cuprins

DISCUTII PRIVIND CORELATIILE DINTRE MODIFICARILE
HISTOPATOLOGICE IN COLECISTOPATIILE ACUTE SI CRONICE SI EXPLORARILE
IMAGISTICE UZUALE
Ultrasonografia
COLECISTITA CRONICA LITIAZICA
O data cu introducerea sa in anii ’70, examenul ultrasonografic a tractului biliar a
devenit principala modalitate imagistica de diagnostic a litiazei veziculare. Ultrasonografia
nu necesita o pregatire speciala a pacientului, nu foloseste radiatii ionizante, este simpla de
realizat si ofera date anatomice precise. In plus, poate fi realizata la patul bolnavului in stare
critica. Bortoff GA, Chen MY, Ott DJ, et al: Gallbladder stones: Imaging and intervention.
Radiographics 20:751, 2000.
Examinarea ultrasonografica a colecistului trebuie realizata dupa o perioada de post
de cel putin 8 ore, deoarece calculii se vizualizeaza cel mai bine atunci cand colecistul este
destins, plin cu bila.
Diagnosticul se bazeaza pe evidentierea unor imagini ecogene in lumenul colecistului
ce produc un “con de umbra”. Calculii sunt mobili si in mod obisnuit se aduna in portiunea
decliva a colecistului. Cu ajutorul aparaturii moderne de ultrasonografie pot fi detectati
calculi cu diametrul de cel putin 2 mm. Calculii mai mici de 2 mm pot trece neobservati sau
pot fi confundati cu “noroiul” biliar – un strat de material ecogen fara con de umbra. Noroiul
biliar a fost definit din punct de vedere chimic (granule de bilirubinat de calciu, cristale de
monohidrat de colesterol si glicoproteine) si istoria sa naturala se aseamana cu cea a litiazei
veziculare macroscopice prin faptul ca determina frecvent colica biliara, colecistita acuta sau
pancreatita.
Sensibilitatea ultrasonografiei in depistarea litiazei veziculare depaseste 95% pentru
calculii cu diametrul mai mare de 2 mm. Shea JA, Berlin JA, Escarce JJ, et al: Revised
estimates of diagnostic test sensitivity and specificity in suspected biliary tract disease. Arch
Intern Med 154:2573, 1994.
Specificitatea tehnicii este mai mare de 95% cand se evidentiaza calculi cu con de
umbra. Rareori, cicatrici importante sau mularea colecistului pe calculi fac imposibila
localizarea colecistului sau a calculilor; in aceasta situatie trebuie luata in considerare
posibilitatea unui neoplasm de vezicula biliara. Atunci cand colecistul nu poate fi identificat
prin ultrasonografie se recomanda examenul colecistografic sau computer tomografia
abdominala.
In colecistita cronica litiazica, ecogragia nu poate oferi informatii asupra gradului de
inflamatie parietala, intensitatii procesului de fibroza sau de scleroza, desi in mod logic, un
proces de fibroza mai intens ar trebui sa determine modificari ale ecogenicitatii vizibile
operatorului.
COLECISTITA ACUTA
Ultrasonografia are o valoare deosebita si in diagnosticul colecistitei acute. (Boland
GW, Slater G, Lu DS, et al: Prevalence and significance of gallbladder abnormalities seen on
sonography in intensive care unit patients. AJR Am J Roentgenol 174:973, 2000.)
Evidentierea unor semne nespecifice, precum lichidul pericolecistic, aparut in absenta
ascitei, si ingrosarea peretelui colecistului peste 4 mm (in absenta hipoalbuminemiei), sunt
sugestive pentru colecistita acuta. Din nefericire, aceste semne nespecifice pot fi frecvent
intalnite si la pacienti fara afectare biliara. (Boland GW, Slater G, Lu DS, et al: Prevalence
14