Gabriela Glăvan - MemoriaBanatului.ro

Heckmann Negrescu, Maria Pongrácz-Popescu, Rodica Binder,
Ildiko Achimescu, Bodó Barna, Simina Birăescu-Melwisch ş.a..
Dar aceste schimburi culturale nu ar fi fost posibile în
afara unui standard de acces la textul scris. Alfabetizarea, gradul
mediu şi înalt de şcolarizare nu doar al populaţiei urbane, ci şi al
celei din spaţiul rural al Banatului au imprimat un specific
inconfundabil zonei. Studiul patrimoniului memorial al Timişoarei
nu are cum să nu ţină cont de acest aspect al istoriei culturale
locale, de natură să amplifice, să diversifice şi să găsească soluţii
de instituţionalizare pentru formele scrise ale memoriei (edituri,
biblioteci, reviste, arhive publice, curriculă şcolară şi academică,
însoţită de manuale, suporturi de curs etc.) (Bocșan 1996).
Caracterul timpuriu pentru zona Banatului al apariţiei
învăţământului primar la Timişoara (1717, în limba germană) şi
al celui gimnazial (1726, în limba germană, 1758, în limbile
română şi sârbă – la început cu un caracter exclusiv confesional)
au un efect de stimul asupra dezvoltării instituţiilor de învăţământ
din perimetrul urban (Bocşan 1986, Ţârcovnicu 1978). La
mijlocul secolului al XIX-lea Timişoara este înzestrată cu o reţea
şcolară laică şi confesională de nivel preşcolar, şcolar primar şi
gimnazial diversificată, cu limbă de predare germană, maghiară,
română, sârbă, greacă şi ebraică. Statisticile de resort concluzionează
că în această perioadă la aproximativ 1200 de locuitori ai Timişoarei
revenea o şcoală. Fapt de natură să situeze Timişoara printre
oraşele din Europa Centrală cu un standard ridicat de instrucţie.
Evoluţia nivelului de şcolarizare elementară indică un
procent tot mai scăzut al analfabetismului la Timişoara: de la
34,12% în 1870 la 16,28 % în 1910, ceea ce plasează Timişoara
anului 1900, de pildă, printre primele oraşe ale Ungariei în ce
priveşte gradul de instruire al locuitorilor săi (80,71% alfabetizaţi),
depăşită fiind doar de Budapesta (87,6%) şi Debreţin
(81,4%). Pentru a avea o reprezentare a structurii şi distribuţiei
reţelei şcolare timişorene, să reţinem pentru anul şcolar
1910/1911 un număr total de 80 de unităţi de învăţământ, între
care 8 grădiniţe, 41 de şcoli primare, 5 gimnazii şi licee, 25 de
28