Gabriela Glăvan - MemoriaBanatului.ro

V. Leu aduce în discuţie şi documentează o situaţie extremă:
rolul pe care îl capătă sursele de tip memorial pentru istoric în
situaţia când istoriografia unui eveniment e lacunară, parţială (el
exemplifică prin cazul Unirii de la 1918).
Perioada de timp acoperită de practicile memoriale luate
în discuţie de autorii volumului se întinde de la sfârşitul secolului
al XVIII-lea până în contemporaneitate, punând un accent
deosebit pe sesizarea dinamicilor memoriei în contexte precis
determinate, ţinând cont de diversitatea etnică, lingvistică,
religioasă a regiunii studiate, adică a Banatului 2 , dar şi de felul în
care aceasta e reprezentată în diverse tipuri de surse, nu doar sub
aspect cantitativ, ci şi calitativ. Urmarea firească este focalizarea
mai multor studii asupra modului de a privi sau instrumenta
relaţia cu Celălalt, de la ignorarea acestuia, până la transformarea
lui în reper al autoscopiei identitare, de la „exotizarea” sa, până la
învăţarea bunei coabitări, de la plasarea acestuia la distanţă până
la valorizarea legăturii cu el ca un exerciţiu îmbogăţitor, care
priveşte diversitatea ca o resursă reală şi simbolică importantă.
Acest tip de investire, oscilând între un pragmatism care destinde
şi normalizează relaţiile – le de-dramatizează, cum spune A. Babeţi
– şi un orizont de aşteptare ideal, contribuie la configurarea unui
Banat pe care memoria ni-l dezvăluie plural, contradictoriu, un
spaţiu produs la interferenţa între puterea discursurilor memoriei
de a da realitate şi puterea uitării de a armoniza, favorizând un soi
de narcisism întremător.
2 În studiul ei din prezentul volum, A. Babeţi consemnează: „Datele
statistice confirmă faptul că, în configuraţii variabile de la o epocă la
alta, în acest teritoriu coabitează peste 20 de etnii şi grupuri etnice
(români, sârbi, germani, maghiari, evrei, ţigani, slovaci, croaţi, bulgari,
ucrainieni, polonezi, italieni, turci, tătari, cehi, greci, armeni, francezi,
ruşi, arabi), care se manifestă religios în 8 confesiuni (ortodoxă, romanocatolică,
greco-catolică, luteran-evanghelică, reformat-calvinistă, iudaică,
neo-protestantă, islamică) şi se exprimă în peste 20 de limbi. ”
11