2009, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNà BISERICI DE LEMN DIN MARAMUREª 29rinþele, silinþa, glo ria, din nesfârºit de multe amintiriîngrãmãdite pe urma morþilor, care astfel n-au muritîntregi, ci din adâncul tãcerii lor sprijinã rãsfãþarea laluminã a urmaºilor ce au venit din ei ºi trãiesc dupãdânºii.” (N. Iorga)Sufletul þãranului maramureºean, pânã la pã trun -derea „ciumei roºii” adusã de un vânt rece de la rãsãrit, afost aºa cum l-au for mat preoþii tâlcuind Evanghelia ºiªcoala de bunã tradiþie româneascã.Pictorul clasic maramureºean Traian Bilþiu Dãn -cuº are un desen în peniþã care înfãþiºeazã centrul unui satdin Maramureº, unde se vãd: biserica, ºcoala, caseleoamenilor ºi dealurile din jur împãdurite, iar în drum,între ºcoalã ºi bisericã, în îmbrãcãmintea spe cificã, îºidau mâna preotul, dascãlul ºi þãranul cu coasa în spate. Înaceastã trinitate a stat tãria neamului nostru dintotdeauna.Þãranul maramureºean crede în Dumnezeu pentrucã acesta a fãcut cerul ºi pãmântul ºi trimite la vreme ploiºi ninsori.Credinþa, bunãtatea, cinstea ºi demnitatea þãra nu -lui maramureºean se oglindesc în toate formele lui demanifestare spir i tualã, precum sunt cercetarea bisericii,rugãciunea, salutul, portul ºi toate obiceiurile tradiþio -nale.Þãranul maramureºean are personalitate proprie,incomparabilã în timp ºi spaþiu. Bãtrânii ºi bãtrâneleevlavioase din Maramureºul istoric sunt ca niºte sfinþidesprinºi din icoane bizantine.Deºi þãranul maramureºean a mâncat de-a lungulsecolelor o pâine foarte amarã, zdrobit de amar ºi chin,înþelepciunea ºi cumpãtarea au biruit.Pentru þãranul maramureºean pâinea este sfântã ºicuratã, ca ºi faþa lui Dumnezeu. Þãranul maramureºeanface cruce cu cuþitul în dosul pâinii, înainte de a o tãia, camulþumire lui Dumnezeu pentru darurile pãmântului.Prescura pentru Sf. Cuminecãturã are ritualul eiaparte, se face numai din grâu curat ºi numai de cãtrefemei vãduve ºi anume pregãtite în acest scop.Prin biserici de lemn, cruci, troiþe ºi pecetare, þãra -nul maramureºean a fãcut lemnul sã se roage.În Maramureºul istoric, în bisericile de lemn, înfaþa icoanelor Mântuitorului ºi Maicii Domnului, suntgropi în piatrã, de câþi genunchi s-au aplecat ºi câte lacrimis-au vãrsat, în volbura istoriei.„Mãicuþã bãtrânã, cu brâul de lânã, din ochi lãcri -mând pe toþi întrebând…” (Mioriþa, capodoperã a ge -niului românesc).Pentru þãranul maramureºean tradiþionalist, SlujbaDuminecii este cerul pe pãmânt, este binecuvântarea luiDumnezeu pentru toþi. Ea con ferã poporului incom para -bile satisfacþii sufleteºti.„Lege mai atrãgãtoare / Decât legea româneascã, /Cât e lumea ºi pãmântul / Nu mai cred sã se gãseascã. /Limba cu credinþa noastrã / Se topesc în armonie. /Lavecernii, la utrenii / ªi la Sfânta Liturghie. /Iarã slujbanmormântãrii/E întocmitã de minune; / Afli-ntrânsamân gâiere, / ªi adâncã înþelepciune.” exclamã poetulînvãþãtor Gh. Bãltean în poezia Legea noastrã, din volu -mul Pâinea cereascã.Slujbele bisericeºti au mare influenþã asupra sufle -tului