UNIVERSITATEA DIN ORADEA

experiment minunat impus de natură şi o prețioasă metodă de extindere şi controlare a
ştiințelor care se interesează, de om, fie genetica şi embriologia, fie anatomia şi fiziologia, fie
psihologia şi psihiatria – Luigi Gedda în Studio dei gemelli.
Metoda gemenilor ne permite într-o mai mare măsură decât celelalte metode să ne
apropiem de formele interacțiunii dintre ereditate-mediu (Ghe. Oancea-Ursu, 1998, p. XIII):
- ereditate identică (gemenii monozigoți) – mediu identic;
- ereditate identică (gemenii monozigoți) – mediu diferit;
- ereditate diferită (gemeni dizigoți) – mediu identic.
Deoarece există posibilități infinite de combinare a celor două categorii de unități
genetice în cadrul celulei germinale, probalitatea apariției unor indivizi identici este practic
imposibilă. Excepție de la această diversitate o fac gemenii monozigoți care, provenind din
acelaşi ou, sunt identici din punct de vedere ereditar, unitățile genetice materne şi paterne
fiind repartizate egal.
Aceasta înseamnă că celulele gametice produse sunt extrem de variate din punct de
vedere genetic, astfel încât prin combinarea probabilistică a gameților în procesul fecundației,
se obține un număr imens de genotipuri, astfel că niciodată copiii unei familii nu sunt identici
cu părinții sau cu strămoşii şi nici între ei.
Imensa diversitate a lumii vii este, pe de o parte, rezultatul unor caractere înnăscute,
ereditare, transmise de-a lungul generațiilor, iar pe de altă parte, al influenței mediului
ambiant care modelează organismele. Rezultatele cercetărilor actuale, privind dezvoltarea
psihică şi formarea personalității umane, conduc, fără excepție, la validarea experimentală a
modelului interacționist al dezvoltării ontogenetice.
Pentru ca potențialul ereditar să fie valorificat şi dezvoltat ca un sistem operațional
sunt necesare (M. Zlate, 1996):
1. dezvoltarea şi maturizarea structurilor organismului şi a SNC; funcționarea
organismului ca “un tot unitar”;
2. adaptarea individului la mediul său de viață (natural sau social) în condițiile unor
necontenite interacțiuni dintre individ şi mediul său de viață;
3. o susținută activitate în mediul natural şi artificial la care se adaugă influențele
sociale şi culturale prin care sistemele operaționale se organitează progresiv şi se
construiesc la diverse niveluri calitative.
Geneticienii recunosc existența genelor păstrate în stare ,,quiescent”, adică liniştită,
recesivă şi transmisă în stare ascunsă.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Ionescu, M., 2001, Pedagogie, Editura Presa Universitară Clujeană.
Marinescu, M., 2000, Acțiunea unor factori mutageni asupra materialului genetic uman, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Marinescu, M., 2005, ,,Dinamica genotip-fenotip în formarea personalității. Studii gemelare”, in
M. Ionescu (coord.), Preocupări actuale în ştiințele educației, vol. I, Editura Eikon, Cluj-Napoca.
Oancea-Ursu, Ghe., 1985, Ereditatea şi mediul în formarea personalității, Editura Facla Timişoara.
Oancea-Ursu, Ghe., 1998, Ereditatea şi mediul în formarea personalității, Editura All Educational,
Bucureşti.
Zlate, M., 1996, Psihologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Zlate, M., 2000, Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iaşi.
Zlate, M., 2001, Psihologia la răspântia mileniilor, Editura Polirom, Iaşi.
Zlate, M., 2004, Psihologie. Eul şi personalitate, Editura Trei, Bucureşti.
***1979, Dicționar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti.
***1975, Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei R.S.R.
***1996, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Ed. Academiei Române.
47