INTERNATIONALReading AssociationRubricã realizatã cu sprijinul Asociaþiei Internaþionale pentru LecturãDEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICEValenþele formativ-educativeale metodelor interactiverepere teoretice ºi practiceCrenguþa LãcrãmioaraOPREAUniversitatea BucureºtiMetodele interactive de grup determinã ºi stimuleazãmunca colaborativã desfãºuratã de cei implicaþi înactivitate (elevii), în cadrul cãreia toþi “vin” (participã)cu ceva ºi nimeni nu “pleacã” cu nimic. Profitul este atîtal grupului (soluþionarea problemei, gãsirea varianteioptime), cît ºi al fiecãrui individ în parte (rezultateleobþinute; efectele apãrute în planurile cognitiv, emoþional-afectiv,comportamental; o învãþare nouã).Experienþele de învãþare în grup sînt marcate dedialog reflexiv, de stimularea atitudinii metacognitive(crearea de moduri alternative de gîndire, oferind o bazãraþionalã pentru negocierea interpersonalã a sensurilor,o cale de a ajunge la înþelegerea reciprocã), de creareade jurnale reflexive ºi de stimularea gîndirii critice.Încrederea în procesul de învãþare eficientã conduce ladiminuarea controlului ºi la instaurarea unor relaþii demuncã degajate între educator ºi educat.Interactivitatea presupune interrelaþionarea, directãsau mediatã, cu profesorul ºi colegii, ºi procese deacþiune transformativã asupra materialului de studiu.Creativitatea solicitã procese de combinare, de conversie,de imaginare ºi restructurare continuã a datelor, prinplasarea celui care învaþã în situaþii problematice carenecesitã rezolvare. Avem învãþare creativã atunci cîndelevul dobîndeºte o experienþã nouã prin propriile puteri,descoperind-o ºi exersînd-o în cadre problematicedivergente. Interactivitatea presupune creativitate, întimp ce creativitatea poate fi individualã sau de grup.Instruirea interactivã, asociatã tipului superior deînvãþare ºcolarã creativã, implicã conjugarea eforturilorambilor agenþi educaþionali (profesorul – elevii/studenþii)în construirea cunoaºterii. Relaþia profesor-elev/student se redimensioneazã. Educatul îºi asumã rolul desubiect, de agent al propriei formãri, iar profesorul esteghidul sãu în demersurile întreprinse. „Este de dorit caimplicarea activã ºi interactivã a elevilor ºi învãþarea(inter)activã realizatã de aceºtia, sã ºi ajute sã descopereplãcerea de a învãþa, care poate da naºtere sentimentelorpozitive – de încredere în propriul potenþial, de dorinþãde cunoaºtere, de împlinire etc.” (M. Bocoº, 2002).Noile orientãri postmoderniste asupra ºtiinþei educaþieisolicitã cu necesitate aplicarea unor strategiiinteractiv-creative în predarea ºi învãþarea ºcolarã.Clasele de elevi în viziune postmodernistã sînt privitede cãtre Peter Appelbaun (2001) drept adevãrate comunitãþide cercetare ºi inter-învãþare, demonstrînd importanþaactivismului ºi a interrelaþiilor pentru progresul cunoaºterii.Scopul nu este neapãrat cel de a-i antrena peelevi în formularea de rãspunsuri la întrebãrile ºi problemeleenunþate, ci mai mult, de a-i ajuta sã descopere cãilede a pune întrebãri ºi de a analiza critic problemele.Învãþarea învãþãrii – deziderat al educaþiei postmoderniste– presupune interactivitate ºi creativitate înadoptarea unor strategii care sã solicite implicarea însarcinã ºi interesul de a te perfecþiona continuu. Atitudineaactivã ºi creatoare a elevilor este o consecinþã atîta stilului de predare al profesorului cît ºi a obiºnuinþeielevului de a se raporta la sarcinã. Prin felul în caresolicitã rãspuns la o problemã, prin felul în care46
DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICEorganizeazã activitãþile de informare ºi de formare aelevilor/studenþilor, prin accentul pe care îl pune pedezvoltarea proceselor cognitiv-aplicative etc., profesorulinfluenþeazã comportamentul activ ºi creativ alelevului.Dezideratele de modernizare ºi de perfecþionare ametodologiei didactice se înscriu pe direcþiile spoririicaracterului activ al metodelor de învãþãmînt, în aplicareaunor metode cu un pronunþat caracter formativ, învalorificarea noilor tehnologii instrucþionale(eLearning), în contaminarea ºi suprapunerea problematizãriiasupra fiecãrei metode ºi tehnici de învãþare,reuºind astfel sã se aducã o însemnatã contribuþie ladezvoltarea întregului potenþial al elevului.Deºi învãþarea este eminamente o activitate proprie,þinînd de efortul individual depus în înþelegerea ºiconºtientizarea semnificaþiilor