S84:Layout 1 - Stetoscop

stetoscop.ro

S84:Layout 1 - Stetoscop

50-70% din cazuri apar prin mutaţii de novo

în gena JAG1 localizată pe cromozomul 20p12.

70% din indivizii cu criterii clinice de diagnostic

au mutaţii în această genă. Pacienţii cu fenotip

sever pot avea microdeleţii 20p12 care cuprind

întreaga gena JAG1 şi alte gene.

Sindromul se caracterizează printr-o mare

variabilitate clinică (tabel 1), chiar printre membrii

afectaţi ai aceleaşi familii. Pacienţii cu afectare

hepatică severă şi cei cu afectare cardiacă

sunt adesea diagnosticaţi în perioada de sugar.

Cei cu manifestări subclinice sau moderate hepatice

pot fi diagnosticaţi doar tardiv. Mortalitatea

prin sindrom AGS este de aproximativ

10-20%, cu egală contribuţie a afectării hepatice

şi cardiace.

Afectarea hepatică se manifestă clinic frecvent

în primele trei luni de viaţă, variind de la colestază

moderată, icter prin hiperbilirubinemie

conjugată, prurit până la insuficienţă hepatică

progresivă. Creşte concentraţia serică a acizilor

biliari, fosfataza alcalină, gamma glutamil transpeptidaza,

trigliceridele şi aminotransferaza.

Sunt crescute concentraţiile serice ale acizilor biliari,

fosfatazei alcaline precum si lipidele serice.

Colelitiaza se manifestă prin prurit, retard de

creştere, chiar xantoame în cazurile severe. Biopsia

hepatică arată absenţa ductelor biliare intrahepatice.

La nou născut se poate evidenţia o

proliferare ductală, în special în prezenţa in-

Genetic` medical`

Sindromul Alagille

Sindromul Alagille (AGS) este o afecţiune multisistemică

cu ereditate autozomal dominantă. Manifestările

majore ale AGS sun colelitiaza, defecte

cardiace, embriotoxon posterior ocular, dismorfism

facial particular şi anomalii vertebrale caracteristice,

posibil anomalii renale şi ale sistemului nervos.

Prevalenţa sindromului raportat la afectarea hepatică

neonatală este estimată la 1:70 000 de nou născuţi

vii dar este cu siguranţă mai mare dacă se iau în

calcul şi celelalte elemente diagnostice.

flamaţiei. 15% din pacienţi necesită

transplant hepatic datorită

cirozei progresive şi a insuficienţei

hepatice. Nu se poate

aprecia predictiv intervalul în

care un nou născut afectat evoluează

spre stadiul final al

afectării hepatice.

Afectarea cardiacă este de

asemenea variabilă, spectrul

anomaliilor cuprinzând stenoză

arterială pulmonară periferică,

coarctaţie de aortă, tetralogie

Fallot, defect de sept atrial, defect

de sept ventricular, hipoplazie

ventriculară stângă.

Datorită expresivităţii variabile

diagnosticul pozitiv trebuie

considerat şi la indivizii care nu

prezintă toate criteriile de diagnostic

dar au rude afectate.

Sindromul AGS trebuie diferenţiat

de alte entităţi clinice care

se caracterizează prin hiperbilirubinemie

şi anomalii cardiace

congenitale. Diferenţierea dintre

colestaza hepatică şi cea extrahepatică

necesită examinare

ecografică hepatică, biopsie hepatică.

Absenţa ductului biliar in-

DR. CRISTINA SKRYPNYK, MEDIC SPECIALIST GENETICĂ

trahepatic poate apare şi în: deficienţa

de alfa 1 antitripsină, hipopituitarism,

fibroza chistică,

sindrom Down, embriofetopatia

cu citomegalovirus, rubeola

congenitală, sifilisul congenital,

sindrom Zellweger, sindrom Ivemark.

De asemenea trebuiesc excluse:

colestaza intrahepatică

familială progresivă cu ereditate

autozomal recesivă (sindromul

Byler), colestaza intrahepatică recurentă

benignă. Anomalii similare

ale sistemului vascular

pulmonar se pot întâlni în sindromul

Noonan, neurofibromatoza

tip 1, sindromul Leopard,

sindromul Williams. Deleţia

22q11.2 trebuie considerată referitor

la anomaliile vasculare similare,

anomaliile vertebrale şi

retardul de creştere.

Diagnosticul de sindrom Alagille

trebuie considerat pe criterii

clinice. Testele moleculare de

confirmare a mutaţiei din gena

JAG1 nu se recomandă de rutină

dar se aplică în elucidarea cazurilor

atipice şi pentru diagnosticul

prenatal. Mutaţiile din gena JAG1

sunt distribuite de-alungul genei

şi nu s-au identificat regiuni critice

mutaţionale. Nu există o corelaţie

genotip – fenotip în cazul

pacienţilor cu sindrom AGS. O

parte din pacienţii cu mutaţii în

gena JAG1 nu au manifestări hepatice

detectabile, doar manifestări

cardiace, sugerând că

inima este mult mai senzitivă la

dozajul JAG1 comparativ cu ficatul.

Spectrul mutaţional este variabil,

de la mutaţii nonsense,

frameshift, missense până la

deleţia completă a genei sau microdeleţia

regiunii critice 20p12.

Asocierea deficienţelor psihoso-

34 stetoscop

More magazines by this user
Similar magazines