cuprins

INTERNATIONALReading AssociationRubricã realizatã cu sprijinul Asociaþiei Internaþionale pentru LecturãDEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICEValenþele formativ-educativeale metodelor interactiverepere teoretice ºi practiceCrenguþa LãcrãmioaraOPREAUniversitatea BucureºtiMetodele interactive de grup determinã ºi stimuleazãmunca colaborativã desfãºuratã de cei implicaþi înactivitate (elevii), în cadrul cãreia toþi “vin” (participã)cu ceva ºi nimeni nu “pleacã” cu nimic. Profitul este atîtal grupului (soluþionarea problemei, gãsirea varianteioptime), cît ºi al fiecãrui individ în parte (rezultateleobþinute; efectele apãrute în planurile cognitiv, emoþional-afectiv,comportamental; o învãþare nouã).Experienþele de învãþare în grup sînt marcate dedialog reflexiv, de stimularea atitudinii metacognitive(crearea de moduri alternative de gîndire, oferind o bazãraþionalã pentru negocierea interpersonalã a sensurilor,o cale de a ajunge la înþelegerea reciprocã), de creareade jurnale reflexive ºi de stimularea gîndirii critice.Încrederea în procesul de învãþare eficientã conduce ladiminuarea controlului ºi la instaurarea unor relaþii demuncã degajate între educator ºi educat.Interactivitatea presupune interrelaþionarea, directãsau mediatã, cu profesorul ºi colegii, ºi procese deacþiune transformativã asupra materialului de studiu.Creativitatea solicitã procese de combinare, de conversie,de imaginare ºi restructurare continuã a datelor, prinplasarea celui care învaþã în situaþii problematice carenecesitã rezolvare. Avem învãþare creativã atunci cîndelevul dobîndeºte o experienþã nouã prin propriile puteri,descoperind-o ºi exersînd-o în cadre problematicedivergente. Interactivitatea presupune creativitate, întimp ce creativitatea poate fi individualã sau de grup.Instruirea interactivã, asociatã tipului superior deînvãþare ºcolarã creativã, implicã conjugarea eforturilorambilor agenþi educaþionali (profesorul – elevii/studenþii)în construirea cunoaºterii. Relaþia profesor-elev/student se redimensioneazã. Educatul îºi asumã rolul desubiect, de agent al propriei formãri, iar profesorul esteghidul sãu în demersurile întreprinse. „Este de dorit caimplicarea activã ºi interactivã a elevilor ºi învãþarea(inter)activã realizatã de aceºtia, sã ºi ajute sã descopereplãcerea de a învãþa, care poate da naºtere sentimentelorpozitive – de încredere în propriul potenþial, de dorinþãde cunoaºtere, de împlinire etc.” (M. Bocoº, 2002).Noile orientãri postmoderniste asupra ºtiinþei educaþieisolicitã cu necesitate aplicarea unor strategiiinteractiv-creative în predarea ºi învãþarea ºcolarã.Clasele de elevi în viziune postmodernistã sînt privitede cãtre Peter Appelbaun (2001) drept adevãrate comunitãþide cercetare ºi inter-învãþare, demonstrînd importanþaactivismului ºi a interrelaþiilor pentru progresul cunoaºterii.Scopul nu este neapãrat cel de a-i antrena peelevi în formularea de rãspunsuri la întrebãrile ºi problemeleenunþate, ci mai mult, de a-i ajuta sã descopere cãilede a pune întrebãri ºi de a analiza critic problemele.Învãþarea învãþãrii – deziderat al educaþiei postmoderniste– presupune interactivitate ºi creativitate înadoptarea unor strategii care sã solicite implicarea însarcinã ºi interesul de a te perfecþiona continuu. Atitudineaactivã ºi creatoare a elevilor este o consecinþã atîta stilului de predare al profesorului cît ºi a obiºnuinþeielevului de a se raporta la sarcinã. Prin felul în caresolicitã rãspuns la o problemã, prin felul în care46