ZDG 17

24 I Ziarul de Gardă I nr. 5 (602) JOI, 9 FEBRUARIE 2017 www.zdg.md
oaMENI
GhEORGhE PâRLEA, COnDuS PE uLTIMuL DRuM
Actorul Gheorghe Pârlea a decedat în noaptea de vineri spre sâmbătă, 4
februarie, la vârsta de 72 de ani. Acesta suferea de diabet zaharat. Gheorghe
Pârlea s-a născut pe data de 6 mai 1944, în satul Vărăncău, raionul Soroca.
După primii şapte ani de şcoală în satul natal, îşi continuă studiile la Școala
medie nr.1 din oraşul Soroca şi apoi la Școala de muzică din acelaşi oraş, unde
studiază pianul. Urmează un an de studii la Școala de culturalizare din Soroca,
unde învaţă arta dramatică, profesoară de canto fiindu-i Maria Bieşu.
Participă la o selecţie organizată de Teatrul „Luceafărul” din Chişinău, proaspăt
înfiinţat, şi este ales să facă parte din trupa noului teatru, de către comisia
formată din actorii Dumitru Caraciobanu, Ion Ungureanu şi alţii. Debutează
în spectacolul „Două culori”. Joacă alături de maeştrii Dumitru Caraciobanu,
Ecaterina Malcoci, Valentina Izbeşciuc ş.a., în spectacolele montate de Ion Ungureanu,
Ion Sandri Șcurea şi Ilie Todorov. După trei ani de actorie, se înscrie
în anul 1964 la Institutul Teatral „Anatoli Lunacearski” din Moscova.
În anul 1967, revine la Chişinău şi este inclus imediat în spectacolul „În
căutarea surâsului”. A interpretat roluri de comedie şi dramatice. În 1989 a
devenit primul director al Teatrului „Luceafărul” din Chişinău, ales în mod democratic
de către întregul colectiv. A îndeplinit această ultimă funcţie timp de
5 ani şi jumătate. În această calitate, a organizat primul turneu în România
(Iaşi, Bacău şi Botoşani). Gheorghe Pârlea a lucrat la acest teatru până la pensionarea
sa. După pensionare, Pârlea a format un cuplu umoristic cu actorul
Gheorghe Urschi, jucând în mai multe spectacole împreună cu acesta. De mai
mulţi ani artistul suferea de diabet zaharat. Din această cauză în 2015 a suferit
o intervenţie chirurgicală, în urma căreia i-a fost amputat un picior.
Foto: moldnova.eu
tot europa, numai că de
„(afacerea) est”
- Cum trăim azi?
- Rău.
- Cum vom trăi mâine?
- şi mai rău.
Aliona CIuRCă
Aici e răspunsul la întrebarea
despre ce încearcă să facă cei
din „afacerea Est”: să se descurce
cu viaţa lor. astfel, filmul spune
povestea unei prietenii între Pedro,
plin de idei şi vorbe de duh
(Ion sabdaru), şi Marian (Constantin
Puşcaşu), plin de principii şi
dorinţa de a se căsători cu Veronica.
Cei doi, după un pahar de vorbă,
decid să pună pe roate o afacere: să
vândă un vagon de potcoave.
„Moralitatea strică sănătatea”
Lucrurile degenerează. Şi cum
adesea nimic nu e mai comic decât
realitatea, se întâmplă ca cei doi
să tot dea peste tot felul de situaţii
cel puţin ciudate, de-a lungul
poveştii. Vreau să spun - nu prea
aveţi cum să explicaţi poliţiştilor
că aţi fost jefuiţi de un tip care
fuma în tren fiind în mănuşi, cu
căciulă pe ochi şi cu nasul prins în
cleşte, nu?
Şi apoi, dacă aveţi prin preajmă
un copil sau un prieten care e
încă copil şi găseşte rime la orice
frază, gen „de ce eu?/- Pentru că
n-ai nică-n portmoneu”, o să vă
regăsiţi cu siguranţă în nişte momente
din film. Pe de altă parte,
dacă sunteţi din cei cu principii şi
valori, tot n-o să rămâneţi chiar
cu buza umflată, pentru că, se ştie,
dacă te legi cu cine trebuie, ajungi
să guşti, până la urmă, din ce trebuie.
de exemplu, să „bei” vodkă
cu ochii. din pipetă! de ce? Pentru
că „moralitatea strică sănătatea”.
