ZDG 17

10 I Ziarul de Gardă I nr. 5 (602) JOI, 9 FEBRUARIE 2017 www.zdg.md www.zdg.md
Ziarul de Gardă I nr. 5 (602) JOI, 9 FEBRUARIE 2017 I 11
ExCLUsIV
ExCLUsIV
Interviu cu Ruslan Sochircă, formator de educație alternativă
Sărăcia naşte sărăcie în creier
— Sunteţi un formator de educaţie
alternativă. Ce presupune
acest lucru şi de unde a apărut
necesitatea apariţiei unei astfel
de educaţii?
— Am fost profesor de
chimie şi fizică. Lucrez de mult
timp cu copiii. În anul 2002
am lansat şi proiectul „Tinerii
schimbă lumea”. Cu mai mulţi
voluntari, încercam să facem
ceea ce nu era în curriculumul
şcolar, care am înţeles că nu
are nicio legătură cu realitatea.
Totodată, pentru schimbarea
curriculumului şcolar era nevoie
de mult timp. de aceea, aveam
impresia că fugim în urma
trenului care este în continuă
mişcare. astfel a şi venit ideea
educaţiei alternative, o educaţie
care să facă conexiunea cu
realitatea, să-i facă să gândească
pe copii şi să fie activi civic.
La început, aveau impresia că
trebuie să le ofere totul statul.
I-am învăţat să facă proiecte şi
să acţioneze, dar nu să aştepte.
alternativă ar fi aducerea unei
informaţii pentru copii care
lipseşte la şcoală, pe alte căi.
— Cum a „acceptat” Ministerul
Educaţiei ideea de educaţie
alternativă?
— Epopeea cu Ministerul
Educaţiei a fost… destul de
scurtă. atunci când am vrut să
discutăm cu ei, s-a schimbat
ministrul. această schimbare
continuă a guvernelor a creat
un haos şi a afectat mult şi sistemul
de învăţământ. Cei de la
Institutul Naţional de Educaţie
au avut o atitudine favorabilă
faţă de o astfel de educaţie –
când pui accent pe realităţile
de zi cu zi, dar nu rămâi doar
la nivel de teorie. au zis că e o
idee bună, doar că ar fi nevoie
de o curriculă amplă. de aceea,
ne-am gândit că pasul nostru
următor este să facem ceva
pentru profesori, să organizăm
cursuri gratuite pentru ei, ca
să le arătăm ce ar putea face
ca lecţiile lor să devină mai
interesante şi copiii să poată
asimila cât mai bine informaţia.
orice schimbare în sistemul
de educaţie este anevoioasă şi
are de parcurs un drum atât de
lung, cu o serie de rapoarte. de
aceea, este mai uşor să ajungi
la profesori şi să-i educi, să le
oferi o alternativă, o posibilitate
de a preda altfel. să multiplici
experienţa ta cu profesorii.
Este timpul să urcăm în acel
tren, şi să nu mai alergăm după
el. să înţelegem că trebuie să
schimbăm volumul de materii
predate, care nu fac decât să
obosească elevii şi să-i silească
să înveţe superficial. Nicio circulară
a Ministerului Educaţiei,
seminare sau traininguri nu-i
vor face pe copii mai creativi.
— Cât ar cheltui o şcoală ca să
permită unui profesor de chimie
sau fizică să demonstreze
Ruslan Sochircă este licenţiat în istorie la universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, România şi deţine masteratul de la uPS Ion-
Creangă din Chişinău cu lucrarea „Istoria mentalităţii colective”
tot felul de experimente, dar nu
doar să le descrie?
— Nu ştiu cât ar trebui să
cheltuie o şcoală pentru acest
lucru. Însă, noi facem o serie de
experimente chimice şi fizice
cu cost redus. Toate materialele
pe care le folosim sunt ieftine
şi le puteţi găsi chiar acasă,
cum ar fi: mina din creion,
baloane, sticle de plastic, cuie,
bucăţi de carton, ceapă, cartofi,
riglă, ciocan etc. Trebuie doar
să ai abilitatea de a face aceste
experimente, inventate de
oameni de ştiinţă notorii: Bohr,
Einstein. Ei le făceau ca să atragă
studenţii. aceste lucruri pot
fi făcute simplu. de exemplu, iei
un balon, îl umfli şi îl apeşi pe
o suprafaţă pe care cuiele stau
cu vârful ascuţit în sus. Balonul
nu se va sparge, pentru că se
creează efectul de densitate. Cel
mai curios este că densitatea
funcţionează în cazul obiectelor
dure (cuiul) şi moi (balonul).
