UNIVERSITATEA DIN ORADEA

EDUCAȚIE ECOLOGICĂ – ARII PROTEJATE
Claudia Buran, Florentina Hora - Colegiul Național ,,Samuil Vulcan” Beiuş
Aria protejată este o zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru
legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii
de plante şi animale sălbatice, elemente şi formațiuni biogeografice, peisagistice,
geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică,
ştiințifică sau culturală deosebită.( O.U.G. 195 /22 decembrie 2005)
Conform Legii 5/2000 privind amenajarea teritoriului național, în 2000, în
România suprafața totală a ariilor protejate se întindea pe mai mult de 1,2 milioane
hectare, ceea ce reprezenta 5,18% din suprafața țării.
Resursele naturale regenerabile (inclusiv apa şi solul) şi neregenerabile
(petrol, cărbune), precum şi serviciile (controlul climei, al calității apei şi aerului etc.)
asigurate de către componentele patrimoniului natural constituie câțiva dintre factorii
cheie ai funcției de producție a sistemelor economice şi de suport al dezvoltării
sistemelor socio-economice. Patrimoniul natural şi componentele sale au o anumită
capacitate productivă, care trebuie cunoscută pentru a evita supraexploatarea, şi o
anumita capacitate de suport (parametru esențial pentru a dimensiona corect presiunea
antropică şi pentru a evita deteriorarea). Conservarea patrimoniului natural presupune
în principal menținerea unui raport acceptabil între ecosistemele naturale,
seminaturale şi antropizate, cu menținerea eterogenității în cadrul fiecărui tip de
ecosisteme şi asigurarea conectivității între aceste ecosisteme.
Cele mai bune sisteme ecologice naturale şi seminaturale de excepție sunt
ariile protejate, prin valoarea lor naturală şi gradul redus al intervenției umane pe
teritoriul lor. Pentru a realiza tranziția de la actualul model de dezvoltare la un model
de dezvoltare durabilă sunt necesare cercetarea, cunoaşterea, experimentarea şi
popularizarea teoriilor pentru implementarea conceptului de dezvoltare durabilă, dar
şi educarea populației în acest sens.
Pentru a vedea gradul de informare a tineretului privind ariile protejate, am
aplicat un chestionar cu cinci întrebări unui eşantion reprezentativ format dintr-un
număr de 198 de subiecți, elevi în clasele IX-XII la Colegiul Național Samuil Vulcan
Beiuş. Menționăm că elevii nu au specializarea Protecția mediului.
La prima întrebare: Ați auzit de termenul arie protejată?, majoritatea
răspunsurilor (87%) au fost afirmative, cele negative fiind date, în general, de elevii
de clasa a IX-a. De remarcat este faptul că elevii de clasa a XII-a, care studiază în
cadrul biologiei un capitol de ecologie, au răspuns toți afirmativ.
Cerându-li-se să definească o arie protejată, 64% din cei care au auzit de acest
termen au încercat şi o definire a lui. Marea majoritate au legat termenul de arie
protejată de ecosistem. Chestionarul fiind completat în laboratorul de informatică, au
fost elevi care au crezut ca ariile protejate se referă la calculatoare şi acces pe internet.
Dintre cele 64 arii protejate ale județului Bihor, elevii au amintit următoarele:
Peştera Urşilor, Parcul Național Apuseni, Peştera Meziad, Pietrele Boghii, Cetățile
Ponorului. Multe dintre cele ariile protejate precizate de elevi, sunt situate în
apropierea localității lor de domiciliu şi au fost vizitate de către aceştia.
Ultima cerință a chestionarului a fost prezentarea unor activități ce pot
constitui amenințări pentru ariile protejate. O treime dintre elevi au răspuns acestei
cerințe, punând exploatarea irațională a lemnului şi vânătoarea pe primele locuri. Alte
amenințări, însă neprecizate de elevi, ar fi:
112