78 Occidentul romanesc

occidentul romanesc
www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania
Ziar
GRATUIT
Anul VII - Nr. 78 / 24 pagini
AUGUST 2017
Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă!
„A-ţi reprezenta ţara este probabil
cel mai înalt privilegiu şi cea mai de
seamă onoare pe care le poţi primi
în calitate de cetăţean”
„A ajuns pe meleaguri spaniole pentru că şi-a dorit să cunoască o altă cultură şi un alt sistem de învăţământ.
Acum este un avocat de succes, stabilită în Insulele Canare şi, recent, a devenit consul onorific al României
în această regiune. Alina Râmaru este nominalizată pentru premiile de excelenţă…”
Plan Național de Combatere
a Sclaviei moderne:
măsuri stabilite în cadrul
întâlnirii premierului cu
reprezentanţii Ambasadei
Spaniei la București
„Dorim să extindem și să
îmbunătățim cooperarea cu
autorităţile spaniole, având în
vedere numărul mare de...”
Pagina 04
La pensie, în străinătate
„Dacă ați lucrat în mai multe
țări din UE, este posibil să fi
dobândit drepturi de pensie în
fiecare dintre ele. Cererea de
pensionare va trebui depusă la
casa de pensii din țara în...”
Pagina 06
Când călătoriți cu mașina
în altă țară din UE,
asigurați-vă că permisul
de conducere și asigurarea
auto sunt valabile
„Dacă permisul v-a fost
eliberat de o țară din UE, îl
puteți folosi peste tot în UE…”
Pagina 07
Autoritatea părintească
„Părinții răspund de creșterea
și educarea copiilor și de
administrarea eventualelor
lor bunuri. De asemenea,
au dreptul de a reprezenta
interesele copiilor în justiție. În
toate țările din UE…”
Pagina 09
Pagina 12-13
Lecţia unui campion român:
de la succesul individual la
schimbarea mentalităţii şi
educarea generaţiilor
„Despre campioni se pot spune
multe poveşti, unele se pot
transforma în legende, altele
devin lecţii de viaţă…”
Pagina 15
Transilvania es la tierra
del Conde Drácula, como
España es la tierra del
Quijote
„Una referencia turística en
Rumanía desde distintos puntos
de vista. Ciudad sin duda
histórica, pero también apta
para el turismo de invierno...”
Página 18
Infinitul albastru: Lacul
Bucura din Munţii Retezat
„Lacul Bucura este situat la
2.040 de metri altitudine şi se
întinde pe nouă hectare, fiind
cel mai mare din Munţii Retezat
şi cel mai întins lac glaciar
din România. Adâncimea sa
maximă este de peste…”
Pagina 19

02 AUGUST
2017
Adrese şi informaţii utile
REPREZENTAREA
DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI
ÎN REGATUL SPANIEI
Ambasada României în Spania • Adresa: Avenida de Alfonso
XIII nr. 157, Madrid 28016, •Telefon: 0034/913 501 881 (5
linii) •Fax: 0034/913 452 917 •Web: madrid.mae.ro •E-mail:
secretariat@ embajadaderumania.es •Facebook: www.f acebook.
com/ambasada.madrid •Probleme de muncă şi sociale: E-mail:
agregado.trabajo@embajadaderumania.es •Birou de promovare
economică şi comercială: E-mail: oficina.comercial@
embajadaderumania.es
Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Adresa:
Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon: 0034/
917 344 004 (5 linii) •Fax: 0034/914 165 025 • E-mail: contact@
informatiiconsulare.ro • Program cu publicul: luni-joi 09:00-
17:00, vineri 09:00-16:00 •Jurisdicţii consulare: León (León,
Palencia, Burgos, Zamora, Valladolid, Soria, Salamanca, Avila,
Segovia), Insulele Canare (Las Palmas, Santa Cruz de Tenerife)
•Telefon de urgenţă: 0034/649 656 032 (doar pentru cazuri de
deces sau accidente rutiere)
Institutul Cultural Român Madrid •Adresa: Plaza de la
Lealtad 3, entreplanta dcha. 28014 Madrid •Program cu publicul:
10:00-17:00 •Telefon: 0034/917 589 566 •Fax: 0034/915
590 135 •E-mail: icrmadrid@icr.ro
Consulatul General al României la Barcelona •Adresa:
Calle San Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona •Intrare
pentru public: C/Alcoi 22, colţ cu C/San Juan de la Salle,
Barcelona •Telefon: 0034/934 181 535, 0034/934 344 223 •Fax:
0034/934 341 109 •E-mail: contact@ informatiiconsulare.ro,
consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net •Site web: http://
barcelona.mae.ro •Program cu publicul: luni-vineri 09:00-17:00
(între orele 09:00-14:00 se primesc cererile pentru servicii consulare,
între orele 15:30-16:30 se eliberează documentele solicitate)
•Jurisdicţii consulare: Catalonia (Barcelona, Girona,
Lerida, Tarragona), Insulele Baleare
Consulatul General al României la Bilbao •Adresa: Plaza
Circular nr. 4, etaj 1, 48001 Bilbao •Telefon: 0034/944 245 177
•Fax: 0034/944 245 405 •Email: contact@ informatiiconsulare.
ro •Program cu publicul: luni-joi, 09:30-17:00 (09:30-14:00 se
primesc solicitările pentru serviciile consulare, între orele 16:30-
17:00 se eliberează documentele solicitate) •Telefon de urgenţă:
0034/608 956 278 (pentru cazuri de deces sau accidente rutiere)
•Jurisdicţii consulare: Galicia (La Coruña, Lugo, Pontevedra,
Orense), Asturia, Cantabria, Ţara Bascilor (Alava, Guipuzcoa,
Vizcaya), Navarra, La Rioja
Consulatul României la Castellón de la Plana •Adresa: Avenida
Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda, 12006 Castellón de la
Plana •E-mail:contact@ informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/964
212 446, 0034/964 203 331, 0034/964 216 172 •Fax: 0034/964
257 053 •Site web: http://castellon.mae.ro/ •Telefon de urgenţă:
0034/677 842 467 (numai pentru cazuri de deces, accidente sau
alte situaţii de dificultate deosebită) •Program cu publicul: lunijoi:
de la 09:00 la 13:30 (preluare documente; cererile pentru acte
notariale se depun la ghişeu, fără excepţie, înainte de orele 13.00),
de la 15:00 la 16:30 (eliberare acte); vineri: 09:00-11:30 (preluare
documente; cererile pentru acte notariale se depun la ghişeu,
fără excepţie, înainte de orele 11.00), 12:00-13:00 (eliberare acte),
14:00-15:30 (oficiere căsătorii, probleme cetăţenie, audienţe etc.,
cu programare), 15:30-16:30 vize (primire cereri de acordare a vizei
de intrare în România, eliberare vize, cu programare); închis
în zilele de sărbători legale din România. •Jurisdicţii consulare:
Comunitatea Valenciană ( Valencia, Castellón, Alicante)
Consulatul României la Ciudad Real • Adresa: Calle Mata 37,
13004, Ciudad Real •Telefon informaţii consulare: 0034/926 226
825 •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro •Fax: 0034/926
231 170 •Program cu publicul: luni-joi: 09:00-14:00 depunere
documente pentru servicii consulare, 16:00-17:00 eliberarea
actelor; vineri: 09:00-17:00 doar servicii programate (audienţe,
oficieri casatorii, depuneri juramânt, penitenciare etc.)
•Telefon de urgenţă: 0034/609 513 790 (doar pentru cazuri de
arestare, deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii consulare: Comunitatea
Castilia-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete,
Guadalajara, Cuenca), Extremadura (Caceres, Badajoz)
Consulatul General al României la Sevilla •E-mail: contact@
informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/954 233 243, 0034/954
230 947, 0034/954 624 053 •Program cu publicul: luni-vineri,
orele 09:30-14:00 pentru primirea solicitărilor, orele 15:30-
16:30 pentru eliberarea documentelor •Telefon de urgenţă:
0034/648 212 169 (va fi utilizat strict pentru cazuri de urgenţă,
accidente şi decese) •Jurisdicţii consulare: Andaluzia (Huelva,
Cádiz, Málaga, Sevilla, Cordoba, Jaen, Granada), Regiunea
Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla
Această publicație a fost tipărită cu sprijinul Ministerului pentru Românii
de Pretutindeni!
www.mprp.gov.ro
Conținutul acestei publicații nu reprezintă poziția oficială a Ministerului
pentru Românii de Pretutindeni.
Campanie de informare
pentru românii care doresc să
muncească în afara granițelor
Ministerul pentru
Românii de Pretutindeni, în
parteneriat cu alte instituții
publice, va începe în luna
august campania de informare
„Informare acasă!
Siguranță în lume!”, destinată
românilor care doresc
să muncească, să studieze și
să locuiască în străinătate.
Campania își propune să
informeze asupra drepturilor
pe care persoanele care
vor să se stabilească în afara
granițelor le au în țările
membre UE, precum și
asupra riscurilor la care se
expun odată cu decizia de
a munci în străinătate. De
asemenea, vor fi informați
în legătură cu siguranța la
locul de muncă, riscurile
unor boli profesionale,
Publicație lunară gratuită
Produs și editat de:
EL OCCIDENTE RUMANO
Depósito Legal: M-30588-2013
FONDATORI:
Kasandra Kalmann Năsăudean
Florin Valentin Barbu
COORDONATOR:
Michael Harrison Cronkite
protecția față de abuz și
exploatarea prin muncă sau
orice alt tip, susținerea accesului
nediscriminatoriu al
lucrătorilor români pe piața
muncii, precum și numerele
de urgență în caz de necesitate.
Campania de informare
va începe cu un proiect
pilot în județele Botoșani
(9 august), Suceava (10 august)
și Neamț (11 august)
și va continua și-n alte
regiuni ale țării. Această
campanie va fi derulată de
Ministerul pentru Românii
de Pretutindeni în parteneriat
cu Ministerul Muncii și
Justiției Sociale, Ministerul
A facerilor I nterne,
Ministerul Afacerilor
Externe și autorități locale.
DIRECTOR GENERAL ( Spania):
Kasandra Kalmann-Năsăudean
REDACTOR-ȘEF ADJUNCT:
Camelia Jula
Eduard Rudolf Roth
SENIORI EDITORI:
Costin Tuchilă
Dan Caragea
Letiţia Coza
Puşa Roth
Vavila Popovici
Zoe Stoleru Martí
De asemenea, vor fi
invitați reprezentanți ai
Corpului Diplomatic la
București, îndeosebi ambasadori
care provin din
REDACTORI:
Andra Mateescu Gutiérrez
Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Ilinca Fodor
Laura Bălășoiu
Lorena Borrero Garcia
MARKETING-PUBLICITATE:
Dan Aurelian Pătrașcu
Răzvan Ionescu (Spania)
SPECIALIŞTI:
Prof. Dr. Ana Maria Zuneitman (USA)
țări în care sunt comunități
semnificative de români,
precum Italia, Spania,
Marea Britanie, Germania
și Franța.