maramureºean.Odatã am fost la o înmormântare, unde murise onevastã tânãrã dupã care rãmãseserã cinci copii, jalea eraatât de mare de credeam cã se dãrâmã lumea, dar dupãbinecuvântarea preotului se auzeau numai suspine înã -buºite, lumea se liniºtise ca dupã o furtunã puternicã.Iubirea de sorginte creºtinã reprezintã un alt pilonal bunãtãþii ºi omeniei româneºti. Omenia în Maramureºcurge ca mierea din fagurele plin ºi este cunoscutã ºipeste hotare. De aici vedem cât este de bogatã viaþasufleteascã a neamului nostru ºi la ce înãlþimi se ridicã.Ion Apostol Popescu, dascãlul meu de limba ro -mânã de la ªcoala de învãþãtori din Gherla, numea orto -doxia „acoperiºul de azur al sufletului românesc de tot -deauna”. Nici cã se putea ceva mai frumos.Fãt Frumos ºi Ileana Cosânzeana sunt icoane aleomeniei ºi frumuseþii româneºti, în toate basmele po -pulare. Ei sunt curajoºi, demni, plini de bunãtate sufle -teascã ºi nu calcã în picioare nici cele mai nevinovatevieþuitoare ºi sunt harnici.Þãranul maramureºean munceºte pe brânci ºi con -sumã foarte puþin, investeºte ºi de aceea cu toate gre -utãþile rãzbeºte.„Credinþa în care marii strãbuni au adormit / Cre -dinþa care leagã pe cei ce nu mai sunt / De cei ce nu suntîncã, / Nu-i un veºmânt sã-l schimbi / Ea e fiinþa noastrã /E sufletul acestui pãmânt bãtut de valuri.” (Al. Vlahuþã)Istoria neamului nostru în ansamblul ei esteHristos ºi Calvarul. Prea puþine momente am avut deliniºte ºi pace. Þãranul maramureºean a jertfit mult dinsãrãcia lui ºi a pãstrat ortodoxia ca un tezaur scump ºi nuºi-a lãsat sufletul pervertit de strãini.Biserica maramureºeanã a cultivat frumosul printoate mijloacele de care a dispus, întrucât credinþa cre -ºtinã nu este altceva decât cea mai profundã poezie asufletului.Marele compozitor ger man Fr. Schu bert spuneaodatã cã: „credinþa este organul prin care inspirãm aerulveºniciei”.Dumnezeu cel mare ºi sfânt a þinut în permanenþãmâna asupra acestui popor ºi nu a îngãduit diavolului sãse atingã de sufletul lui, astfel se explicã pãstrarea cre -dinþei strãbune ºi dãinuirea noastrã pe aceste meleaguri,prin vremuri ºi veacuri.„Doamne scãpare te-ai fãcut nouã din neam înneam.”Strãbunii noºtri maramureºeni s-au perindat pesuprafaþa pãmântului ca frunzele ºi florile anotimpurilorºi ne-au transmis nouã depozitul lor sufletesc de credinþãºi dragoste.Am iubit Maramureºul istoric de când mã ºtiu,l-am iubit cât am stat acolo, peste zece ani, ºi-l iubesc maimult dupã ce am plecat, ca Sören Kierkegaard pe Re ginaOlzen, mai mult dupã ce s-au despãrþit.La cina cea de tainã, Apostolul Ioan ºi-a plecatcapul pe pieptul Mântuitorului ºi a auzit bãtaia inimii Luisfinte. Aceºti preoþi români de sat aºteaptã învierea cuEvanghelia pe piept lângã biserica unde au slujit ºi înmijlocul poporului lor. Peste vãmi ºi vremi aduc smeritulmeu omagiu.La un miting din Bucureºti, unde a participat ºiþãranca martirã Elisabeta Rizea din Nucºoara Haþegului,un ins a strigat din mulþime: „Mãicuþã, sfântã mãicuþã, dece nu sunt ca tine câteva mii?”