Gabriela Glăvan - MemoriaBanatului.ro

Prima şi cea mai delicată a fost problema stabilirii unei
limite cantitative a corpusului respectiv. Dată fiind amploarea
culturii scrisului în Banat, respectiv Timişoara, în toate cele patru
limbi (din motive deja explicitate), am fost nevoiţi să facem o
selecţie drastică şi să operăm o reducere la cel puţin jumătate a
volumelor destinate studiului. Estimăm că cifra reală a volumelor
de proză care tematizează în proporţii diferite Timişoara poate
ajunge uşor la 400, iar numărul de pagini la aproximativ 80.000.
Majoritatea autorilor, fie că scriu în română, germană, maghiară
sau sârbă sunt prolifici. Dar întâi de toate, despre ce categorii de
autori este vorba? O abordare din perspectivă sociologică ne
poate da un set de problematizări nu lipsite de interes.
Iniţial am optat doar pentru profesioniştii scrisului, deci
autori validaţi de instituţiile literare (manuale, istorii, dicţionare,
presă, cenacluri etc.) sau cel puţin cu studii superioare de factură
umanistă, deşi stabilirea unor criterii de acest tip este de multe ori
vulnerabilă. Numărul licenţiaţilor în Litere (filosofie, istorie),
deci absolvenţi ai unei forme de învăţământ academic din
domeniul ştiinţelor umaniste este relativ mic (56) în raport cu
numărul total al autorilor avuţi în vedere (144 – cifră care include
şi cinci scriitori-ţărani prezenţi în repertoarul nostru doar în grup
– v. antologiile respective Ţepelea 1975). Este drept, într-o
proporţie însemnată, autorii vizaţi au studii superioare, dar ele
sunt de tip juridic (Gozsdu Elek, Herczeg Ferenc, T. L. Birăescu,
Markovits Rodion), medical (Bárányi Ferenc, Pius Brânzeu,
Lucian Petrescu), comercial (Adam Müller Guttenbrunn, Ormós
Iván, Endre Károly), teologic (Méliusz József, Nicolae Brînzeu),
tehnico-ştiinţific (Costel Baboş, Mandics György, Titus Suciu,
Nicolae Strâmbeanu), militar (Franyó Zoltán, Franz Xaver
Kappus), artistic (Ioan Holender, Ion Vlasiu).
Unii dintre ei sunt validaţi ca profesionişti ai scrisului,
fiind consemnaţi generos în dicţionare şi istorii literare, chiar dacă
procesul de de-canonizare ce are loc în perimetrul istoriografiei
literare româneşti contemporane, de pildă, îi repoziţionează şi le
conferă un amplasament modest. Ei participă însă constant la
34