământul tău cel dulce, cu care tupe toţi cei ce se sărguiesc în ştiinţe acoperi, ca săfie mie mila ta spre aintate şi îndemânare cătrăcele ce sînt spre folosul patrii şi naţii, că tu eştiexemplarul toleranţei şi a iubirii celor asupriţi. O,fire-ai tu spre bunăstare a naţii, mai bătrân întretoţi arhireii !AL ÎNALT PREASFINŢIEI VOASTRE,cel mai micAUTOR”În această inedită predoslavie, Paul Iorgoviciîl prezintă pe episcopul Iosif Ioanovici Sacabent cafiind un înalt prelat cu fapte iluministe, europene,în Veacul Luminilor. Prin cartea „Observaţii delimbă rumânească”, Paul Iorgovici demonstreazăprintr-o faptă filologică, fără tăgadă, că este întâiuliluminist propriu-zis din Banat, deci, cu nimic maiprejos decât protectorul său sârb.Nu ne propunem să analizăm „Observaţiile...”lui Iorgovici din punct de vedere filologic în extenso,au făcut-o în vremea din urmă specialişti înmaterie (Doina Bogdan – Dascălu şi Crişu Dascălu:10 <strong>Coloana</strong> <strong>Infinitului</strong>, anul XI, vol I. (<strong>nr</strong>. <strong>64</strong>) • 2008 Timiºoara
Comemorări - 200Paul Iorgovici: „Observaţii de limbă rumânească”;Ediţie critică, studiu introductiv, tabel cronologic,note, bibliografie, Editura Facla, Timişoara, 1979,pag. 9-43). Totuşi vom puncta ideile autorului dinpaleta gândirii sale filologice, istorice, pedagogiceşi filozofice, religioase, juridice şi europene, înplan iluminist.„Observaţii de limbă rumânească” nu este ogramatică propriu-zisă, ea este prioritar o filozofieiluministă în plan lingvistic. În elaborarea cărţiisale, Paul Iorgovici fusese animat de un singurdeziderat major: „Limba şi naţia cu un pas păşesc”(„Observaţii...”, pag. 81).Există o corelaţie şi o interdependenţăştiinţifică între aceste două noţiuni, determinante înevoluţia lor. O limbă bogată, expresivă, contribuiesubstanţial la înflorirea unei naţiuni şi invers, onaţiune emancipată spiritual joacă acelaşi rol faţăde limbă.Limba bogată şi expresivă în care urmau săgândească poporenii lui Iorgovici, în biserică şişcoală, avea menirea să-şi aducă obolul la trezireaconştiinţei de neam, românul trebuia să ştie căeste român din tată în fiu, că are drepturi pe acestpământ sfânt ce se cheamă Banatul, şi dacă nu leare aceste drepturi, de care moşii şi strămoşii săiau beneficiat odinioară, este dator să lupte pentrudobândirea lor.În context cu această problematică, suntscrise „Observaţiile de limbă rumânească” alelui Paul Iorgovici, operă monumentală în culturaromână, concepută şi elaborată în spirit europeanşi enciclopedist, ce tratează analitic ideile mişcăriiideologice din Veacul Luminilor.„Observaţiile...” lui Paul Iorgovici deţinprimatul ştiinţific în filologia şi lingvisticaromânească, faţă de precedentele lucrări de acestgen ale altor autori precum: Samuel Micu şi GheorgheŞincai, Radu Tempea şi Enache Văcărescu.Aş putea spune că ele, dintr-un anumit punct devedere teoretic, anticipează ideile lingvistice alereputatului profesor Ferdinand de Saussure (1857– 1913), specialist în gramatica comparată a limbilorindo-europene.Opera autorului de la Vărădia, din ValeaCaraşului, înseamnă ceva mai mult decât înseamnăun manual de gramatică, adesea scolastic, rupt derealitate, „Observaţiile...” reprezintă fără doar şipoate testamentul lingvistic al lui Paul Iorgovici,din care se desprinde funcţia limbii unui popor înceea ce priveşte aglutizarea culturală şi emancipareasa naţională.Paul Iorgovici este întâiul lingvist din culturaromână care a emis teze ştiinţifice coerente,viabile şi astăzi, anticipând aşa cum spusesem maiînainte, teoria savantului Ferdinand de Saussure(creatorul „Lingvisticii generale” şi fondatorul„Şcolii lingvistice franceze”), privitoare la studiulsincronic al limbii. Paul Iorgovici formulase perceptulpotrivit căruia „Starea limbii şi a naţiei înacelaşi pas umblu”, concluzie la care va ajungeşi Saussure. Cu alte cuvinte, există o corelaţie, osincronizare între evoluţia limbii şi a naţiei, întrepropăşirea oricărui idiom şi dezvoltarea socialăşi culturală a poporului respectiv. O limbă cu unvocabular bogat şi expresiv presupune şi existenţaunei culturi înfloritoare, într-o ascensiune paralelăşi geometrică. Triada limbă, cultură, naţiune se aflăîntr-o interdependenţă echilaterală determinantă,cu reflexe în naţional. Paul Iorgovici, pionier allingvisticii româneşti, l-a anticipat cu teza sa şipe lingvistul rus Nikolai Sergheevici Trubetzkoy,profesor la Universitatea din Viena, care, conlucrândcu lingvistul american Roman Jacobson, acreat „Cercul lingvistic” de la Praga, de notorietateştiinţifică mondială.Propun să revenim la Banatul istoric, Iorgoviciajunge la concluzia că la noi cultura îngeneral şi ştiinţa în special sunt slab dezvoltateîn comparaţie cu ştiinţa şi cultura altor popoareeuropene, cauza fiind starea precară a limbii, înconsecinţă el conchide: „departe am căzut dinfloarea ştiinţelor şi a limbii” („Observaţii de limbărumânească”, pag. 1). A doua cauză ar fi condiţiileistorice în care „vieţuieşte” poporul român în vremeaImperiului Habsburgic. Citez cele consemnatede autor în opera sa: „Iar tu cititorule binevoitor,dache vei deschide ochii minţii tale şi vei strebatela redecina cuvintelor a limbii noastre nu dopepărere ci dope fiinţa limbii, te vei încredinţa căcuvintele cele ce cuprind înveluite a limbei noastrepentru că ştiinţele cu privinţa a cuvintelor acelorasau vescezit în limba noastre una cu starea naţiei”(Op. cit. pag. 12-13). Din acest fragment deducemcă „veştizirea” naţiei provocă direct „veştezirea”limbii şi aceasta la rându-i degenerează cultura,conform teoriei sincronizării lui Saussure.Paul Iorgovici caută o soluţie pentru salvarealimbii, porneşte de la necesitatea obiectivăa comunicării între oameni, funcţie primordială<strong>Coloana</strong> <strong>Infinitului</strong>, anul XI, vol I. (<strong>nr</strong>. <strong>64</strong>) • 2008 Timiºoara11