Av. Bogdan Daniș (Spania)
Dr. Corina Simionescu Hudgens (UK)
Av. Constantin Radu Călugăru (Spania)
Prof. Dr. Irina Șova Georgescu (USA)
Psiholog - Jeni Chiriac (România)
Av. Nadia Irina Fundățeanu (Spania)
CONTACT:
redactia@occidentul-romanesc.com
publicitate@occidentul-romanesc.com
Telefon: 0034/ 642 298 948
www.occidentul-romanesc.com

Kasandra Kalmann-Năsăudean
Chief executive officer
(Director General)
Ca o consolare pentru faptul
că suntem lipsiţi, în general, de
seriozitate, de mândria lucrului
bine făcut, sau dintr-o profundă
frustrare, ca o justificare
pentru lipsa de pragmatism
pe seama căreia românul tinde
să-şi pună eşecurile, s-au născut
mai multe mituri despre
România. „Românul s-a născut
poet” este unul dintre cele
mai cunoscute. Până la urmă,
nu e nimic rău în a fi poet şi
chiar nu ar fi nimic rău în a fi
„grânarul Europei”. Problema
apare atunci când vorba în cauză
îşi pierde esenţa şi devine un
fel de proverb, o vorbă de duh
spusă ca să umple o conversaţie
sau ca să scuze o greşeală.
Aşadar, ne reprezintă, ne
onorează sau ne acuză faptul
că românii se consideră frumoşi,
inteligenţi, ospitalieri?
Sunt în România cele mai
frumoase femei din lume şi
cei mai buni croitori şi ingineri
software? Până la urmă,
fiecare popor are părerile lui,
mai mult sau mai puţin măgulitoare,
la adresa cetăţenilor
săi. Fiecare naţie consideră că
are cele mai frumoase femei şi
fiecare popor vorbeşte despre
plăcerea de a primi oaspeţi.
În valoare absolută, cele
mai multe dintre aceste ziceri
despre România sunt adevărate:
românii sunt plăcuţi la înfăţişare,
scriu poezie, omenesc
oaspeţii şi aşa mai departe, dar
totul e în regulă atât timp cât
nu ne comparăm cu alţii. De
ce credem că am fi noi mai ospitalieri
decât japonezii, marocanii
sau eschimoşii? Fiecare
dintre noi, ca indivizi sau ca
naţiune, avem propria proiecţie
a imaginii despre noi înşine.
Important este ca aceeaşi percepţie
să o aibă şi cei din exterior,
esenţial este ca evaluarea
acestora să fie similară celei
la care noi ne raportăm mental.
În general noi, ca români,
avem tendinţa de a ne asuma
merite care nu ne aparţin în
mod direct şi ne vedem mai
frumoşi, mai isteţi nativ, mai
înzestraţi de mama natură, dar
niciodată mai punctuali, mai
Cuvânt înainte AUGUST
2017 03
Când „Românul s-a născut poet”,
„Croitorașul cel viteaz” era fruntașul Europei
serioşi, mai conştiincioşi.
Odată ieşiţi „în lume”, calităţile
pe care şi le atribuie
românii devin în mare parte
cu adevărat mituri. Adică, aşa
cum spune DEX-ul, „povestire
de origine populară, cu conţinut
fabulos, care explică în
mod alegoric originea lumii,
fenomenele naturii şi viaţa
socială”.
Ultimii ani au adus peste
un milion de absolvenţi de
facultate. 2.500 de tineri studiază
la cele mai prestigioase
universităţi din SUA. 97,6%
dintre românii adulţi sunt alfabetizaţi
şi participăm anual
la cel puţin 15 concursuri internaţionale
pe discipline, atât
la seniori, cât şi la juniori, cu
loturi care însumează 90-100
de elevi. 90% dintre aceştia se
întorc acasă cu medalii. Sunt
date brute, dar care, la o primă
vedere, ar trebui să confirme o
idee măgulitoare care a circulat
de-a lungul timpului despre
România: acela că ar fi locuită
de oameni inteligenţi, cu abilităţi
intelectuale superioare
altor naţii.
Partea mai puţin bună este
că puţini dintre cei plecaţi în
străinătate vor să se mai întoarcă
în ţară. Mai mult decât atât,
nici angajatorii români nu sunt
foarte activi în a-i atrage înapoi
acasă, în condiţiile în care toţi
spun că îi interesează mai degrabă
experienţa practică decât
pregătirea teoretică temeinică.
Pe de altă parte, angajatorii din
străinătate importă cu plăcere
„minţile” românilor, cel mai
adesea derulând campanii
ample de recrutare, în special
în rândul medicilor, inginerilor
şi programatorilor IT. Asta şi
pentru că, dincolo de inteligenţă,
românii mai au un atu
pe care străinii îl caută atunci
când fac angajări: capacitatea
mare, dezvoltată în secole, de
adaptare la mediu.
Cuvântul „ospitalier” vine
din limba franceză şi se referă
la un individ „care primeşte
bucuros oaspeţi; care este amabil,
primitor” sau la o casă, un
oraş, o ţară în care eşti bine primit,
în care te simţi bine; care
oferă „ospitalitate”.
Românii sunt ospitalieri
când primesc oaspeţi acasă, iar
această trăsătură este relevată
ca una dintre valorile şi reperele
vieţii rurale şi mai puţin
ca una a mediului urban. Iar în
contextul în care România este
ţara cu cea mai mare comunitate
rurală a Europei, am putea
spune că suntem un popor extrem
de ospitalier, dar doar la
nivelul contactelor individuale
şi ale familiei. Românii nu se
pot servi deocamdată de ospitalitatea
lor pentru a face afaceri
- aşa cum fac portughezii, elveţienii,
spaniolii, indienii sau
suedezii, cetăţeni consideraţi
de către mai multe clasamente
cei mai primitori din lume.
România a fost, la un moment
dat, cel mai mare croitor
al Europei. Era anul 2004, iar
textiliştii români produceau
haine în lohn pentru aproape
toate mărcile celebre din
Europa. Nimeni nu era surprins
atunci când pe un costum
Armani, Versace sau Hugo
Boss scria „made in Romania”.
Din 2005 însă, exporturile de
textile au început să scadă, iar
astăzi România este mai degrabă
„croitoraşul cel viteaz” al
Europei, care se străduieşte să
rămână competitiv, deşi a fost
de mult devansat de alte ţări în
care se produce mai ieftin şi
care nu au fost atât de lovite
de criză. Eforturile pe care le
fac producătorii locali pentru a
recupera terenul pierdut par a
fi „vânare de vânt”, în condiţiile
în care supraimpozitarea
şi fluctuaţiile cursului valutar
reprezintă două piedici uriaşe,
din acest punct de vedere.
A fost o perioadă în care
România a fost un croitor pentru
Europa, însă acum nu mai
este cazul. După cum vedem,
tendinţa care se conturează
din ce în ce mai puternic arată
că pentru Europa şi pentru tot
restul lumii, croitori sunt şi vor
fi ţările cu foarte mulţi locuitori,
precum China, pentru că
au forţă de muncă ieftină, şi
ţările care sunt producătoare
de bumbac şi care, implicit, au
ţesături mult mai ieftine decât
noi.
Da, istoria ne arată că avem
o evidentă neputinţă de adaptare
la lucrurile cu adevărat
majore şi că de-a lungul veacurilor
ne-am tot complăcut în
minimalism, de foarte puţine
ori am avut forţa să luăm taurul
de coarne şi să ne impunem
în faţa lumii. Ca excepţie de la
regulă e bine să amintim de
Marea Unire de la 1918, când
oamenii politici ai vremii au
făcut mari eforturi pentru ca
toţi să trăim între aceleaşi hotare.

04 AUGUST
2017
Președintele României
a transmis sâmbătă, 29 iulie
a.c., un mesaj cu ocazia
Zilei Imnului Național al
R omâniei.
„«Ziua Imnului Național»,
sărbătorită în fiecare an
pe 29 iulie, este un moment
solemn, care ne oferă nouă,
românilor, prilejul de a ne
reafirma atașamentul față de
valorile și principiile care au
stat la baza statului român
modern. Versurile poemului
patriotic «Un răsunet»,
scrise de Andrei Mureșanu
și intonate pe acordurile melodice
create de Anton Pann,
au reprezentat întotdeauna
un îndemn la libertate și o
chemare la unitate a tuturor
românilor pentru a obține suveranitatea
națională.
Devenit în mod oficial
Imnul Național al României
în anul 1990, acesta a fost
cântat pentru prima dată
în contextul efervescenței
revoluționare din 1848, iar
apoi în momente cruciale
din istoria țării, în Primul și
Al Doilea Război Mondial,
Focus
Mesajul Președintelui României transmis cu
ocazia Zilei Imnului Național al României
în timpul Războiului de
Independență și la Marea
Unire din 1918. Astăzi, valoarea
imnului este consacrată
de Constituția României ca
simbol național, alături de
drapelul tricolor, stema și sigiliul
statului.
«Deșteaptă-te, române!»
este un catalizator al coeziunii
naționale și sociale,
iar prin spiritul mobilizator
și energia transmise, Imnul
reprezintă chintesența eforturilor
depuse pentru atingerea
obiectivelor majore ale
țării noastre, de a construi o
Românie puternică și prosperă
în Europa și în lume.
În zi de sărbătoare, vă îndemn
să onorăm acest simbol
național și să îl intonăm cu
mândrie, ca gest de solidaritate,
afirmându-ne identitatea
națională, unitatea și patriotismul.
Cinstim totodată memoria
celor care au contribuit
la consolidarea statului
român și transmitem respectul
nostru față de trecut. Fie
ca «Deșteaptă-te, române!»
să răsune de cât mai multe
ori și să ne fie mereu călăuză
pe drumul devenirii noastre!
La mulți ani, România! La
mulți ani Imnului Național!”
Plan Național de Combatere
a Sclaviei moderne: Măsuri
stabilite în cadrul întâlnirii
premierului Tudose cu
reprezentanţii Ambasadei
Spaniei la București
Un nou succes remarcabil la Olimpiada
Internaţională de Fizică: cinci medalii pentru
echipa României şi locul I în Europa
Olimpicii români au obţinut
patru medalii de aur
și o medalie de argint la
ediția din 2017 a Olimpiadei
I nternaţionale de Fizică, care
a avut loc în Indonezia în perioada
16-24 iulie, reunind
424 de concurenţi din 88 de
ţări. Președintele României
a transmis un mesaj de felicitare
elevilor și profesorilor
din Delegația României la
Olimpiada Internațională de
Fizică.
“Mă bucur de fiecare dată
când performanța elevilor
și profesorilor români este
recunoscută și apreciată la
nivel internațional. Îi felicit
pe cei cinci elevi și profesorii
din Delegația României
la Olimpiada Internațională
de Fizică, desfășurată în Indonezia,
pentru rezultatele
lor remarcabile. Ei au dus
țara noastră pe primul loc
în Europa și în topul celor
mai bune 5 state din lume la
Fizică, un domeniu de sufl et
pentru mine. Realizările lor
excepționale ne inspiră și
sunt cea mai bună dovadă
că perseverența, efortul și
energia puse în slujba pasiunii
fac ca visele să devină
realitate.”
Prim-ministrul Mihai
Tudose a stabilit cu reprezentanţii
Ambasadei Regatului
Spaniei la București mai multe
măsuri pentru intensificarea
cooperării bilaterale în scopul
prevenirii și combaterii cazurilor
de exploatare prin muncă
a românilor aflați la muncă în
Spania, potrivit site gov.ro.
Decizia a fost luată în cadrul
întrevederii care a avut
loc luni, 31 iulie a.c., la Palatul
Victoria, la care au participat:
ambasadorul României
în Spania, G abriela Dancău,
ministrul pentru Românii
de Pretutindeni, Andreea
Păstîrnac, ministrul delegat
pentru Afaceri Europene,
V ictor Negrescu, și reprezentanţi
ai ministerelor Afacerilor
Interne, Afacerilor Externe,
Muncii și Justiției Sociale. La
nivelul ministerelor menţionate
va fi creat un Task Force
pentru problematica abuzurilor
la care sunt expuși muncitorii
români și a sclaviei moderne,
sub directa coordonare a
prim-ministrului, Ministerul
Românilor de Pretutindeni
urmând să aibă rol de minister
integrator. Delegația spaniolă
a fost condusă de Tada Bastida
Eizaguirre, prim-secretar și
însărcinat cu afaceri, șef al
Secției Consulare din cadrul
Ambasadei Regatului Spaniei
la București.
