ClujManifest 2016 - Editie Tiparita - An 2 - Nr.40 - 28 Septembrie - 4 Octombrie 2016

CLUJ MANIFEST
Medierea, de la
accesibilitate la talent
Interviu 11
N-am fost niciodată într-o sală de judecată, iar soluţia
amiabilă propusă de mediatori mi s-a părut mereu nu doar o
cale onorabilă de stingere a unei neînţelegeri, elegantă, ci şi o
dovadă că umanitatea este capabilă şi de rupturi intra muros,
a căror ecou nu trebuie să fie neapărat un subiect monden. Am
încercat să desfacem câteva din iţele mai puţin cunoscute ale
medierii cu Alina Rodina, mediator care are în urmă o carieră de
succes în magistratură, aşadar o persoană care a cunoscut toate
caracteristicile şi laturile unui proces din poziţia de judecător.
De vorbă cu mediatorul Alina Rodina
Cu zâmbetul pe buze şi în privire, Alina
Rodina nu pare deloc să aparţină imaginii
pe care ne-am cultivat-o despre întraga
arie a justiţiei. Să fim cinstiţi, toţi cei
care nu am avut niciodată de-a face cu un
proces suntem intoxicaţi de ceea ce citim,
de produsul imaginaţiei noastre, în care
vedem justiţia drept o damă oarbă, care
agită cam la întâmplare, dar ameninţător,
tăişul unei săbii. În plus, filmele
deformează suficient această imagine,
încât întâlnirea cu un judecător este, de
cele mai multe ori, dezamăgitoare: ori l-am
vrea un fel de Superman, apărându-i pe cei
slabi, ori un impunător şi atotputernic ce
împarte dreptatea, după îndelungi şi juste
chibzuinţi. Dar atunci când te întâlneşti
cu un mediator în carne şi oase, dar, mai
ales, în zâmbet şi bunăvoinţă, eşti silit să
recunoşti că justiţiei i s-a dat o şansă de
salvare.
Alina Rodina: Despre mine trebuie să
spun că sunt jurist şi am lucrat ca judecător
timp de 30 de ani. Când a aparut Legea
medierii, în 2006, m-am gândit că mi
s-ar potrivi perfect această profesie, asfel
că după ce m-am pensionat, am urmat
cursurile de formare şi m-am autorizat.
Am început să profesez în primavara
anului 2013, cu mult entuziasm şi energie,
de parcă eram la început de drum.
Am realizat că deţin calităţile necesare,
valorificând şi experienţa acumulată în
carieră pentru a mă dedica unui alt gen de
„justitie”, în care soluţionarea disputelor
se face pe cale amiabilă, care îmi solicită
calităţile şi dragostea mea pentru oameni.
Rep.: Ce calităţi îi sunt necesare unui
mediator?
Alina Rodina: Un mediator trebuie
să ştie să creeze o atmosferă propice
pentru buna desfăşurare a procedurii de
mediere, de respect şi încredere, să ştie să
asculte activ, cu atenţie şi răbdare punctul
de vedere exprimat de fiecare parte.
Aceasta presupune să pună întrebari, să
reformuleze ce s-a spus, să înţeleagă, să
empatizeze cu fiecare parte, să le inspire
încredere în posibilitatea rezolvării
disputei. Nu în ultimul rând, mediatorul
trebuie să faciliteze comunicarea, intuind
gândurile şi trăirile parţilor.
Rep.:Talentul de a vorbi este
prediminant?
Alina Rodina: Uneori e nevoie de câte un
moment de tăcere sau chiar o pauză pentru
ca părţile să poate reflecta asupra a ceea
ce s-a întamplat în mediere, ori să poată
discuta împreuna în lipsa mediatorului.
Am avut o situatie, într-un divort, în care
am avut initiaţiva inspirată de a propune
o pauză, într-un moment dificil, tensionat.
Impresia mea a fost că în acea pauză s-au
decis părţile să încheie acordul de mediere.
Rep. : Psiholog sau strateg?
Alina Rodina: Mediatorul, prin atitudinea
lui, trebuie să convinga părţile că înţelege
problemele cu care ele se confruntă,
alege strategia care se potriveste situaţiei
date, se adaptează la ritmul şi reacţiile
părţilor, păstrând un echilibru corect,
imparţial. Personal, încerc să nu-l
urmăresc cu privirea pe cel care vorbeşte,
pentru a adopta o atitudine neutră, iar în
intervenţiile mele alternez o mina serioasa
cu una uşor zâmbitoare. Aşadar, ca să
răspund direct întrebării, câte puţin din
amândouă, dar cu multă bunăvoinţă şi
compasiune. În definitiv, au pierdut ceva
important din viaţa lor.
Am pierdut atâţia ani din viaţă cu acest
proces...
Rep.: Meserie sau vocaţie? Poţi evoca
un moment care te-a convins că ai avut
dreptate, alegând medierea?
Alina Rodina: Personal cred că medierea
este o vocaţie, o chemare. Ce m-a atras spre
mediere, după ce am judecat litigii timp de
30 de ani, au fost multiplele posibilităţi pe
care le oferă medierea. Primul caz pe care
l-am avut, l-am rezolvat printr-un acord
încuviinţat de instanţă , iar acel moment
mi-a dat multă încredere şi speranţă că
această profesie poate fi apreciată şi utilă.
E o mare satisfacţie când mediatorul
reuşeşte să ajungă la rezolvarea litigiului.
La începutul şedinţei ai in faţă doi oameni
încrâncenaţi, care nu îşi vorbesc, nu
se privesc in faţă, intervine unul când
vorbeşte celălalt, se contrazic, îşi fac
reproşuri. Tensiunea dintre ei e mare, este
perceptibilă... La final, dacă medierea a
reusit, devin calmi, multumiţi, se invită la
cafea, uneori propun şi mediatorului să-i
însoţească... Personal, am avut medieri
cărora nu le dădeam nicio şansă, deoarece
părţile se judecau de peste 10 ani. Într-o
singură şedinţă de câteva ore, am reuşit
să rezolv un litigiu ce avea o vechime de
13 ani pe rolul instanţelor, concentrândumă
asupra nevoilor şi intereselor părţilor
aflate în litigiu. Ca judecător, am constatat
uneori că nici părţile care câştigau un
proces nu erau mulţumite. La pronunţarea
hotărârii, am întrebat o parte de ce nu este
mulţumită, doar câştigase, credeam că nu
a înţeles soluţia pronunţată. A privit trist
şi mi-a replicat... „Am pierdut atâţia ani
din viaţă cu acest proces... Am realizat cât
de important este timpul cand te apasă un
proces...”.
Alice Valeria Micu