2009, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNà FILE DE ISTORIE 33împrejurãrile ºi momentul dispariþiei preþiosului obiect.Pierderea lui s-a produs poate dupã tragedia, greu fie ºi deînchipuit, a acestui domn-martir, apãrãtor cu preþul vieþiilui ºi al copiilor, a credinþei ºi a neamului cu care acestase identifica 1 . Sã fi avut potirul, cu dedicaþia ºi numeledomnului, soarta cãrþilor de cult ortodox („schismatice”),a cãror distrugere a fost dispusã aici în Maramureº decãtre autoritãþi, în anul 1727 2 ? Greu de crezut, mai ales cãsatele Maramureºului continuã sã-ºi pro cure cãrþile detrebuinþã bisericeascã din þãrile române ºi dupã 1740,datã la care este consideratã oficial încheiatã, chiar dacãnu în totalitate, trecerea bisericii din Maramureº la unireacu Roma 3 . ªi apoi, nu ºtim dacã dispoziþia respectivã,severã altfel, a fost întocmai aplicatã de Congregaþia dinSighet. Cert este cã, la începutul secolului nostru, potirulnu se mai gãsea nici aici ºi nici la o altã bisericã dinMaramureº, fiindu-i consemnatã doar amintirea 4 .Urmaºul la tron al lui Constantin Brâncoveanu,vãrul sãu, ªtefan Cantacuzino (1714-1715), fiul Stol -nicului Constantin Cantacuzino, în scurta-i domnie, dãruiºi el unei mãnãstiri din Marmureº al cãrei hram, precizatîn textul dedicaþiei, era „Înãlþarea Domnului Hristos”, totun potir, acesta însã, din fericire, pãstrat pânã astãzi.Este vorba de un frumos potir aurit, comandat, separe, la meºterii braºoveni, dupã obiceiul Cantacuzinilor.Piesa este un pahar de cult, cu picior ºi talpã, realizat dinargint bãtut, cizelat, gravat ºi aurit, cu înãlþimea de 22 cm,diametrul de 7,9 cm, diametrul tãlpii de 13,3 cm ºi greu -tatea totalã de 3.555 grame. Piciorul suplu este prevãzutcu brâie ornamentate prin incizii ºi un nod proeminent.Talpa larg evazatã, de formã lobatã, sugereazã o rozetã cu6 petale, legãtura dintre ele fãcând-o un alt motiv or na -men tal de forma frunzei de trifoi stilizate.Potirul are gravat pe partea superioarã a paharuluiun text pe patru rânduri, alcãtuind o bandã latã de 2,7 cm.Textul în limba românã este scris cu caractere chirilice ºiare pe alocuri cuvinte prescurtate. Acesta, menþionândobiectul donaþiei, numele domnului Þãrii Româneºti, de -di caþia ºi data, este urmãtorul: „ACE[S]T POTIR. I[L]INCHINÃ. SI IL [P]RINOSêTE MÃRIA SA. LU MI -NATUL DOMNU. AL ÞÃRII RUMÂNEªTI. IO ª[T]E -FAN. KANTACUZI[N]O. VOEVOD SFINTE[I]. MÃ-NÃSTIRE. DE LA MARAMUREª UNDE. SÃ. PRÃZ -NUIEªTE HRAMUL ÎNÃ[L]ÞAREA. DOM NU LUIH[RISTO]S SPRE. POMENIREA. NUMELU[I]. ªISPÃSENIA SUFLETULU[I] MÃRI[I] SALE. L[EA]T7224”. Anul este, credem, 1715, domnul fãcând aceastãdonaþie încã în timpul vieþii, fãrã sã fie exclusã po -sibilitatea ca porunca sa, privind aceastã donaþie, sã se fiîmplinit dupã uciderea lui de cãtre turci, deci în 1716 5 .Potirul cu aceastã dedicaþie este amintit ca exis -tând la începutul secolului nostru la biserica din Sãcel, satdin Maramureº, situat pe valea Izei 6 , iar între cele douãrãzboaie mondiale, la Dragomireºti, aproape de Sãce1 7 ,dupã care i se va pierde, pentru o vreme, urma. De altfel,prezenþa potirului consecutiv în cele douã sate ma ra -mureºene nu pare sã fi fost întâmplãtoare, pentru cã,tocmai atunci (la 1900 ºi la 1903), acestea cer, printr-oparte din credincioºii lor, Mitropoliei din Sibiu, revenireala legea lor veche (la ortodoxie), începând sã-ºi orga -nizeze astfel viaþa religioasã 8 . În acest con text, vasulliturgic în discuþie putea fi pentru ei ºi un simbol al vechiicredinþe. Potirul va fi recuperat de Muzeul judeþeanMara mureº în anul 1967, respectiv, achiziþionat de la uncetãþean din Bucureºti, ºi face parte acum din colecþia deistorie (Nr. inv. IF. 2705).Piesa constituie un doc u ment istoric deosebit deim por tant privind relaþiile Maramureºului cu Þara Ro -mâneascã, având, în acelaºi timp ºi o incontestabilã va -loare artisticã.Revenind la destinaþia acestei donaþii, întrucât tex -tul dedicaþiei nu precizeazã localitatea din Maramureºunde se aflã mãnãstirea cãreia domnul Þãrii Româneºti îidãruieºte potirul, ca ºi din dorinþa de a localiza acest lãcaºde cult, l-am cãutat pe cel al cãrui hram era „ÎnãlþareaDomnului Hristos”. Am aflat astfel cã destinaþia potiruluinu a fost biserica din Sãcel, cum se credea, hramul aces -teia fiind „Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”, niciDragomireºti, a cãrui bisericã sãrbãtoreºte hramul1 ªt. Ionescu, P.I. Panait, Constantin Vodã Brâncoveanu,Bucureºti, 1969, p. 286.2 Este vorba de ordinul primit în acest sens de Congregaþia Comitatului din Sighet, de la Consiliul Locotenenþei Re gale, la 27 aug. 1727,vezi la Al. Ciple, Op. cit., p. 364.3 S. Reli, Op. cit., p. 128.4 ªt. Meteº, Op. cit., p. 91.5 Ibidem6 I. Bârlea, Însemnãri din bisericile Maramureºului, Bucureºti, 1969, p. 165.7 ªt. Meteº, Op. cit., p. 160.8 S. Reli, Op. cit., p. 198.