”Dorim să extindem și să
îmbunătățim cooperarea cu
autorităţile spaniole, având
în vedere numărul mare de
români aflați în Spania și cazurile
concrete semnalate în
ultima perioadă. Măsurile pe
care le avem în vedere vizează
combaterea și prevenirea unor
astfel de cazuri, informarea
persoanelor cel mai expuse
unor astfel de riscuri, dar și
acordarea de asistență pentru
victimele exploatării prin muncă
sau ale traficului de persoane”,
a declarat premierul
Mihai Tudose. Comunitatea de
români din Spania numără la
ora actuală peste un milion de
persoane care deţin rezidență,
cărora li se adaugă circa 400
de mii de muncitori sezonieri,
aceștia din urmă fiind cei mai
expuși fenomenului de exploatare
prin muncă și traficului de
persoane.
Alte măsuri stabilite în cadrul
întrevederii sunt elaborarea
unui Plan Național de
Combatere a Sclaviei moderne,
care să integreze strategiile
existente, precum și Strategia
Națională împotriva T raficului
de persoane, prevăzută în
Programul de Guvernare,
pentru a fi aprobată în trimestrul
al IV-lea al anului curent.
De asemenea, Guvernul are în
vedere crearea unui Fond de
finanţare, la început prin linii
bugetare distincte în bugetul
fiecărui minister dintre cele
menţionate și resurse umane
alocate specific.
Ministrul pentru Românii
de Pretutindeni, Andreea
P ăstîrnac, a subliniat necesitatea
unei abordări pro-active
a acestor tematici și a cooptării
asociațiilor de români din
Spania în eforturile comune
ale autorităților române și spaniole.
La nivelul Ministerului
Românilor de Pretutindeni va
funcționa o direcție specializată
care să asigure componenta
de informare-prevenire pe linia
asociațiilor care activează în
diaspora, precum și în relația
cu instituțiile guvernamentale
și neguvernamentale active
în domeniu, din ţările în care
există comunități mari de români
și în care pot să apară
cazuri de sclavie modernă.
Nu în ultimul rând, Ministerul
Românilor de Pretutindeni va
lansa săptămâna viitoare un
proiect-pilot de comunicare
și informare în Botoșani,
Suceava și Neamț, trei dintre
județele de proveniență ale
celor mai mulţi dintre românii
plecați la muncă în Spania.
Reprezentanții Ambasadei
Regatului Spaniei la București
și-au exprimat regretul pentru
cazul de exploatare prin muncă
a unor români din Spania,
adăugând că a fost un caz
punctual și că nu trebuie pierdut
din vedere cât de bine s-au
integrat ceilalți români aflați în
Spania. Sursa foto: gov.ro

06 AUGUST
2017
La pensie, în străinătate
În calitate de cetăţean european,
aveţi dreptul de a locui
în orice ţară din UE.
Dar ce se întâmplă cu celelalte
prestaţii dacă primiţi
pensie din alte ţări?
Pensiile de stat în străinătate
/ Pensii pentru limită
de vârstă / Cererea de pensionare
Dacă ați lucrat în mai
multe țări din UE, este posibil
să fi dobândit drepturi de
pensie în fiecare dintre ele.
Cererea de pensionare va trebui
depusă la casa de pensii
din țara în care locuiți sau din
ultima țară în care ați lucrat.
Dacă nu ați lucrat niciodată
în țara în care locuiți, aceasta
va înainta cererea dvs. către
țara în care ați lucrat ultima
dată. Țara respectivă va răspunde
de tratarea cererii și
va aduna dovezile care atestă
contribuțiile pe care le-ați
plătit în toate țările în care ați
lucrat.
În unele țări, casa de
pensii le trimite persoane-
lor aflate aproape de vârsta
de pensionare un formular
de cerere de pensionare.
Dacă nu primiți formularul,
contactați casa de pensii pentru
a vedea dacă vi-l va trimite
automat. Vă recomandăm
să solicitați informații cu cel
puțin 6 luni înainte de pensionare,
întrucât procedura de
acordare a pensiei poate dura
mai mult dacă sunt implicate
mai multe țări. Documentele
necesare: Documentele de
care veți avea nevoie diferă
de la o țară la alta. În general,
trebuie să furnizați coordonatele
dvs. bancare, precum
și un document de identificare.
Pentru detalii, contactați
casa de pensii care vă va trata
cererea.
Vârsta legală de pensionare:
Vârsta legală de pensionare
diferă de la o țară
a UE la alta. Nu veți putea
primi pensia de stat din țara
în care locuiți/țara în care ați
lucrat ultima dată decât din
momentul în care ați împlinit
De interes
vârsta legală de pensionare
din acea țară. De asemenea,
dacă ați dobândit drepturi
de pensie și în alte țări, veți
putea primi părțile corespunzătoare
doar în momentul în
care ați împlinit vârsta legală
de pensionare din țările respective.
De aceea, vă recomandăm
să aflați din timp ce
se va întâmpla, pentru fiecare
țară în care ați lucrat, dacă
schimbați data de la care
doriți să vă pensionați. Dacă
nu vă pensionați simultan,
valoarea pe care o veți primi
s-ar putea modifica. Pentru
detalii și consiliere, adresațivă
casei de pensii din țara în
care locuiți și/sau din țările în
care ați lucrat.
Plata pensiei: În general,
țările care vă plătesc pensii
transferă sumele datorate
într-un cont bancar din țara
dumneavoastră de reședință
- dacă locuiți într-una din
țările UE. Dacă locuiți în
afara UE, ați putea fi nevoit
să vă deschideți câte un cont
bancar în fiecare dintre țările
care vă plătesc pensii.
Pensia de invaliditate și
pensia de urmaș / Regulile
prezentate mai sus sunt valabile
și pentru calcularea
pensiilor de invaliditate și de
urmaș.
Rețineți: Dacă solicitați
o pensie de invaliditate sau
o alocație pentru pierderea
capacității de muncă, este
posibil ca fiecare țară în care
ați lucrat să insiste asupra
necesității de a vă examina
separat dosarul - și să ajungă
la un rezultat diferit. În
timp ce una dintre țări v-ar
putea încadra în gradul I de
invaliditate, o alta ar putea
să considere că sunteți total
apt de muncă. Pensia de
urmaș nu există în toate țările
din UE. Dacă soțul sau soția
dumneavoastră lucrează în
străinătate și contați pe posibilitatea
de a obține o pensie
de urmaș, verificați dacă
astfel de pensii există în țara
respectivă.
Sistemele de securitate socială din UE
Modul în care sunt organizate
sistemele medicale și de
asigurări sociale este foarte diferit
de la o țară la alta. Fiecare
țară din UE are propriile legi
care stabilesc:
• beneficiile la care aveți
dreptul, cuantumul și durata
lor;
• perioadele de lucru necesare
pentru a putea beneficia
de indemnizația de
șomaj, regulile de calculare a
indemnizației și durata maximă
a șomajului.
Normele UE determină
doar sistemul de securitate
socială de care aparțineți
atunci când sunt implicate
două sau mai multe țări. Ca
regulă generală, nu puteţi face,
simultan, obiectul mai multor
legislaţii naţionale privind
securitatea socială. De aceea,
veți fi asigurat într-o singură
țară și veți plăti contribuțiile
sociale în țara respectivă, urmând
să fiți tratat la fel ca și
cetățenii acesteia.
Atenție! Prestațiile sociale
din țara gazdă pot fi foarte
diferite de cele cu care sunteți
obișnuit în țara de origine.
Neînțelegerile ar putea avea
consecințe grave! Verificați
așadar din timp ce drepturi
aveți în țara gazdă.
Drepturile de securitate
socială în alte țări
Stabilirea țării în care
beneficiați de protecție socială
depinde de 2 factori:
• statutul dumneavoastră
profesional (angajat, lucrător
independent, șomer, lucrător
detașat, lucrător transfrontalier
etc.);
• țara dumneavoastră de
reședință – nu cetățenia.
Nu puteți alege în ce țară
veți beneficia de asigurare!
Când lucrați sau locuiți
în străinătate, veți beneficia
de securitate socială fie
în țara de origine, fie în țara
gazdă. În ambele cazuri, va
trebui să faceți demersurile
necesare pentru a vă asigura
că beneficiați de asigurare și
după ce vă mutați în țara gazdă.
Pentru a evita problemele
și neînțelegerile care ar putea
avea consecințe grave, aflați
din timp informații despre
sistemul de securitate socială
din țara gazdă.
Ce trebuie să faceți dacă
locuiți și lucrați în străinătate?
Ca lucrător migrant în UE
– angajat sau lucrător independent
– ar trebui să vă afiliați la
sistemul de securitate socială
din țara gazdă. Dumneavoastră
și membrii de familie pe
care îi aveți în întreținere veți
beneficia de asigurare în cadrul
sistemului de securitate
socială al țării respective. Diversele
prestații la care aveți
dreptul (îngrijiri medicale,
drepturi pentru familie, șomaj,
pensii, drepturi în caz de accidente
de muncă și boli profesionale,
pensionare anticipată,
ajutor de deces) vor fi stabilite
în baza legislației locale.
Stagiile de cotizare. În
numeroase țări din UE, drepturile
de care beneficiați depind
de stagiile de cotizare la
sistemul de asigurări sociale.
Țara în care depuneți cererea
de prestații sociale este obligată
să ia în calcul toate perioadele
în care ați lucrat sau
plătit contribuții în alte țări din
UE, ca și cum ați fi beneficiat
tot timpul de asigurare în țara
respectivă. Dacă nu face acest
lucru, solicitați sprijinul serviciilor
noastre de asistență.
Șomajul în străinătate.
Dacă vă pierdeți locul de
muncă pe care îl aveți în altă
țară din UE, stabilirea țării
care vă va plăti indemnizația
de șomaj depinde de situația
dumneavoastră profesională
și de locul de reședință, nu de
cetățenie. Ce trebuie să faceți
dacă, înainte de a vă pierde
locul de muncă? Intenționați
să rămâneți în țara respectivă?
Dacă v-ați pierdut locul de
muncă și alegeți să rămâneți în
țara UE în care ați fost angajat,
ar trebui să solicitați prestațiile
de șomaj acolo. Înregistrați-vă
ca persoană aflată în căutarea
unui loc de muncă pe lângă
serviciile de ocupare a forței
de muncă. Veţi beneficia de
acelaşi tratament ca şi cetăţenii
ţării respective. Acordați o
atenție deosebită următoarelor
aspecte:
• perioadele de lucru necesare
pentru a beneficia de
prestații de șomaj;
• ratele aplicabile la calcularea
cuantumului indemnizației;
• durata indemnizației.
Dacă vi se cere să dovediţi
că aţi lucrat şi v-aţi plătit contribuţiile
sociale în străinătate
și înainte de a obține ultimul
loc de muncă, probabil va
trebui să solicitaţi formularul
U1 (fostul formular E 301)
de la autorităţile din ţara în
care aţi lucrat anterior. Dacă
nu transmiteți formularul U1,
autoritățile care vă analizează
dosarul pot obține informațiile
de care au nevoie direct de la
omologii din cealaltă țară implicată.