ºtiinþei, nu este mai puþinadevãrat cã relaþiile interpersonale, de grup sînt un factorindispensabil apariþiei ºi construirii învãþãrii personaleºi colective.Interactivitatea presupune atît cooperarea – definitãdrept “forma motivaþionalã a afirmãrii de sine, incluzîndactivitatea de avansare proprie, în care individul rivalizeazãcu ceilalþi pentru dobîndirea unei situaþii socialesau a superioritãþii” – cît ºi competiþia, care este o“activitate orientatã social, în cadrul cãreia individulcolaboreazã cu ceilalþi pentru atingerea unui þel comun”(D. Ausubel, 1981). Ele nu sînt antitetice; ambele implicãun anumit grad de interacþiune, în opoziþie cu comportamentulindividual.Avantajele interacþiunii ºi valenþele formativ-educativecare recomandã metodele interactive ca practici desucces în activitatea didacticã sînt urmãtoarele:• în condiþiile îndeplinirii unor sarcini simple,activitatea de grup este stimulativã, generînd uncomportament contagios ºi o strãdanie competitivã;în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvareade probleme, obþinerea soluþiei corecte estefacilitatã de emiterea de ipoteze multiple ºivariate (D. Ausubel, 1981);• stimuleazã efortul ºi productivitatea individului;• este importantã pentru autodescoperirea propriilorcapacitãþi ºi limite, pentru autoevaluare(D. Ausubel, 1981);• subiecþii care lucreazã în echipã sînt capabili sãaplice ºi sã sintetizeze cunoºtinþele în modurivariate ºi complexe, învãþînd în acelaºi timp maitemeinic decît în cazul lucrului individual;• dezvoltã capacitãþile elevilor de a lucra împreunã– componentã importantã pentru viaþã ºipentru activitatea lor profesionalã viitoare(Johnson ºi Johnson, 1983);• dezvoltã multiple inteligenþe, capacitãþi specificeinteligenþei lingvistice (ce implicã sensibilitateade a vorbi ºi de a scrie; include abilitateade a folosi efectiv limba pentru a se exprimaretoric, poetic ºi pentru a-ºi aminti informaþiile),inteligenþei logice-matematice (ce constã încapacitatea de a analiza logic problemele, de arealiza operaþii matematice ºi de a investigaºtiinþific sarcinile, de a face deducþii), inteligenþeispaþiale (care se referã la capacitatea,potenþialul de a recunoaºte ºi a folosi patternurilespaþiului; capacitatea de a crea reprezentãrinu doar vizuale), inteligenþei interpersonale(capacitatea de a înþelege intenþiile, motivaþiile,dorinþele celorlalþi, creînd oportunitãþi în muncacolectivã), inteligenþei intrapersonale (capacitateade autoînþelegere, autoapreciere corectã asentimentelor, motivaþii, temeri), inteligenþeinaturaliste (care face omul capabil sã recunoascã,sã clasifice ºi sã se inspire din mediulambiant), inteligenþei morale (preocupatã dereguli, comportament, atitudini – H. Gardner,1993);• stimuleazã ºi dezvoltã capacitãþi cognitive complexe(gîndirea divergentã, gîndirea criticã, gîndirealateralã – capacitatea de a privi ºi a cercetalucrurile în alt mod, de a relaxa controlul gîndirii);• munca în grup permite împãrþirea sarcinilor ºiresponsabilitãþilor în pãrþi mult mai uºor derealizat;• timpul de soluþionare a problemelor este deseorimai scurt în cazul lucrului în grup decît atuncicînd se încearcã gãsirea rezolvãrilor pe contpropriu;• cu o dirijare adecvatã, învãþarea prin cooperaredezvoltã ºi diversificã priceperile, capacitãþile ºideprinderile sociale ale elevilor;• interrelaþiile dintre membrii grupului, emulaþia,sporeºte interesul pentru o temã sau o sarcinãdatã, motivînd elevii pentru învãþare;• lucrul în echipã oferã elevilor posibilitatea de a-ºiîmpãrtãºi pãrerile, experienþa, ideile, strategiilepersonale de lucru, informaþiile;• se reduce la minimum fenomenul blocajuluiemoþional al creativitãþii;• grupul oferã un sentiment de încredere, de siguranþã,antrenare reciprocã a membrilor ce duce ladispariþia fricii de eºec ºi la curajul de a-ºi asumariscul;• interacþiunea colectivã are ca efect ºi educareastãpînirii de sine ºi a unui comportament tolerantfaþã de opiniile celorlalþi, înfrîngerea subiectivismuluiºi acceptarea gîndirii colective.Prezentãm în continuare una dintre noile tehnici interactivede grup, menite sã contribuie la diversificareametodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniulcãutãrilor ºi preocupãrilor creative de sporire aeficienþei muncii educatorului cu discipolii sãi.Didactica Pro..., Nr.6(22) anul 2003VALENÞELE FORMATIV-EDUCATIVE ALE METODELOR INTERACTIVE. REPERE TEORETICE ªI PRACTICE47