cuprins

Despre ecologie, cu sufletIon HADÂRCÃscriitorDe mii de ani omul se aflã în cãutarea acelei substanþeenigmatice (cãreia i-a zis suflet, anima, spiritus etc.),pe care o intuieºte cã ar fi undeva chiar în sinele, la temeliasau în esenþa fiinþei sale, ºi totuºi n-o poate gãsi.De douã mii de ani în ajutorul omului dezaxat ºi rãtãcitîn cãutãrile sale (dupã izgonirea lui din grãdinile Raiului?)a venit prin jertfã ºi prilej de mîntuire Isus Hristos, care aluat asupra sa pãcatele ºi suferinþele fiecãruia dintre noi,doar ne-a fi mai lesne sã ajungem la cele sfinte, dar nicidupã aceasta nu ne-am apropiat de înþelegerea minunii,de taina sufletului, ºi totuºi...De la o vreme încoace, vorbim de un domeniu special,avînd ca obiect de studiu tocmai protecþia acelei tainede la începuturi, restabilind totodatã raportul raþionaldintre om ºi naturã, cu alte cuvinte – ecologia!ªi totuºi, putem oare vorbi de o armonie a omului cunatura, în afara Sufletului? Or, tocmai al treilea termendin ecuaþia Om-Naturã-Suflet astãzi are nevoie de ceamai mare protecþie, anume întru salvarea celorlalþi doiinterdependenþi!* * *Cu alte cuvinte, este nevoie sã ne regîndim existenþa,proiectîndu-ne acþiunile ºi ideile într-un ecosistem spiritualizat.ªi nu la nivelul declaraþiilor abstracte, desprinsede realitãþi ºi fãrã cea mai operantã protecþie justiþiarã lanivel naþional, regional ºi internaþional. Atunci cînd nuconºtientizãm imanenþa justiþiei supreme, mãcar pe ceateluricã, omeneascã, trebuie sã o facem cît de cît operantã,punînd-o în acord cu legile guvernãrii divine.* * *Înþelepciunea popularã a intuit magistral direcþiilestrategice ale acestui acord, subliniind necesitatea armonieiºi condamnînd nesãbuinþele omului. Departe de minegîndul de a absolutiza roadele acestor intuiþii, ele fiindtezaurizate latent în memoria colectivã, dar arareoriajungîndu-se pînã la valorificarea plenarã a acestui tezaur.Sã încercãm a-i descifra mesajele. Ce vrea sã însemne, deexemplu, “a ajunge la creanga verde”? Este relevatãgratitudinea efortului? Sau nostalgia de a mai fi tineri? Saueste uºor ironizatã limita de a fi prea mic, pînã sã te sprijinide propriul ram (braþ, libertate etc.?). Azi proverbul seciteºte ºi cu nostalgia nesaþului de a fi bucuroºi sã maiaccedem (sã recîºtigãm acest drept!) la o palmã verde aunui crîng, a unui ºes curat ºi nepîngãrit...* * *Un criteriu sigur ºi omnivalent pentru agrearea continuãa raporturilor omului cu lumea înconjurãtoare esteMila. “Cine n-are milã de dobitoc/ Nici de om n-aredeloc”. În viaþa modernã condiþia Milei se extinde asupraa tot ce e viu ºi freamãtã sub soarele egal cu toþii. Într-unraport echilibrat cu cele din jur “ce semeni aceea culegi”,însã dacã “semeni vînt, culegi furtunã”. Adicã, în ultimãinstanþã, culesul nu întotdeauna este derivatul firesc alsemãnatului ºi dacã “prostul taie copacul ca sã-i mãnîncerodul”, iar în zilele noastre, cum se mai întîmplã cã ºi celcu carte “citeºte în stele ºi dã în gropi”, furtunile, neavertizeazã înþelepciunea popularã, cu alte cuvinte,calamitãþile, dezastrele, epidemiile, sînt previzibile.Avertismentul “sã nu dai cu bîta în baltã ºi cu barda-nlunã” la scarã planetarã azi se profileazã prin bîtelepetrolierelor rãsturnate ºi a ogivelor, rachetelor þintind maimult în deºert. Acest avertisment este, poate fi interpretat,ºi ca o relativizare a cunoaºterii, care ne surprinde azi cuproiecte ºi programe de mutaþii genetice, transplanturi,clonãri, dar ºi procese planetare ce au ieºit de sub incidenþamoralã ºi controlul raþiunii. Departe de mine gîndul de ablama ºtiinþa, cãci oricum “Trãind omul, cînd ºi cînd,/ Aflãºi ce nu-i dã prin gînd” ºi ceea ce “Vremea vinde, nevoiacumpãrã”. Atîta doar cã nu întotdeauna, sau chiar deloc,astãzi nu mai e aºa, precum se credea în alte vremuri cã“Drumul cel mai scurt/ Pe unde-i de alþii rupt”. Multe s-aurupt greºit ºi acum trebuie sã mergem mult pe ocolitepentru a ajunge din nou la cele sfinte!* * *În fond, sacramentala esenþã a fiinþei a fost una dinmarile obsesii ale clasicului nostru Mihai Eminescu, aºacum ne-o demonstreazã acad. Mihai Cimpoi în densul ºiargumentatul sãu eseu filozofic “Esenþa Fiinþei: (mi)temeºi simboluri existenþiale eminesciene”, Editura Gunivas,2003. “Omul eminescian, subliniazã criticul, nu percepesub aspect fenomenologic cãderea în rînduri-rînduri aflorilor de tei, blînda batere de vînt sau cîntul singuratecelorizvoare, tîrîitul greierilor, ca “orologii”, ciþesãtura complexã a Fiinþei. Prin miros, sunet, privire,miºcare, atingere, aceasta ia chip real, iese-n deschisullumii, se re-fiinþeazã, se gîndeºte ºi se manifestã pe sine”.Precum vedem, tradiþia clasicã ºi popularã a creat ori,mai exact, a întemeiat un cadru ideatic/spiritual dintre celemai ample ºi mai profunde, în care premisele re-înfiinþãriiangajamentelor arhetipale om-lume sînt înãlþate pînã ladimensiuni cosmice, universale, întrucîtva chiar depãºind4DESPRE ECOLOGIE, CU SUFLET