„
„Dacă tânărul vede
doar persoane
în vârstă care
candidează, nici nu
va fi activ la alegeri,
pentru că se simte
extras din context”
— Spuneaţi, într-un studiu, că
oamenii din R. Moldova îşi aleg
primari mai în vârstă, trecuţi de
45 de ani. De ce ar fi influenţată
această alegere?
— Pe baza acelui studiu am
analizat în special alegerile locale
din 2014. am văzut că opţiunea
electoratului au fost candidaţii
în vârstă. Înseşi partidele
nu deleagă oameni tineri pentru
astfel de funcţii. de asemenea,
am observat că acest lucru a
fost şi motivul pentru care un
număr foarte mic de tineri au
participat la acele alegeri. dacă
tânărul vede doar persoane în
vârstă care candidează, nici nu
va fi activ la alegeri, pentru că
se simte extras din context.
— Ce părere aveţi despre afirmaţiile
şi pornirile lui Dodon
privind istoria Moldovei?
— dodon jonglează cu nişte
momente. Istoria nu este ceva
rigid, ea este uşor mai flexibilă,
mai ales cea a r. Moldova. Cu
atât mai mult că, în sec. xIx,
când s-au creat naţiunile noi,
nu am participat la acest proces.
astfel, am rămas la nivelul
patriotismului local.
„
„Religia nu opreşte
curiozitatea”
— Şcoala distruge creativitatea
copiilor?
— Nu pot să spun că o
distruge, dar n-o dezvoltă. de
fapt, fiecare perioadă îşi are
propriii săi copii. În civilizaţia
umană n-a mai fost niciodată
o generaţie de elevi care să
fie puşi în pericol de suprainformaţie.
Până acum, era un
deficit de informaţie, iar şcoala
era un centru unde puteai să
primeşti informaţie. Profesorii
şi biblioteca erau purtătorii de
informaţie. În lumea antică,
profesorii te puteau ajuta şi să
înţelegi informaţia. Nu degeaba
la Cambridge şi oxford şi acum
căminele studenţeşti se află
în aceleaşi clădiri cu cele ale
profesorilor. adică, ei locuiesc
în acelaşi campus, mănâncă
aceeaşi pâine, beau aceeaşi cafea,
ca să fie un fel de simbioză
Foto: Ziarul de Gardă
între ei. acum, acest lucru se
mai numeşte coaching. Generaţia
actuală de copii se confruntă
cu un surplus de informaţie,
şi aceasta este o premieră în
istorie. astfel, eu văd cum copiii
sunt puşi în faţa mai multor impedimente
şi greutăţi. Ceea ce
noi considerăm o oportunitate
pentru ei este, de fapt, o dificultate
– ei trebuie să facă faţă
unui flux enorm de informaţie.
Creativitatea face parte din acel
spirit de curiozitate îmbinat cu
explorarea. Tu trebuie să explorezi
lumea, dar cum să faci asta
când totul ţi-e dat de-a gata? E
foarte greu.
— Sunt cărţile depăşite?
— Eu, de fapt, observ că
cititul începe să „reînvie”. Cred
că asta este singura modalitate
de a acumula informaţie care-ţi
face propriul spirit analitic să
lucreze şi îţi dezvoltă imaginaţia,
deşi însuşi limbajul nostru
nu facilitează comunicarea.
Toate imaginile pe care le avem
în cap sunt foarte slab redate
de cuvinte, sunt momente când
omul vrea să spună multe, dar
limbajul sărac îl limitează, îi
taie avântul. Posedăm prost
limba română şi de aceea vorbim
în imagini.
— În ce măsură influenţează
felul în care este percepută
religia la noi interesul copiilor
pentru ştiinţă?
— religia nu opreşte curiozitatea,
invers – ea poate să
o stimuleze: „bate şi ţi se va
deschide”. Eu aş spune că omul
trebuie să înveţe toată viaţa. Noi
ne confruntăm în prezent cu
ceea ce se cheamă efectul dunning-Kruger,
care a fost stabilit
încă în anii ’70: asta e atunci
când oamenii incompetenţi nu
văd greşelile pe care le fac din
cauza incompetenţei lor. E un
efect paradoxal. Şi iată, la noi,
mai peste tot, se vede această
incompetenţă, pentru că vorbim
şi de superficialitatea informaţiei,
care este foarte multă şi, prin
urmare, e analizată doar superficial.