Cu toate acestea, formularul
poate accelera prelucrarea
dosarului.
Vă întoarceți acasă?
Dacă, după ce v-aţi pierdut
locul de muncă din altă ţară,
aţi decis să reveniţi în ţara de
origine, contactaţi oficiul naţional
de ocupare a forţei de
muncă pentru a afla dacă aveţi
dreptul la indemnizaţia de şomaj,
după perioada de timp
petrecută în străinătate. Dacă
aveţi acest drept, va trebui:
• să vă înregistrați direct ca
persoană aflată în căutarea
unui loc de muncă în țara
de origine și să solicitaţi
formularul U1 (fostul formular
E301) în ţara în care
aţi lucrat ultima dată.
Dacă nu transmiteți formularul
U1, autoritățile care vă
analizează dosarul pot obține
informațiile de care au nevoie
direct de la omologii din cealaltă
țară implicată. Cu toate
acestea, formularul poate accelera
prelucrarea dosarului.
Dacă nu aveţi acest drept
în țara de origine, puteţi solicita
o autorizație de transfer
al indemnizației de șomaj din
ţara în care aţi rămas şomer
către:
• țara de orgine sau
• orice altă ţară în care
doriţi să vă căutaţi un loc de
muncă.
În general, puteţi transfera
prestaţiile pe o perioadă de 3
luni, care poate fi extinsă până
la maxim 6 luni.
Altă țară, alte prestații
Fiecare ţară aplică propriile
reguli de acordare a prestaţiilor
de șomaj. Astfel, în ţara de
origine aţi putea avea dreptul
la indemnizaţie timp de 24 de
luni, iar în alta timp de numai
12 luni. Vă recomandăm să
comparaţi prestaţiile plătite
de fiecare ţară, analizând cu
atenţie:
• perioadele de lucru necesare
pentru a beneficia de
prestații de șomaj
• ratele aplicabile la calcularea
prestațiilor
• durata prestațiilor.
***

Doriți să călătoriți cu
mașina în altă țară din UE?
V-ar interesa să închiriați o
mașină în timp ce vă aflați
în vacanță în străinătate? Nu
uitați că regulile de circulație
pot fi diferite de la o țară la
alta. Asigurați-vă că aveți un
permis de conducere valabil
și o asigurare auto corespunzătoare.
Când călătoriți cu
mașina în altă țară din UE,
asigurați-vă că permisul de
conducere și asigurarea auto
sunt valabile în țările pe care
le vizitați.
Recunoașterea și valabilitatea
permisului de conducere
- Permise de conducere
europene: Dacă permisul v-a
fost eliberat de o țară din UE,
îl puteți folosi peste tot în UE.
Înainte de plecare, asigurați-vă
că permisul este încă valabil.
Dacă permisul expiră pe durata
unei călătorii în străinătate,
acesta își pierde automat valabilitatea
și s-ar putea să nu fie
recunoscut în alte țări.
Atenție! Nu puteți conduce
în altă țară cu un permis
sau un certificat provizoriu.
Începând din 2013, toate
permisele noi eliberate în
UE respectă un model european
standard - au forma
unui „card bancar” din plastic
cu fotografia titularului
și cu elemente de securitate
îmbunătățite. Încă mai puteți
folosi permisul emis anterior,
dar acesta va fi înlocuit cu
noul model în momentul în
care îl reînnoiți (sau, cel târziu,
până în 2033). Categoriile
de permise de conducere
recunoscute în Europa sunt
următoarele: AM, A1, A2, A,
B, BE, B1, C1, C1E, C, CE,
D1, D1E, D și DE.
Permise eliberate în UE
în schimbul unui permis
dintr-o țară terță: Dacă ați
înlocuit permisul eliberat de
o țară din afara UE cu un permis
european din țara în care
locuiți în prezent, îl puteți
utiliza pentru a conduce peste
tot în UE.
Permise de conducere
eliberate de țări din afara
UE: Dacă doriți să conduceți
în UE cu un permis eliberat
de o țară din afara Uniunii,
contactați autoritățile din
țara pe care o vizitați sau
ambasada ori consulatul țării
dumneavoastră din statul respectiv.
Permis de conducere
pierdut sau furat: Dacă
v-ați pierdut sau vi s-a furat
permisul de conducere în timpul
unei călătorii în străinătate,
contactați poliția locală
și consulatul sau ambasada
țării dumneavoastră pentru
a raporta această situație.
Consulatul va lua legătura
cu autoritățile naționale care
v-au eliberat permisul de conducere
(pentru a verifica dacă
De interes AUGUST
2017 07
Când călătoriți cu mașina în altă țară din
UE, asigurați-vă că permisul de conducere
și asigurarea auto sunt valabile
acesta nu era restricționat,
suspendat, anulat sau revocat).
Pe baza informațiilor
primite de la consulat, poliția
v-ar putea elibera un document
provizoriu care vă permite
să conduceți pentru scurt
timp în țara în care vă aflați.
Vă puteți înlocui permisul
doar în țara în care
aveți reședința obișnuită:
Permisele și certificatele
provizorii eliberate pentru a
înlocui temporar permisele
pierdute sau furate nu sunt în
mod automat recunoscute în
alte țări din UE. În acest caz,
cele 28 de state membre ale
UE + Islanda, Liechtenstein
și Norvegia
Reguli de circulație și siguranță rutieră în țările din UE
Normele privind siguranța
rutieră și regulile de circulație
pot fi diferite de la o țară la
alta. Iată câteva exemple:
• Utilizarea centurii de
siguranță este obligatorie în
toate autovehiculele, inclusiv
în autocare și microbuze, în
toate țările din UE.
• Copiii trebuie să poarte
centură în scaune specifice
vârstei în autoturisme și camionete
și, pe cât posibil, în
celelalte tipuri de autovehicule.
• Utilizarea telefonului
mobil la volan, fără un dispozitiv
hands-free, este interzisă
în aproape toate țările UE.
• Nivelul alcoolemiei admise
la volan diferă de la o
țară la alta, iar în unele țări
este zero.
• Limitele de viteză diferă
în funcție de tipul de drum și
vehicul.
• Sunt obligatorii echipamentele
de siguranță, atât în
autovehicule, cât și pentru
bicicliști.
• În unele țări, este obligatorie
utilizarea luminilor de zi
și/sau a anvelopelor de iarnă.
• Pe șoselele din Cipru,
I rlanda, Malta și Regatul Unit
se circulă pe partea stângă.
• UE a luat măsuri de
îmbunătățire a siguranței rutiere,
inclusiv de sancționare
a infracțiunilor rutiere comise
în altă țară din UE
(cu excepția Danemarcei,
Regatului Unit și Irlandei,
unde normele în cauză nu se
aplică deocamdată). Aceasta
înseamnă că, atunci când
comiteți o infracțiune rutieră
în altă țară, s-ar putea să
primiți amenda prin poștă
acasă!
Asigurați-vă că dispuneți
de o asigurare validă și
adecvată, care acoperă și
călătoriile în alte țări din
UE!
Călătorind în Spania:
Reguli de circulație și
siguranță rutieră
Alcoolemia: Concentrația
de alcool în sânge - maxima
admisă [g/l]
• Conducători standard:
0,5 g/l;
• Conducători începători:
(care sunt în posesia permisului
de conducere de mai puțin
de 2 ani) 0,3 g/l;
• Conducători profesioniști:
(conducători profesioniști,
cei care lucrează
pentru servicii de urgență, cei
care transportă bunuri periculoase
sau cei care efectuează
transporturi speciale) 0,3 g/l.
Centura de siguranță
Utilizarea centurii de
siguranță și a sistemelor de
siguranță pentru copii este
obligatorie!
Centura de siguranță nu
este obligatorie pentru:
• șoferii care efectuează
manevre de schimbare a sensului
de mers sau de parcare;
• persoanele cu dizabilități;
• persoanele scutite din
motive medicale (trebuie să
fie în posesia unui certificat
medical);
• șoferii de taxi în localități
(aceștia nu vor fi considerați
responsabili pentru pasagerii
care nu au atașată centura de
siguranță);
• pasagerii din taxi, de pe
bancheta din spate a mașinii,
având o înălțime mai mică de
135 cm (în zona urbană);
• persoanele responsabile
cu livrarea, care încarcă sau
descarcă un vehicul;
• șoferii și pasagerii din
vehiculele serviciilor de
urgență aflate în misiune;
• instructorii auto pe durata
programului de lucru.
Telefonul mobil
• Este interzisă utilizarea
la volan a telefonului mobil
sau a oricărui alt dispozitiv de
comunicare.
• Sunt autorizate numai
dispozitivele hands-free sau
bluetooth. Este interzisă utilizarea
căștilor audio, care se
pun pe cap și se introduc în
urechi.
Semaforul
• lumină roșie NON-intermitentă
înseamnă că trecerea
este interzisă. Vehiculele nu
trebuie să treacă semaforul
și, dacă există, nici linia de
oprire dinaintea acestuia;
• lumină galbenă NON-intermitentă
înseamnă că vehiculele
trebuie să se oprească
în aceleași condiții ca și în
cazul luminii roșii non-intermitente,
exceptând cazul în
care vehiculul este deja prea
aproape de semafor sau de linia
de oprire pentru a se putea
opri în condiții de siguranță;
• lumină roșie în formă de
X înseamnă că nu puteți circula
pe banda respectivă.
Banda interzisă
• Există benzi rezervate
pentru anumite vehicule (autobuze,
taxiuri, biciclete și
microbuze);
• Utilizarea neautorizată
poate fi sancționată cu o
amendă de 200 de euro.
***

08 AUGUST
2017
Informaţii utile
Munca în
străinătate
În calitate de cetăţean
european, aveţi dreptul să
lucraţi (ca angajat sau lucrător
independent) în orice ţară
din UE, fără permis de muncă.
Excepţie: Pentru cetăţenii
croaţi există încă restricţii
temporare de muncă în unele
dintre ţările UE.
De asemenea, aveţi dreptul
de a trăi în ţara respectivă,
atâta timp cât îndepliniţi
anumite condiţii. Nu uitaţi
că mutarea într-o altă ţară
din UE presupune schimbări
importante cu privire la:
prestaţiile sociale (concediu
medical, concediu de maternitate/paternitate,
pensii, asigurarea
pentru accidente de
muncă şi boli profesionale,
ajutoare de deces, indemnizaţii
de şomaj, pensii anticipate,
prestaţii familiale etc.);
ţara/ţările în care trebuie să
plătiţi impozite.
Drepturi de ședere pentru
persoanele aflate în
căutarea unui loc de muncă:
În calitate de cetățean
european, aveți dreptul de
a vă căuta un loc de muncă
în altă țară din UE. Dacă ați
fost angajat în altă țară din
UE și v-ați pierdut locul de
muncă sau dacă sunteți lucrător
independent și nu mai
aveți contracte, s-ar putea să
vă păstrați totuși dreptul de a
rămâne în țara respectivă, în
anumite condiții.
Dacă vă căutați un loc de
muncă în altă țară din UE
pe o perioadă mai mică de 6
luni, nu aveți nevoie decât de
o carte de identitate sau de
un pașaport valabil. În multe
țări din UE, trebuie să aveți
permanent asupra dumneavoastră
cartea de identitate
sau pașaportul. În aceste
țări, ați putea fi amendat
sau reținut temporar dacă vă
uitați documentele de identitate
acasă, dar nu puteți fi
obligat să vă întoarceți în
țara de origine doar din acest
motiv.
