2009, septembrie (PDF) - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

FAMILIA ROMÂNà FILE DE ISTORIE 31De la domnii Þãrii Româneºti, pentrumãnãstirea din satul Biserica Albã 1 - MaramureºViorica URSUDin spectrul atât de cuprinzãtor al legãturilor întreþãrile române, intens ºi per ma nent manifestate veacuride-a rândul, încercãm sã desprindem, în cele ce urmeazã,un crâmpei din relaþiile cul tural-spirituale, care, dupãcum aprecia Nicola Iorga, „s-au pãstrat pânã în zilelenoastre, prin unitatea sufletului românesc” 2 .Aceste legãturi între românii de o parte ºi de alta aCarpaþilor ºi care alcãtuiesc, credem, capitolul cel maiîncãrcat de emoþie ºi nobleþe al istoriei noastre naþionale,însumeazã circulaþia ideilor ºi explicã unitatea ºi pro -funzimea credinþei la români, unitatea ºi frumuseþea obi -ceiurilor noastre 3 . Cãci, ce altã semnificaþie poate aveacirculaþia cãrþilor vechi româneºti de cult ºi prezenþa lorîn satele din Maramureº, Lãpuº ºi Chioar, la surprinzãtorde scurt timp de la ieºirea din tiparniþele muntene orimoldovene 4 ? Faptul este fãrã îndoialã explicabil, gân -dindu-ne cã: „din acelaºi izvor se hrãnea sufletul ro -mânesc ºi de o parte a munþilor ºi de cealaltã parte” 5 .ªi prezenþa dascãlilor de peste munþi, aici, în Ma -ra mureº, a copiilor trimiºi sã înveþe preoþia pe lângãmãnãstirile din Moldova, mai cu seamã, 6 erau menite, caºi cãrþile, a împlini nevoi spirituale ºi datorii culturale,dupã cum permiteau vremurile mai întotdeauna vitrege.Acestor trebuinþe spirituale ale românilor ardeleni,cunoscute de fraþii de peste munþi, erau preocupaþi ºiinteresaþi sã le rãspundã domnii Moldovei ºi ai ÞãriiRomâneºti.Domnitorii români exercitau un patronaj spir i tualîn Transilvania 7 , în primul rând prin înaltele instituþiibisericeºti înfiinþate de ei aici. Amintim astfel, su pre -maþia episcopiei Vadului creatã în 1476 de ªtefan celMare ºi asupra bisericii române a Maramureºului, într-ovreme de încercare pentru episcopia româneascã cu re -ºedinþa la Peri 8 . Dar, tocmai în contextul luptei pentrusupravieþuire, care marcheazã întreaga istorie a Epis -copiei româneºti a Maramureºului, aceasta rãmâne ilus -trarea fidelã a relaþiilor spirituale dintre cele trei þãriromâne în Evul Mediu, în primul rând datoritã grijiidomnilor munteni, ori moldoveni pentru viaþa religioasãa acestui þinut strãvechi românesc 9 .Astfel, Mihai Viteazul îl aduce în scaunul epis co -pal al Maramureºului pe Serghie, învãþatul cãlugãr de laTismana 10 , atunci când episcopul Vadului încetase sã maicontroleze acest þinut. Încât, sprijinul de care s-a bucuratdomnul muntean ºi înfãptuitorul celei dintâi uniri politicea þãrilor române, din partea unei vestite mãnãstiri dinepiscopia Maramureºului - mãnãstirea Habra de lângãBaia Mare - pare continuarea legãturilor lui Mihai Vi -teazul cu aceste locuri ºi poate recunoºtinþa pentru pur -tarea sa de grijã 11 . Iar domnii Moldovei, Simion Movilã(1606 - 1607) ºi apoi nepotul sãu, Constantin