Practic, nu rezişti fluxului
de informaţie şi studii profunde
aproape nu se fac. de exemplu,
dacă e să împarţi muzica lui
Chopin în vreo cinci părţi, dintro
secvenţă de 20 de minute poţi
face cam cinci piese de genul
celor contemporane. Omul nu se
mai pătrunde de ceea ce află, iar
fără studii profunde nu poate fi
vorba de pasiune. Există o teorie
a lui Lev Gumiliov care vorbeşte
despre pasionalitate: oamenii
pasionali apar în momente ale
civilizaţiei când nimeni nu crede
că ei pot apărea, şi ei schimbă
lumea, sunt cei de genul lui Copernic,
Galilei, Giordano Bruno.
Noi, practic, distrugem pasionalii,
şi asta se întâmplă anume
din cauza superficialităţii studiilor.
astfel, apar incompetenţii.
Cel mai curios e că nici noi nu
putem vedea incompetenţa lor
dacă nu suntem specialişti, iar
incompetenţa poate fi peste tot.
Eu m-aş teme de un incompetent
care merge la o centrală
atomică.
— Bine, dar nici părinţii nu
sunt curioşi şi adesea refuză
să se informeze, ca mai apoi
să le explice copiilor anumite
fenomene...
— avem acest trinom:
profesor-elev-părinte. Ideea
e că acum părintele trebuie
să fie model pentru copil, nu
mai e profesorul purtătorul de
informaţie, ci părintele. Copilul
copiază comportamentul părintelui.
El nu va face ce i se spune,
ci ceea ce vede că face adultul.
de aceea, e nevoie de metode
noi de abordare a educaţiei, şi
ele nu trebuie să pornească de
undeva de sus, ci de jos, de la
profesori.
— Adică, profesorii trebuie să
fie mai activi...
— Ştiţi cum e, există acea licărire...
Copilul trebuie să vadă
acea licărire la profesor.
— Dar de ce este tot mai puţin
atractivă pentru tineri profesia
de învăţător?
— Profesorii ar trebui să fie
uşor lipsiţi de ambiţii, să le placă
copiii şi să fie curioşi. Ei fac
parte dintr-o categorie separată
de oameni. din păcate, această
categorie s-a amestecat cu indivizi
care au ajuns întâmplător
să predea în şcoli. Ca să revină
interesul de altădată, e nevoie
de voinţa societăţii.
— Cum ar trebui să fie „construită”
o lecţie bună?
— Este nevoie să aplicăm
noi metode de predare pentru
generaţia care vine. Metodele
folosite acum sunt demodate şi
deloc utile pentru noua generaţie.
Cei care fac orarul lecţiilor
trebuie să ţină cont şi de faptul
că lecţia de chimie nu poate
urma după lecţia de matematică,
iar lecţia de română după cea
de educaţie fizică. orarul trebuie
făcut în aşa fel încât disciplina
reală să vină după cea umanistă.
Lecţiile cu profil real trebuie
să fie dimineaţa, când creierul
este mai odihnit şi pregătit să
asimileze mai multă informaţie
complicată. astfel, trebuie să
existe un concept de educaţie
total nou. Mai ales acum, când
foarte mulţi copii suferă de
sindromul de neatenţie şi hiperactivitate,
cauzate nu doar de
alimentaţie, ci şi de ritmul alert
al vieţii. Bine ar fi să preluăm
şi unele practici de relaxare şi
concentrare ale chinezilor. de
asemenea, profesorii ar trebui să
încerce să transforme orice exerciţiu
într-o istorie. Ca să trezeşti
curiozitatea copilului şi să-l faci
să gândească mai bine, trebuie
să-l ajuţi să-şi imagineze ceea
ce-l întrebi sau îi explici. Totodată,
nici curriculumul şcolar nu
ar trebui să fie atât de încărcat,
încât să nu permită profesorilor
să explice mai mult un subiect
mai dificil.