Persoanele care își caută
un loc de muncă nu sunt nevoite
să se înscrie în registrul
de populație în primele 6
luni de ședere. Însă, în unele
țări din UE, trebuie să vă
semnalați prezența pe lângă
autoritățile relevante într-un
interval rezonabil de timp de
la data sosirii. De cele mai
multe ori, este vorba despre
primărie sau poliție.
Egalitatea de tratament:
Ca cetățean european care
lucrează în altă țară, atât
dumneavoastră, cât și membrii
de familie, aveți dreptul
să fiți tratați ca și cetățenii
țării respective. În calitate de
cetățean al UE, trebuie să fiți
tratat exact în același mod ca
și colegii dumneavoastră din
țara gazdă. Această egalitate
de tratament vizează:
• remunerarea și celelalte
condiții de angajare și de lucru;
• sănătatea și siguranța la locul
de muncă;
• accesul la formare profesională,
școli profesionale și
centre de recalificare - pentru
lucrători și copiii lor;
• accesul la locuințe, inclusiv
la locuințe sociale sau facilitarea
accesului la cumpărarea
de locuințe;
• dreptul de a se afilia la un
sindicat, de a vota și de a fi
ales în posturi de administrare
sau de conducere ale unui
sindicat;
• avantajele sociale și fiscale;
• concedierea, r eintegrarea
după concediere și reinserția
profesională.
Prestații: În calitate de
cetățean european aveți
dreptul la aceleași prestații
și avantaje ca și lucrătorii
din țara gazdă, încă din prima
zi de lucru, fie că sunteți
angajat sau lucrător independent.
Ar putea fi vorba,
printre altele, de avantaje
care nu sunt legate în mod
direct de locul de muncă -
reduceri la transport, pensii
complementare, burse de
studiu sau indemnizații de
șomaj pentru copiii care își
caută primul loc de muncă.
De asemenea, ați putea fi eligibil
pentru prestații nefinanciare
(de exemplu, dreptul de
a avea un interpret în cadrul
procedurilor judiciare). Ca
cetățean european, veți avea
și dreptul la prestațiile acordate
lucrătorilor și familiilor
lor pe motiv că locuiesc în
țara gazdă.

Informaţii utile AUGUST
2017 09
Familia:
Autoritatea părintească
Părinții răspund de creșterea
și educarea copiilor și de administrarea
eventualelor lor bunuri.
De asemenea, au dreptul
de a reprezenta interesele copiilor
în justiție. În toate țările
din UE, autoritatea părintească
îi revine automat mamei și, în
cazul cuplurilor căsătorite, și
tatălui. În majoritatea cazurilor,
părinții exercită în comun autoritatea
părintească. În schimb,
în cazul taților necăsătoriți,
drepturile și îndatoririle diferă
de la o țară la alta.
Încredințarea copilului și
dreptul de vizită: Reglementările
privind încredințarea copiilor
și dreptul de a-i vizita sunt
stabilite de fiecare țară în parte.
Legislația națională stabilește:
• cui i se încredințează copilul;
• dacă autoritatea părintească
se exercită de către
ambii părinți sau de către unul
singur;
• cine ia decizii cu privire la
educația copilului;
• cine administrează bunurile
copilului și alte chestiuni
similare.
Totuși, dreptul copiilor de
a avea o relație personală și
contact direct cu ambii părinți,
chiar și când aceștia locuiesc
în țări diferite, este recunoscut
peste tot în UE. În cazul procedurilor
de divorț sau separare,
este important să se stabilească
dacă minorul va rămâne cu
unul dintre părinți sau va locui
alternativ la fiecare dintre ei.
Părțile pot ajunge la un acord
cu privire la acest aspect.
Înfățișarea în instanță pentru
încredințarea copilului și
obținerea dreptului de a-l vizita:
• Dacă nu puteți ajunge la
un acord în ceea ce privește
custodia sau drepturile de vizită,
va trebui probabil să vă
adresați unei instanțe;
• Dacă părinții nu locuiesc
în aceeași țară, deciziile
privind autoritatea părintească
îi vor aparține instanței
judecătorești din țara în care
locuiește copilul de obicei;
• Dacă cei doi soți sunt de
acord, instanța care judecă
procesul de divorț poate lua și
deciziile legate de autoritatea
părintească;
• Ținând cont de interesul
superior al copilului, instanța
va hotărî în ceea ce privește
drepturile de custodie, programul
de vizite și locul de
reședință al copilului.
Recunoașterea și executarea
hotărârilor: Hotărârile
judecătorești cu privire la autoritatea
părintească emise întro
țară din UE sunt recunoscute
în toate celelalte state membre,
fără să fie nevoie de vreo procedură
specială. Executarea lor
este facilitată de o procedură
standard.
Adopția: Nu există norme
europene uniforme în materie
de adopții. Fiecare țară aplică
propriile sale reguli. Contactați
autoritățile naționale pentru
informații privind cerințele în
materie de adopții și procedurile
de urmat. Toate țările UE
împărtășesc, totuși, o serie de
principii comune, stabilite prin
convențiile internaționale în
materie de adopții:
• dacă sunt în viață, părinții
biologici ai copilului trebuie
să își dea consimțământul cu
privire la adopție;
• decizia de adopție trebuie
să respecte interesul superior al
copilului;
• adopția trebuie să fie
pronunțată de o instanță judecătorească
sau de o autoritate
administrativă.
În majoritatea țărilor UE,
copilul va putea prelua numele
și naționalitatea părinților
adoptivi și va avea aceleași
drepturi de moștenire ca și un
copil biologic. În același timp,
părinții adoptivi vor avea
aceleași drepturi și obligații
față de copil ca și părinții naturali.
Răpirea copiilor: Partenerul
dumneavoastră a plecat
cu copilul în altă țară din UE
fără consimțământul dumneavoastră
sau încălcând o hotărâre
judecătorească? Puteți
înainta o acțiune în justiție
pentru a vă recupera copilul.
Autoritățile centrale vă pot
ajuta să întreprindeți acțiunile
necesare. Dacă îndeplinește
cerințele legale, cazul dumneavoastră
va fi preluat de
instanțele judecătorești din statul
membru în care a fost dus
copilul, iar acestea vor decide
dacă se impune returnarea copilului.
Fac excepție situațiile
în care: copilul este în pericol
în țara în care a locuit înainte
de răpire; copilul are vârsta
necesară pentru a declara că
nu dorește să se întoarcă. Teoretic,
atât dumneavoastră, cât
și copilul aveți dreptul de a fi
audiați de instanță pe parcursul
procedurilor judiciare.
Anularea unei hotărâri
judecătorești: Dacă doriți anularea
deciziei de încredințare a
copilului, trebuie să vă adresați
instanțelor din țara în care s-a
luat decizia în cauză. Nu puteți
obține anularea unei decizii de
încredințare dacă răpiți copilul
și îi cereți unei instanțe
judecătorești din altă țară din
UE să emită o decizie diferită.
Excepții: Aceste norme
nu se aplică în Danemarca,
I slanda, Liechtenstein,
Norvegia și Elveția. Totuși,
Danemarca, Islanda, Norvegia
și Elveția respectă Convenția
de la Haga privind răpirea copiilor
(1980). Deciziile privind
cazurile care implică aceste țări
sunt tratate în conformitate cu
prevederile acestei convenții și
cu alte acorduri internaționale.
Prestații familiale: În UE,
țara care răspunde de drepturile
dvs. de securitate socială,
inclusiv de prestațiile familiale
(alocații pentru copii, alocații
de creștere a copilului, etc.), se
stabilește în funcție de statutul
dumneavoastră profesional
și de locul de reședință - nu
de cetățenia pe care o aveți.
Legislația națională stabilește
condițiile în care părinții primesc
prestații familiale. De
obicei, părinții au dreptul la
prestații dintr-o anumită țară
din UE: dacă lucrează acolo;
dacă primesc o pensie de stat
de la sistemul de securitate
socială din țara respectivă (de
exemplu, pensie pentru limită
de vârstă, pensie de invaliditate
sau pensie de urmaș) sau
dacă pur și simplu locuiesc în
țara respectivă. Rețineți faptul
că prestațiile familiale variază
mult de la o țară la alta!
Toată familia locuiește
într-o singură țară: Dacă vă
stabiliți cu întreaga familie
în altă țară din UE și sunteți
afiliat doar la sistemul său de
securitate socială, veți fi supus
regimului de prestații familiale
din țara gazdă. Însă, dacă
sunteți detașat în străinătate
pe termen scurt (mai puțin de
2 ani) și rămâneți asigurat în
sistemul de securitate socială
din țara de origine, prestațiile
familiale vă vor fi plătite în
continuare de țara de origine.
Membrii familiei locuiesc
în altă țară: Dacă unii membri
ai familiei dumneavoastră nu
locuiesc în țara în care sunteți
asigurat, ați putea avea dreptul
la prestații familiale din mai
multe țări. În astfel de cazuri,
autoritățile naționale din țările
implicate vor analiza situația
ambilor părinți și vor decide
ce țară poartă responsabilitatea
principală pentru plata
prestațiilor. Decizia se va lua
în conformitate cu „regulile de
prioritate”.
Regulile de prioritate:
În general, țara care poartă
responsabilitatea principală
pentru plata prestațiilor este
țara în care aveți drepturi la
prestații sociale în baza faptului
că lucrați sau desfășurați
activități independente pe teritoriul
său (dumneavoastră sau
soțul/soția).
Dacă beneficiați de astfel de
drepturi în două țări, responsabilitatea
de a plăti îi revine țării
în care locuiesc copiii și în care
lucrează unul dintre părinți.
Dacă niciunul dintre dvs. nu
lucrează în țara în care locuiesc
copiii, veți primi prestații
din țara în care nivelul acestora
este cel mai ridicat.
Dacă aveți dreptul la pensie
în două țări, responsabilitatea
de a plăti îi revine țării în care
locuiesc copiii și care plătește
una dintre pensiile respective.
Dacă niciunul dintre dvs.
nu primește pensie în țara în
care locuiesc copiii, veți primi
prestații din țara în care ați fost
asigurat sau în care ați locuit
mai mult. Dacă dreptul dumneavoastră
la prestații familiale
se bazează pe rezidența în
două țări, responsabilitatea de
a plăti îi revine țării în care locuiesc
copiii.
Suplimente: Dacă prestațiile
primite de la țara care
deține responsabilitatea principală
au o valoare mai mică decât
cele pe care le-ar fi acordat
țara cu responsabilitate secundară,
țara cu responsabilitate
secundară va plăti un supliment
egal cu diferența dintre
valorile celor două prestații.
Astfel, vi se va plăti maximul
de prestații cuvenite.
Părinți divorțați. Dacă
ați divorțat și fostul partener
primește prestații familiale,
dar nu le utilizează pentru
întreținerea copilului,
contactați autoritățile competente
în domeniul prestațiilor
familiale din țara în care
locuiește copilul și solicitați
ca plata beneficiilor să fie
redirecționată către dumneavoastră,
în calitate de părinte
care se ocupă de fapt de
întreținerea familiei.
Unde se depune cererea?
Cererea poate fi depusă în
orice țară din UE în care dumneavoastră
sau celălalt părinte
aveți dreptul la prestații.
Autoritățile din țara în care
depuneți cererea o vor transmite
și celorlalte țări responsabile
de cazul dumneavoastră. Dacă
depuneți cererea la timp întruna
dintre țări, se va considera
că aceasta a fost depusă la timp
în toate celelalte țări din UE în
care aveți dreptul la prestații
familiale. Dacă autoritățile
din țara în care ați depus inițial
cererea nu au trimis la timp dosarele
către omologii lor, țările
respective nu pot invoca acest
motiv pentru a vă respinge cererea.