Movilã(1607 ºi 1611), intervin în sprijinul românilor mara -mureºeni ºi la rugãmintea acestora, în anii 1606 ºi 1608,îl recomandã ºi îl susþin pe moldoveanul Silomen, caepiscop pentru Maramureº, reºedinþa episcopiei revenindacum la Peri 12 .Prin intermediul Mitropoliei de la Alba Iulia, juris -dicþiei cãreia, între anii 1657-1700, îi era subordonatãnemijlocit biserica româneascã din Maramureº, domniiÞãrii Româneºti aflau despre frãmântãrile românilor de1 Biserica Albã, vechi sat românesc în Maramureºul istoric, situat pe malul drept al râului Tisa, vecin cu oraºul Sighet, se aflã încomponenþa Ucrainei (regiunea Transcarpaticã, raionul Rahovo ºi poartã numele de Bila Tercva). Localitatea avea, în 1994, 4.200locuitori. Strãbãtând Biserica Albã, rãmâi impresionat de frumuseþea gospodãriilor ºi hãrnicia oamenilor, care îºi pãstreazã limba ºiconºtiinþa naþionalã, în ciuda istoriei zbuciumate din aceastã parte a Europei. Preocuparea de cãpãtâi a fost ºi a rãmas munca fãcutã cufolos, ca ºi respectul ºi înþelegerea între oameni, în toate vremurile. Sunt, poate, acestea, ºi explicaþii ale prosperitãþii locuitorilor de aici.2 N. Iorga, Valoarea politicã a lui Constantin Brâncoveanu, în Culturã ºi civilizaþie. Conferinþe þinute la Ateneul Român, Bucureºti, 1989,p. 110.3 N. Stoicescu, Unitatea românilor în Evul Mediu, Bucureºti, 1983, p. 116; Ioana Cristache Panait, Contribuþii privitoare la rolul bisericiiîn relaþiile dintre Þara Româneascã ºi Transilvania, în Biserica Ortodoxã Românã nr. 7-8, 1968, p. 950; Dinu C. Giurescu, Istoriacivilizaþiei româneºti, Bucureºti, 1972, p. 160.4 A. Socolan, Circulaþia cãrþii vechi româneºti pânã la 1860 în judeþul Maramureº, ms., p.17.5 N. Iorga, Op. cit., p. 110-111.6 A. Socolan, Op. cit., p. 19.7 M. Pãcurariu, Legãturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Þara Româneascã ºi Moldova în secolele XVI-XVIII, Sibiu, 1961 p. 26-35;S. Reli, Biserica Ortodoxã Românã din Maramureº în vremurile trecute, Cernãuþi, 1938, p. 68.8 Voievozii Drag ºi Balc obþin în 1391, de la patriarhul Constantinopolului, prerogativele de stavropighie pentru mãnãstirea lor din Peri(pe care o moºtenesc de la strãbuni), jurisdicþie cãreia îi sunt subordonate nu numai Maramureºul, ci ºi Ugocea, Beregul, Bistriþa,Sãlajul, Ciceul, Unguraºul, de fapt o mare parte din Ardeal. Lua fiinþã astfel, un exharhat cu centrul la Peri, egumenul mãnãstirii de aicidevenind exarh al patriarhului. Vezi, I. Mihalyi de Apºa, Diplome maramureºene din sec. XlV ºi XV, vol. 1, Sighet, 1900, p. 91.9 A. Pippidi, Note de istorie a Maramureºului în sec. XVI-XVlII, în Marmaþia, vol. 5-6, Baia Mare, 1981, p. 177.10 O. Ghitta, Un colaborator al lui Mihai Viteazul - episcopul Serghie, în AIIA, Cluj Napoca, XXVII/1986-1987, p. 375.11 Viorica Ursu, În legãturã cu memoriul din 1614, adresat autoritãþilor imperiale de românii din þinutul Baia Mare, Chioar ºi Sãtmar, înMarmaþia, vol. 5-6, Baia Mare, 1981, p. 192.12 S. Reli, Op. cit., p. 71.