Multă R. Moldova
„afacerea Est” este un film
absolut autentic, viu şi spontan.
Şi e, mai ales, inteligent – că
după cum spune proverbul, numai
proştii n-au umor. aş vrea să trec
peste politică, dar mă tot gândesc
Foto: hbo.ro
la felul în care acei oportunişti
de genul lui Pedro din film ajung
deputaţi şi oameni de afaceri.
dacă cunoaşteţi viaţa politică din
r. Moldova, la un moment dat, cu
siguranţă îl veţi asocia pe acest
Pedro cu un anume Vlad. Trecând
peste asta, filmul este o oglindă.
Şi reuşeşte să fie chiar o oglindă
frumoasă şi tristă, în acelaşi timp,
a ceea ce suntem, pentru că în
„afacerea Est”, pe lângă businessmani,
apar politicieni, prostituate,
ţărani, poliţişti, găini răcite, o iubită
căreia i se mai spune Barcelona,
nişte georgieni şi... multă r.
Moldova, deşi totul s-a filmat în
românia.
Filmul este o coproducţie romănia-Moldova-Lituania,
premiera
internaţională a acestuia a avut
loc la Tallinn, în cadrul festivalului
Black Nights Film Festival, unde a
câştigat două trofee: Premiul Pentru
Cel Mai Bun scenariu – acordat
lui Igor Cobileanski, iar actorii Ion
sapdaru şi Constantin Puşcaşu au
împărţit distincţia pentru Cel Mai
Bun actor. „afacerea Est” a fost
selectat la Cairo Film Festival şi
recent la LET‘s CEE Film Festival.
apreciată de The Hollywood
reporter ca fiind „fun and fascinating”,
comedia în regia lui Igor Cobileanski
este primul road movie
moldovenesc. „E o istorie inspirată
din realităţile anilor ‘90, scenariul
a fost scris încă acum 10 ani.
realizarea unui proiect cinematografic
e un proces destul de complex
şi în medie durează 3-5 ani,
iar uneori şi mai mult. dar efortul
se merită, iată că filmul e realizat,
şi pare a fi unul de succes”, susţine
coproducătoarea Valentina Iusuphodjaev.
PREMIERă LA SATIRICuS
Premiera spectacolului „Migraaaanţi sau prea suntem mulţi pe nenorocita
asta de barcă” de Matei Vişniec, va avea loc pe data de 17 februarie,
la ora 18.00.
În acest spectacol, dramaturgul şi regizorul îşi propun să oglindească situaţia
dramatică în care s-au pomenit populaţiile dislocate de războiul din
Siria, dar şi odiseea migranţilor economici care caută o viaţă mai bună în
Europa.
„Noua lucrare dramaturgică vorbeşte despre ceea ce ni se întâmplă,
despre această „invazie” a Europei. Într-o lume globalizată, noi toţi suntem
migranţi, nicidecum imigranţi. Or, un migrant este la el acasă pretutindeni,
pe toată planeta. Într-o lume globalizată toţi migrăm, toţi suntem
migranţi, ne deplasăm, avem dreptul să mergem unde vrem şi când vrem…
În consecinţă migrantul nu mai cade sub incidenţa obligaţiei de a respecta
ceva, pentru că el se consideră cetăţean al lumii”, susţine dramaturgul român
Matei Vişniec.
În definitiv, cine sunt ei, migranţii? Ce forţă îi pune în mişcare, cu ce resurse
manipulatoare, umane şi de propagandă operează aceasta? Ce tip de
anticorpi îşi creează Europa în trupul ostenit şi anchilozat sub povara propriilor
legi şi a propriei democraţii admirate secole întregi? Acestea sunt doar o
parte din întrebările la care spectacolul reuşeşte, într-adevăr, să răspundă.