Contactați autoritățile
naționale pentru a afla care
este termenul limită până la
care puteți solicita prestații familiale.
Nerespectarea acestuia
poate duce la pierderea dreptului
la prestații. Autoritățile
naționale au obligația de a
coopera și de a-și comunica
toate informațiile necesare
pentru tratarea cererii. Pentru
a evita dificultățile legate
de limbă, administrațiile
naționale utilizează formulare
standard pentru a face schimb
de informații.
Prestațiile familiale diferă
foarte mult de la o țară
la alta. Statele membre își
stabilesc propriile norme cu
privire la drepturile la prestații
și servicii. Toate statele membre
oferă o formă sau alta de
prestații familiale, dar valoarea
acestora și condițiile de acordare
variază mult. Dacă unele
țări furnizează plăți periodice,
altele acordă mai degrabă
scutiri de la plata impozitelor.
Pentru a evita eventualele
neînțelegeri care ar putea avea
un impact semnificativ asupra
veniturilor dumneavoastră,
informați-vă cu privire la sistemul
de securitate socială din
țara gazdă.

10 AUGUST
2017
Puşa Roth
Senior Editor OR
București/România
„Mă numesc Pamfil
Şeicaru, născut în anul 1894,
luna aprilie... Am intrat în
presa cotidiană în aprilie
1918, după ce am fost demobilizat
şi de atunci am
continuat să fiu comentator
al evenimentelor politice interne
şi externe, colaborând
succesiv la diverse ziare şi
reviste. În 1923 am fost angajat
la ziarul Cuvântul, ca
şef-redactor, proprietar fiind
ing. Titus Enacovici. Articolul
de fond (leit articol)
era semnat de mine. În anul
1924 am fost ales preşedinte
al Sindicatului ziariştilor. În
1927 am demisionat de la ziarul
Cuvântul şi am luat conducerea
ziarului C urentul, al
unei societăţi anonime, unde
am funcţionat ca director şi
redactor-şef... Din ianuarie
1927 şi până la 9 august
1944, când am plecat din
ţară, articolul de fond era
semnat de mine. Am fost
ales de trei ori ca deputat
independent în Parlamentul
ţării”. (Revista Magazin,
Destinul unui condamnat la
moarte – Pamfi l Şeicaru”,
de Victor Frunză, Editura
Victor Frunză, 2001)
Ca în orice altă profesie,
jurnalismul are reprezentanţi
care rămân ca repere în istoria
acestei zbuciumate activităţi,
în care ţelul suprem este
– sau ar trebui să fie – aflarea
adevărului. S-a spus, pe
bună dreptate, că jurnalistul
este ,,câinele de pază al societăţii”,
iar el, jurnalistul, ar
trebui să fie ochiul care vede
,,enorm”, urechea ce aude
,,monstruos”, riscându-şi
uneori viaţa în căutarea adevărului.
Nu este o profesie
uşoară, nu este una în care
partea subiectivă să primeze,
ci este – sau ar trebui să
fie – acea putere care să pună
mereu în lumină faptele, să
,,alimenteze” opinia publică
cu ştiri corecte, să se ştie că
această categorie socio-profesională
este unică prin menirea
ei.
Creatori ai spaţiului public
virtual, formatori ai opiniei
publice sau ,,câinii de
pază ai democraţiei”, cum
am mai spus, jurnaliştii au
un rol esenţial în lume şi nu
este o simplă figură de stil.
Fără ei, nu ar exista o agendă
publică comună, nu s-ar
cunoaşte noutăţile de zi cu zi
şi, poate cel mai important,
nu s-ar putea şti şi critica injustiţiile
sau abuzurile celor
care ne guvernează. Statutul
jurnalistului este special,
datorită dreptului publicului
de a fi informat, corelat cu
dreptul inviolabil la libera
exprimare a jurnalistului.
Datoria principală, indiferent
de tipul de jurnalism practicat
(de investigaţie, de opinie,
foto-jurnalism, cultural,
economic, medical etc.), este
informarea corectă a publicului.
Profesia are propriul
cod deontologic care enumeră
câteva principii care stau
la baza practicii jurnalistice,
dar spre deosebire de medici,
magistraţi sau aviatori,
oricine poate deveni jurnalist,
fără să aibă nevoie de o
acreditare specială.
Nu oricine, însă, poate
deveni un jurnalist profesionist
şi recunoscut, iar drumul
către performanţă începe
întotdeauna de jos. Jurnalist
eşti non-stop, spun oamenii
din breaslă. Cu alte cuvinte,
atunci când termini lucrul,
continui să fii jurnalist prin
felul în care observi şi gândeşti.
M-am gândit că cititorii
publicaţiei Occidentul
Românesc merită să afle
câteva date despre un mare
ziarist şi scriitor, care şi-a
pus amprenta asupra timpului
în care şi-a exercitat
meseria de jurnalist în mod
cu totul deosebit. Este vorba
despre Pamfil Şeicaru,
considerat a fi cel mai mare
gazetar dintre cele două războaie
mondiale (18 aprilie
1894, Buzău, România - 21
octombrie 1980, München,
RFG), director al ziarului
,,Curentul”, pe care l-a înfiinţat
în anul 1928, cel mai
combativ cotidian românesc
(cu orientare de dreapta şi,
uneori, de extremă dreaptă)
în perioada dintre cele două
războaie mondiale.
Pamfil Şeicaru a condus
publicaţia până în anul
1944, atunci când a părăsit
ţara. Deşi a plecat, el a avut
ideea de a publica un ziar
ce ar fi trebuit să susţină
cauza României după încetarea
războiului. În 1939 a
fost singurul ziarist român
care a afirmat că aşa-zisele
garanţii militare oferite
de Marea Britanie şi Franţa
pentru integritatea frontierelor
României nu valorau
nimic. „Activitatea sa publicistică
nu a fost dintre cea
mai comodă pentru autorităţi.
În diverse arhive, civile
şi militare, există numeroase
Educaţie şi cultură
articole care i-au fost cenzurate,
mai ales în timpul
campaniei dinspre Răsărit.
În aprilie 1939 a fost singurul
ziarist român care a
prezis că faimoasele garanţii
franco-britanice aveau să
se dovedească fără valoare.
Figurează la loc de cinste
în istoria încă nescrisă a
presei române polemica pe
care a purtat-o în paginile
„Curentului” cu comentatorul
britanic Wickham Steed,
care, prin intervenţiile sale
în emisiunile postului de radio
BBC, inducea în eroare
opinia publică românească
asupra raţiunii participării
României la un război
pe care şi-l dorise” (Mihai
Pelin): în faţa pericolului
nazist, „Anglia trebuie să se
pregătească pentru propria
apărare şi abia după asta
să garanteze şi frontierele
altor ţări”. Într-un articol
publicat la 15 aprilie 1939
a intuit inevitabila sacrificare
de către marile puteri
a ţărilor mici şi mijlocii din
Europa acelui timp.
Licenţiat în drept, Pamfil
Şeicaru a luat parte ca ofiţer
la operaţiile militare din
P rimul Război Mondial,
fiind citat cu Ordin de zi
pe Armată. A fost deputat
în Parlamentul României
în 1928, 1931 şi în 1933.
Ziarist de mare talent, a
fost director al ziarului
,, Bucovina” ( Cernăuţi) şi a
participat la editarea revistei
,,Gândirea”. Din 1945
se stabileşte în Spania, la
Palma de Mallorca, până în
1953 şi apoi la Madrid, până
în 1974, unde a publicat o
ediţie trimestrială a ziarului
„Curentul” şi, pentru câtva
timp, publicaţia „Liberty and
Justice”. Ultimii ani i-a petrecut
în Germania, stabilindu-se
la Dachau. La moartea
sa, în octombrie 1980, premierul
Bavariei, Franz Josef
Strauß, l-a omagiat într-un
mesaj, descriindu-l drept
„un patriot român şi eminent
ziarist: „Moştenirea pe
care a lăsat-o compatrioţilor
săi este lupta pentru dreptate,
omenie şi pace”.
Cred că este interesant
de menţionat părerea celebrului
ziarist despre clasa
politică românească din vremea
sa: ,,Această minoritate
reprezenta ţara minciunii
constituţionale. Această
minoritate zădărnicea orice
acţiune menită să folosească
ţării… Confiscase conducerea
Statului şi, rând pe
rând, treceau pe la guvern ca
adevărate trupe de ocupaţie,
grăbite să-şi facă provizii,
nepăsătoare de ce s-ar putea
să se întâmple a doua zi. Ce
Pamfil Şeicaru
„un patriot român şi
eminent ziarist”
valoare au delimitările dintre
partide, etichetele, presupusele
deosebiri de ideologie
- când în compoziţia lor, în
metodele lor de lucru erau
de o deprimantă asemănare?
Însăşi uşurinţa cu care
migraţiunile dintr-un partid
într-altul erau posibile indică
o similitudine de climat
politic. De fapt, am avut un
singur partid care a stat nemişcat
la guvern de la Unire
şi până azi: partidul nepăsării
naţionale”.
Pamfil Şeicaru scrie fără
menajamente despre politica
externă a României interbelice:
„Prizonieri ai unei iluzii,
noi nu ne-am mai trudit să
ne croim un drum al nostru,
pentru siguranţa noastră, formula
magică «marii noştri
aliaţi» socotind-o suficientă.
Tot sistemul nostru de alianţe
nu este decât realizarea sistemului
de siguranţă al Franţei
faţă de eventualitatea unei
revanşe germane. Biată nălucă;
biet romantism al politicii
noastre externe!”. După 23
august 1944 şi instalarea regimului
comunist la putere,
Pamfil Şeicaru a fost judecat
în procesul ziariştilor „criminali
de război vinovaţi de
dezastrul ţării” (22 mai – 4
iunie 1945) şi condamnat „la
pedeapsa capitală şi degradare
civică pe timp de 10 ani,
urmând a executa pedeapsa
cea mai gravă”. Graţiat în secret
de Nicolae Ceauşescu în
1966, celebrul gazetar vine
incognito, însoţit de ofiţeri
DIE, în perioada 20-28 august
1977 la Bucureşti.
În perioada exilului,
Pamfil Şeicaru a scris şapte
cărţi care demonstrează
că marele ziarist a ştiut şi a
simţit evenimentele care se
derulau sub ochii lui, a înţeles
ceea ce se întâmplă în bătrâna
Europă: Pax A mericana
o Pax Sovietica (1947);
Dotla. Să rămână doar cenuşa
(1948); Istoria partidelor
politice în România
(1959); La Roumanie dans la
Grande Guerre (1968); Karl
Marx - Însemnări despre
România (1968); Die Donau
- Fluss der Fünf Meere.
Ein Europäisches Problem
im Lichte der rumänischsowietischen
Kontroversen
(1975) - ,,Dunărea - fluviu
a cinci mări. O problemă
europeană în lumina controverselor
româno-sovietice”;
Adevăruri care trebuie amintite
(1980). Pamfil Şeicaru
rămâne, aşadar, un nume, un
destin care a marcat istoria
jurnalismului românesc, dar
şi european.
***

Dan Caragea - Critic literar
Portugalia
Pe 22 mai (10 mai, după
calendarul iulian), la unsprezece
ani de la suirea pe
tron a prinţului Carol, în
Camerele reunite, Mihail
Kogălniceanu, în numele guvernului,
proclama „independenţa
absolută a României”.