„
Formatorul de educaţie alternativă prezintă mai multe experimente la şcolile din Moldova. „Vreau ca copiii să înveţe altfel chimia şi fizica”, recunoaşte Ruslan Sochircă
„nu cred că
moralitatea merge în
pas cu inteligenţa”
— Avem nevoie de mai multă
teorie sau practică pentru a
studia şi înţelege un subiect?
Care ar fi raportul prezentat în
procente?
— Mereu am fost adeptul
practicii. Teorie – 30 la sută,
restul practică. Nu trebuie să ne
grăbim. Este necesar ca atunci
când faci ceva să faci bine, iar
ca să înţelegi bine trebuie să
experimentezi şi să pui în practică
ceea ce studiezi. Cred că
orice lucru trebuie să fie învăţat.
Noi am uitat de capacitatea
de a învăţa, a explora.
— Cât de utile sunt temele
pentru acasă care consumă tot
timpul liber al copilului?
— Faptul că copilul, după
ore istovitoare la şcoală, vine
acasă şi, în loc să citească
ceva pentru el, să iasă afară
cu prietenii sau să-şi petreacă
timpul liber alături de părinţi,
este nevoit să-şi facă temele
Ruslan Sochircă prezintă cum funcţionează efectul densităţii între un balon şi cuie
ore în şir distruge capacitatea
copilului de a se orienta
în viaţă. Lecţia trebuie să fie
construită în aşa fel încât elevul
să iasă din clasă cu informaţia
necesară, iar tema pentru acasă
să fie suplinitoare sau creativă.
de fapt, la noi, tema pentru
acasă este ca o rană deschisă nu
doar pentru copii, ci şi pentru
părinţi. din clasa I-a se creează
obişnuinţa că mai întâi părintele
trebuie să înţeleagă tema şi
apoi să i-o explice copilului, dar
nu profesorul, cum ar fi corect.
Este un proverb grecesc: vinul
nou trebuie să-l torni în burduf
nou, pentru că dacă îl torni
într-un burduf vechi, acesta va
crăpa. astfel şi în sistemul nostru
de învăţământ: încercăm să
turnăm vin nou într-un burduf
foarte vechi şi ne uimim de ce
nu funcţionează totul bine.
— Problemele noastre cu sărăcia
vin şi de la modul în care
este percepută educaţia?
— de la independenţă
încoace, suntem o ţară care
trăieşte cu rezolvarea problemelor
de moment. din cauza
incompetenţei, ne gândim
mereu la lucruri majore, dar
nu avem încredere în faptul că
şi un grup mic poate face ceva
esenţial pentru comunitate. La
noi, sărăcia naşte sărăcie în creier.
s-a creat o sărăcie enormă
în creier şi în aspiraţii.
Foto: arhivă personală Ruslan Sochircă
Foto: Ziarul de Gardă
— Influenţează nivelul de inteligenţă
al omului nivelul lui de
moralitate?
— Nu cred că moralitatea
merge în pas cu inteligenţa. să
ne închipuim că un farmacist,
înainte de a crea medicamentul
împotriva unei boli, mai
întâi creează boala. Există termenul
de ecologie a ştiinţei,
care presupune că înainte de a
face ceva trebuie să analizezi
şi să măsori fiecare pas, ca să
te asiguri că prin acţiunile tale
nu vei distruge nimic. Însă
oamenii nu întotdeauna ţin
cont de acest lucru. Oamenii
au reuşit de multe ori să
murdărească albul imaculat.
acelaşi lucru s-a întâmplat cu
cinematografia, cu internetul.
Ambele au fost create pentru
a ne educa şi a ne face viaţa
mai uşoară, însă noi le-am
transformat într-o platformă
cu mult gunoi.
— Care ar fi partea cea mai
frumoasă a ştiinţei?
— Ştiinţa este frumoasă
prin faptul că explică o serie
de lucruri, efecte care ni se
par magice. de asemenea, prin
laboratoarele ştiinţifice reuşim
să descoperim talentele
copiilor, care sunt capabili să
inventeze ceva cu totul special.
de fapt, toţi copiii au foarte
multe abilităţi, care însă sunt
inhibate de orele monotone
şi neinspirate de la şcoală.
reuşeşti să educi şi să dezvolţi
abilităţile unui copil atunci
când vii la ore informat, inspirat
şi fericit că reuşeşti să faci
ceea ce îţi place cu adevărat.
În caz contrar, nu reuşeşti
nimic.
Pentru conformitate,
A.C. şi T.B.