UNIVERSITATEA DIN ORADEA

ADOLESCENȚA ŞI SĂNĂTATE
Carmen Pelle, Călin Ionel – Colegiul Național ,,Samuil
Vulcan’’Beiuş
Adolescența este definită ca procesul de dezvoltare psihică, psihologică şi de
maturare sexuală care debutează cu primele semne ale pubertății şi se încheie cu
apariția manifestărilor de adult tânăr, matur. Mai simplu spus, adolescența este
procesul psihologic şi biologic prin care un copil devine adult, perioadă de tranziție
dificilă pentru acesta.
Morbiditatea la adolescență
Adolescența este privită ca o perioadă caracterizată printr-o bună stare de
sănătate; totuşi, întâlnim manifestări nedorite, care influențează starea de sănătate a
tinerilor, cum ar fi:
� diferite accidente (frecvent rutiere);
� nevroze, depresii (chiar cu tendințe de suicid);
� scăderea randamentului şcolar;
� comportament social anormal cu posibile delicvențe penale;
� bulimie, obezitate, anorexie;
� afecțiuni ale căilor respiratorii superioare ;
� sarcini nedorite, avorturi, boli cu transmitere sexuală.
Toate aceste manifestări au la bază o serie de factori determinanți, cum ar fi:
� stresul şi oboseala;
� alimentația necorespunzătoare;
� consumul de substanțe toxice (droguri, tutun, cafea, etc);
� începerea vieții sexuale precoce cu parteneri multipli,
aşa încât sănătatea nu mai devine doar o problemă individuală ci are repercusiuni în
ansamblul societății.
Stabilirea relațiilor dintre medic şi adolescent
Educația pentru sănătate devine o problemă prioritară, ceea ce impune o
intensificare a relației dintre adolescent, medic şi psiholog, personalitatea tânărului
fiind labilă şi în plină formare. Pentru ca acestă relație să fie optimă, medicul trebuie
să îndeplinească mai multe cerințe:
1) să cunoască procesul de dezvoltare fizică şi psihologică al adolescentului;
2) să fie conştient de sensibilitatea tinerilor;
3) consultația acestora să se facă fără „martori” dacă acesta o cere;
4) să acorde timp suficient adolescentului pentru a se acomoda şi a vobi
despre el însuşi deschis;
5) atitudinea medicului față de adolescent să fie condescendentă;
6) să accepte să explice diagnosticul pozitiv şi tratamentul bolii în termeni
inteligibili, comentând semnele găsite în timpul examinării;
7) să asigure confidențialitatea.
S-a constatat că majoritatea adolescenților, se adresează mai uşor medicului
şcolar decât părinților sau altor medici, din mai multe motive:
� sunt mai buni ascultători;
� cunosc problemele şcolare ale adolescentului;
73