El cerea ca independenţa să
fie recunoscută imediat de
Marile Puteri şi cerea, de
asemenea, Delta Dunării şi
Dobrogea ca despăgubiri de
război. În solemna adunare,
Principele Carol a declarat:
„România intră în vechea
sa independenţă, ca naţiune
liberă, ca stat de sine stătător,
ca membru util, pacificator şi
civilizator al marii familii a
statelor europene”.
Cronologia evenimentelor
politice şi militare:
1877
-iun. 22. Armatele ruse trec
Dunărea.
-iul. 16. Ruşii cuceresc
N icopole. Armata otomană
se repliază la Plevna.
-iul. 20. Osman-Paşa obţine
o primă victorie asupra
ruşilor la Plevna, cărora le
provoacă pierderi însemnate.
-iul. 30. Ruşii sunt din nou
învinşi la Plevna, unde pierd
170 de ofiţeri şi alţi 7.000 de
soldaţi. Trupele ţarului sunt
într-o situaţie critică, putând
fi împinse peste Dunăre.
-aug. 1. Marele duce Nicolae
cere insistent prinţului Carol
I ca armata română să treacă
Dunărea.
-aug. 22. Divizia a IV-a română
întră în luptă la Plevna.
-aug. 29. Prinţul Carol preia
comanda trupelor românoruse
de la Plevna, secondat
de generalul rus Zotov şi de
generalul Alexandru Cernat.
-sept. 11. A treia bătălie de la
Plevna. Românii ocupă reduta
Griviţa I.
-nov. 19-20. Trupele române
ocupă Rahova.
-dec. 10. A patra bătălie (şi
ultima) de la Plevna. Căderea
Plevnei a însemnat
practic sfârşitul războiului,
chiar dacă ostilităţile au mai
continuat aproape trei luni.
Osman-Paşa se predă trupelor
române şi semnează capitularea
armatei turce.
-dec. 11. Ţarul Alexandru
al II-lea îi conferă prinţului
Carol ordinul Sf. Andrei cu
spade, distincţie rară, care
mai fusese conferită până
atunci doar de trei ori.
-dec. 27. Intrarea triumfală
a prinţului Carol I în
Bucureşti.
1878
-ian. 5-9. A patra bătălie de la
Şipka. Victoria ruşilor asupra
turcilor.
-ian. 24. Armata română ocupă
Smârdanul după un atac
energic.
-ian. 31. Încheierea armistiţiului
în războiul ruso-turc.
-ian. 15-17. Victoria rusă la
Plovdiv.
-ian. 20. Ruşii cuceresc
Adrianopolul.
-febr. 24. Trupele române intră
în Vidin.
-mart. 3. Tratatul de pace
ruso-turc de la San Stefano.
România nu este admisă la
tratativele de pace. Turcia
recunoaşte independenţa
României, Serbiei şi
Muntenegrului, precum
şi autonomia Bulgariei.
României îi sunt luate, de
Rusia, cele trei judeţe din
sudul Basarabiei ( Cahul,
Ismail, Bolgrad), dar primeşte,
în schimb, Dobrogea, fără
gurile Dunării (care reveneau
Rusiei).
-iun. 13. Apar primele bancnote
româneşti.
-iun. 13 – iul. 13. Congresul
de la Berlin. România este
primită în ultima zi. Marile
Puteri revizuiesc Tratatul
de la San Stefano. Congresul
recunoaşte independenţa
României. România
primeşte şi gurile Dunării.
De asemenea, se recunoaşte
independenţa Serbiei şi
Muntenegrului. Se admite
constituirea principatului
Bulgariei, vasal Turciei.
Bosnia şi Herţegovina intră
sub administraţie austro-ungară.
-sept. 23. Agenţia diplomatică
din Viena este ridicată la
rang de legaţie (prima legaţie
română).
-oct. 12. Camerele adoptă
hotărârile Congresului de la
Berlin.
-oct. 13. România cedează
Rusiei cele trei judeţe din
sudul Basarabiei.
-oct. 20. Capitala primeşte
cu onoruri armata română
victorioasă, declarându-se
astfel sfârşitul Războiului de
Independenţă.
Zorii relaţiilor diplomatice
româno-spaniole: Al.
Plagino (1880)
Pe 20 februarie 1880,
Educaţie şi cultură AUGUST
2017 11
Alexandru Plagino
Din istoria relațiilor
diplomatice și culturale
româno-spaniole (III)
Franţa, Marea Britanie şi
Germania au recunoscut independenţa
României (Rusia
şi Turcia o recunoscuseră în
1878, iar Austro-Ungaria şi
Italia, în 1879). Misiunea
diplomatică pe lângă cele
şapte Mari Puteri, începută
în 1856, se putea considera
încheiată. Prinţul Carol I îşi
îndrepta acum atenţia spre
puterile coloniale care nu
se amestecaseră în „afacerile”
Europei. În martie 1880,
prinţul îl trimite pe aghiotantul
său, Alexandru Plagino,
într-o misiune specială
în Spania şi în Portugalia
pentru a aduce la cunoştinţa
Madridului şi Lisabonei
„independenţa absolută a
României”, cum se exprimase,
în Parlamentul ţării,
marele bărbat de stat Mihail
Kogălniceanu.
Pregătirea misiunii
Din telegrama nr. 4710,
din 6 februarie 1879, trimisă
de la Paris de Nicolae
Calimachi-Catargi, agentul
diplomatic al României
şi adresată lui Ion I.
Câmpineanu, ministrul afacerilor
străine, rezulta că
Spania nu dorea să se pronunţe
în chestiunea independenţei
României înaintea
Marilor Puteri. Este şi motivul
pentru care ambasadorul
Spaniei la Paris îi sugerează
diplomatului român ca misiunea
să fie amânată pentru o
dată ulterioară. Nici poziţia
Portugaliei nu a fost diferită,
rămânând ca guvernul
portughez să stabilească
momentul potrivit pentru
primirea reprezentantului român.
Calimachi-Catargi mai
menţionează în telegramă şi
numele persoanei indicate:
„În orice caz, Plagino”.
Cine era Alexandru
Plagino?
Mare moşier, Alexandru
Plagino (1821-1894) a avut
o serie de ranguri şi funcţii:
a fost paharnic (1840), demnitate
moştenită de la tatăl
său, agă (1850) şi prefect
al Poliţiei Capitalei (1850-
1851), mare logofăt (1852) şi
secretar de stat (1854-1856)
în timpul celei de-a doua
domnii a lui Barbu Ştirbei. A
fost şi un francmason activ,
ca mai toţi politicienii din
generaţia lui. După Unirea
Principatelor, sub Alexandru
Ioan Cuza, a fost ministru
ad-interim al afacerilor străine
(1861) şi ministru de finanţe
(1861-1862) în guvernul
Dimitrie Ghica, membru
al Adunării Elective (1862)
şi vicepreşedinte al Corpului
Ponderator, altfel spus, al
S enatului (1865). După abdicarea
lui Cuza, a făcut parte
din Adunarea Constituantă
(1866), devenind apoi senator
(1866), deputat (1871) şi
preşedinte al Senatului, în
patru rânduri, între 1869 şi
1871.
În timpul Războiului
de Independenţă, Plagino
este numit de suveran comisar-general
pe lângă
Marele Cartier al Armatei
Ruse (aprilie-iulie 1877).
În „ Memoriile” lui Carol
I apare această notă: „26
aprilie (8 mai) − […] A[l.]
Plagino e numit comisargeneral
român în Marele
Cartier al marelui duce;
Plagino, care a fost de mai
multe ori ministru şi vicepreşedinte
al Senatului, s-a
întors de curând de la Paris,
aducând de acolo, de la ducele
de Decazes, precum
şi de la Viena, de la contele
Andrássy, sfatul pentru
România de a nu coopera
în război cu Rusia”. Plagino
devine aghiotant al prinţului
Carol, iar la începutul lui
1879 se afla la Marsilia. În
martie, este trimis în misiune
diplomatică la Curtea
de la Madrid şi la cea de la
Lisabona. Ulterior, a fost
numit ministru plenipotenţiar
la Roma (1885-1891)
şi apoi la Londra (1891-
1893). Se stinge din viaţă,
în 1894, la conacul său din
Dumbrăveni (fost Plăineşti,
fost P lagineşti).
(Va urma)

12 AUGUST
2017
Interviu
A-ţi reprezenta ţara este probabil cel mai înalt privilegiu şi cea
Interviu cu Alina Elena
Râmaru, avocat, consul
onorific al României în
Insulele Canare
A ajuns pe meleaguri
spaniole pentru că şi-a dorit
să cunoască o altă cultură
şi un alt sistem de învăţământ.
Dar, spune Alina
Elena Râmaru, „a mă stabili
în Spania sau în orice altă
ţară, la acel moment, era un
aspect care pentru mine nu
reprezenta o opţiune”. Însă
drumul vieţii are felul său de
a întoarce lucrurile: Alina a
revenit în Spania pentru a
împleti viaţa profesională cu
cea personală. Acum este un
avocat de succes, stabilită în
Insulele Canare şi, recent, a
devenit consul onorific al
României în această regiune,
după ce a luptat, cot la
cot cu alţi români, pentru
înfiinţarea unui consulat
destinat românilor ce muncesc
şi trăiesc în aceste
insule. A lina Râmaru este
nominalizată pentru premiile
de excelenţă acordate în
cadrul celei de-a doua ediţii
a campaniei Occidentul
Românesc „Noi susţinem
excelenţa!”, ediţie care va
avea loc anul acesta.
Alina Elena Râmaru:
Prima dată am ajuns în
Spania în anul 2002, cu o
bursă Erasmus. Studiam
la Facultatea de Drept din
Bucureşti şi, în acelaşi timp,
urmam cursurile de drept
european ale Universităţii
Sorbona Paris, care se desfăşurau
tot în B ucureşti.
Previzibil ar fi fost să aleg
Franţa pentru o bursă
Erasmus, dar îmi doream
foarte mult să cunosc şi
alt sistem de învăţământ,
altă cultură, aşa că am
ales Spania. Dar la acel
moment a mă stabili aici
sau în altă ţară nu era o
opţiune. Însă socoteala de
acasă nu se potriveşte cu
cea din târg: a trebuit să
împletesc aspectele profesionale
cu cele personale.
Astfel, în 2004 am revenit
pentru studiile de doctorat
şi în 2005 m-am căsătorit –
nu înainte ca soţul meu să
fi cunoscut, la rândul său,
România, din toate punctele
de vedere (în 2003, a fost
unul dintre primii studenţi
de la Universitatea din Las
Palmas de Gran Canaria
care a ales Facultatea de
Drept din Bucureşti ca destinaţie
Erasmus).
Occidentul Românesc:
Care au fost provocările
plecării din ţară şi stabilirii
într-o altă patrie?
Alina Elena Râmaru:
Procesul de integrare la
nivelul relaţiilor interumane
a fost natural şi deloc
anevoios. Insulele Canare
reprezintă una din comunităţile
cu cea mai bogată
diversitate culturală şi asta
spune totul. La nivel profesional,
experienţele au fost
contradictorii. Pe de o parte,
procedura recunoaşterii
a fost una foarte lentă, în
teorie ar fi trebuit să dureze
6 luni, în cazul meu a durat
2 ani. Iar din 25 de materii
mi-au fost recunoscute doar
două, în mod eronat consider
(nu mi s-au recunoscut
nici măcar materiile studiate
la Universitatea din Las
Palmas). Am preferat să nu
mai aştept şi să mă prezint
la toate examenele. Am avut
însă două avantaje: timp de
doi ani făcusem practică
la un cabinet de avocatură
în Las Palmas de Gran
Canaria şi, totodată, eram
obişnuită cu un volum mare
de studiu, după experienţa
din sistemul de învăţământ
românesc şi francez. Astfel
că am terminat toate
examenele în doua sesiuni,
m-am înscris în Barou, apoi
traiectoria a devenit mai
fl uidă. Am lucrat aproape
doi ani în sistemul bancar,
am lucrat şi ca traducator
extern al administraţiei
justiţiei din Canare, iar de
10 ani sunt avocat la cabinetul
Calderin y Ramaru
A bogados.
Occidentul Românesc:
Cum ai ajuns să înfiinţezi
şi să coordonezi Asociaţia
Românilor din Canare
( Rumacan)?
Alina Elena Râmaru: A
pleca din România nu făcea
parte din planurile mele,
cum am spus şi mai înainte.
Dar a aduce România
în Canare era posibil! Cunoşteam
demersurile legale
pentru a crea o asociaţie,
aveam prieteni români şi
spanioli cu care împărţeam
aceleaşi idealuri, exista
deja o comunitate importantă
de români în Canare. Impulsul
fi nal a venit în urma
unui articol nu tocmai pozitiv
despre România; atunci
am înţeles că o asociaţie cu
personalitate juridică va
avea un cuvânt important de
spus în apărarea drepturilor
şi intereselor comunităţii româneşti.
Occidentul Românesc:
Ai luptat pentru înfiinţarea
unui consulat pentru români
în Canare. Cum a fost această
„bătălie”, eşti mulţumită
de rezultatul final?
Alina Elena Râmaru:
Nu am fost singură! Fiecare
membru al conducerii
Asociaţiei Rumacan a
luptat în acest sens. S-au
făcut acţiuni directe şi indirecte.
S-au prezentat cereri
la Ministerul Afacerilor
Externe, s-au solicitat audienţe,
s-au prezentat statistici,
s-a mers la Madrid
şi Bucureşti de fi ecare dată
când exista ocazia întâlnirii
cu vreun reprezentant cu putere
de decizie. S-au realizat
acţiuni culturale şi sociale
care să demonstreze coeziunea
comunităţii române din
Canare. S-au implicat foarte
mulţi oameni, voluntar, în
acţiunile asociaţiei: Adina
Lazăr, Simona Chirilă,
Liliana Ionescu, Adela
Latiu, Gabriela Stoica,
V oicu Burca, Adriana
B reban, Nadia şi Dan Bobu,
Bianca Sandu şi mulţi alţii.
Toţi cei implicaţi ştiu că s-a
solicitat un birou consular
pentru Insulele Canare cu
sediu fi e în Tenerife, fi e în
Gran Canaria, pentru că
sunt cele două insule unde
comunitatea românească
este mai numeroasă. Inaugurarea
consulatului onorifi
c reprezintă un prim pas
important, un angajament
ferm al statului român faţă
de o comunitate românească
în creştere, fi ind esenţial
ca pe măsură ce o comunitate
creşte să aibă cui i se
adresa, cine să o ghideze
în relaţia cu autorităţile
locale. Evident că rămân
aspectele administrative
care ţin de documente, pe
care un consul onorifi c nu
le poate îndeplini, dar ele
vor fi acoperite în continuare
în insule de către secţia
consulară de la Madrid
prin programul de consulat
itinerant.
Occidentul Românesc:
Cum ai ajuns să ocupi funcţia
de consul onorific şi ce
presupune aceasta, efectiv,
ca muncă şi responsabilitate?
Alina Elena Râmaru:
A-ţi reprezenta ţara este
probabil cel mai înalt privilegiu
şi cea mai de seamă
onoare pe care le poţi primi
în calitate de cetăţean, dar,
în acelaşi timp, reprezintă şi
o mare răspundere. Acestea
au fost gândurile pe care
le-am transmis doamnei
ambasador atunci când în
septembrie 2016 mi-a propus
această funcţie. Atribuţiile
unui consul onorifi c ţin
de promovarea obiectivelor
României în plan politic
şi economic la nivel local,
stimularea dezvoltării relaţiilor
economice, comerciale,
promovarea identităţii
lingvistice şi culturale, stimularea
cooperării la nivel
educativ între instituţii româneşti
şi străine etc. Toate
aceste aspecte generale se
traduc în practică prin acţiuni
concrete, unele mai
vizibile, altele mai puţin,
dar toate având ca factor
comun interesele ţării şi ale
românilor. Spre exemplu,
în aceste luni am avut ocazia
să facilitez colaborarea
între autorităţile române
şi cele din Canare în legătură
cu mai multe aspecte:
proiectul Limbă, Cultură
şi Civilizaţie Românească
(LCCR), statistici privind
inspecţia în educaţie, aspecte
ce ţin de domeniul dezvoltării
turistice şi dezvoltării
mediului. În toate aceste cazuri
mi s-a solicitat sprijinul
fi e de către partea română,
fi e de către cea spaniolă.
Mă bucur că de fiecare dată
am reuşit să ofer răspuns
pozitiv şi prompt. Au fost şi
alte acţiuni concrete legate
de necesităţi imediate ale
românilor. Ca exemplu, nu
toate ofi ciile de stare civilă
din Canare sunt la curent
cu semnarea de către România
a Convenţiei de la
Viena din 1976 şi cu faptul
că, drept urmare, extrasele
multilingve de stare civilă
trebuie acceptate fără a
fi necesară traducerea şi
apostila. A trebuit să intervin
telefonic sau în scris
pentru a facilita toate aspectele
legale ale convenţiei,
astfel încât cetăţenii
români care prezintă acele
extrase să nu mai întâmpine
difi cultăţi.

Interviu AUGUST
2017 13
mai de seamă onoare pe care le poţi primi în calitate de cetăţean
Occidentul Românesc:
Activitatea ta de avocat în
Spania acoperă mai multe
ramuri?
Alina Elena Râmaru:
Da, biroul nostru de avocatură
acoperă toate ramurile,
de la cele mai cunoscute
(civil, penal, dreptul muncii)
până la cele mai puţin cunoscute
(drept militar sau canonic).
Eu personal mă ocup de
ramurile drept penal, drept
internaţional privat şi drept
bancar. Activitatea noastră
în sine are ca punct central
problemele clienţilor, funcţia
noastră fiind aceea de a găsi
soluţia. Chiar dacă îmi exercit
profesia într-una din zonele
cu cel mai înalt grad de
litigiozitate din Spania, asta
nu constituie un aspect neapărat
negativ ci mai degrabă
reflectă capacitatea cetăţenilor
de a-şi apăra drepturile
pe cale legală.
Occidentul Românesc:
Ce îţi place cel mai mult legat
de viaţa ta în Canare?
Alina Elena Râmaru: Îmi
place caracterul oamenilor:
relaxat, iubitor de tradiţii,
dar, în acelaşi timp, tolerant
faţă de tot ceea ce înseamnă
diversitate. Îmi place clima
– primăvara eternă, deşi recunosc
că uneori mi-e dor
de anotimpuri, de zăpadă, de
ploaie; sunt foarte mulţumită
de sistemul sanitar şi sistemul
de învăţământ care oferă
şanse egale, efective, de integrare,
adaptate necesităţilor
fiecarui elev, fie că este vorba
de un elev cu dizabilităţi
sau, din contră, de un elev
cu o capacitate intelectuală
superioară mediei (chiar
dacă, în mod evident, există
loc de mai bine). Pe de altă
parte, trăiesc pe un „microcontinent”:
îmi place că am
natura atât de aproape, că în
aceeaşi zi se poate merge şi la
munte, şi la plajă şi apreciez
respectul pe care atât locuitorii,
cât şi autorităţile, prin
politici stricte, îl au faţă de
mediul înconjurător. Îmi place
şi faptul că insulele acestea
sunt unice, atât de diferite
peisagistic între ele, deşi fac
parte din acelaşi „domeniu”.
Occidentul Românesc:
Ce îţi lipseşte cel mai mult
din România?
Alina Elena Râmaru:
Cărui român nu-i lipseşte
ceva din România? Îmi lipsesc
familia şi prietenii de o
viaţă, chiar dacă ne vedem
sau vorbim des, sunt momente
când dorul nu cunoaşte limite.
Da, îmi place primăvara
eternă pe care o trăiesc în
Canare, dar, deşi poate părea
o contradicţie, chiar mi-e dor
de trecerea anotimpurilor,
de zăpadă şi ploaie. Şi îmi
mai este dor şi de sat: chiar
dacă am trăit în Bucureşti,
vacanţele mi le petreceam în
Moldova şi Oltenia, zonele
de unde provine familia mea;
îmi este dor de ospitalitatea,
simplitatea şi înţelepciunea
oamenilor de acolo, de natură,
de obiceiuri.
Occidentul Românesc:
Un exerciţiu de imaginaţie: ai
posibilitatea să revii în ţară şi,
cu puţină magie, să schimbi
lucruri. Care ar fi principalele
trei aspecte pe care leai
schimba (îmbunătăţi) la
România, dacă ai putea?
Alina Elena Râmaru:
Fiecare ţară, fiecare naţiune
îşi are drumul şi provocările
proprii. Cu toate acestea,
România are nevoie într-adevăr
de schimbări şi nu cred
că opinia mea este diferită de
a celorlalţi români în această
problemă. Există două
structuri, sistemul sanitar şi
sistemul de învăţământ, unde
schimbările sunt esenţiale,
unde un efort sporit din punct
de vedere al politicilor şi al
investiţiilor nu numai că se va
amortiza în timp, dar ar sta la
baza creării unui viitor. Apoi
aş menţiona turismul: nu este
pus în valoare la întreaga lui
capacitate. E nevoie de promovare,
de multă promovare
– odată cunoscută, România
se va prezenta prin ea însăşi.
Recent, spre exemplu,
un judecător din Canare îmi
povestea că a ajuns întâmplător
în România, acum mulţi
ani, la recomandarea unui
prieten; nu găsise informaţii
la agenţii de turism, dar a decis
să trăiască aventura. De
atunci s-a îndrăgostit de ţara
noastră şi a vizitat-o de 29
de ori! Este impresionant să
asculţi cum un spaniol, care
nu are nicio legătură familială
sau afectivă prealabilă
cu România, îţi vorbeşte atât
de frumos de oraşe precum
Bucureşti, Timişoara, Cluj,
Târgu Mureş. În Canare
75% din turiştii care vin aici
se reîntorc în vacanţă în insule
cel puţin încă o dată, de-a
lungul vieţii. Sunt convinsă
că acelaşi procent îl poate
avea şi România, cu o bună
promovare.
Occidentul Românesc:
Care sunt proiectele tale de
viitor?
Alina Elena Râmaru:
Proiecte sunt multe. Profesia
mea, de avocat, pe de o
parte şi noua funcţie de consul
onorific, pe de altă parte,
îmi dau ocazia să lucrez cu
oameni, iar când lucrezi cu
oameni satisfacţiile nu sunt
doar profesionale, ci şi personale.
Intenţionez să acord
o atenţie specială educaţiei,
să ajut la extinderea LCCRului
şi în alte insule (în prezent
funcţionează doar în
Tenerife) şi să stimulez stabilirea
de noi convenţii de
colaborare între universităţi.
În privinţa promovării
economice şi comerciale,
am avut o primă întâlnire la
Camera de Comerţ din Gran
Canaria şi îmi doresc ca în
viitorul apropiat acest prim
contact să se materializeze
prin delegaţii comerciale. Pe
de altă parte, deja în cadrul
asociaţiei tinerilor oameni de
afaceri din zona A tlanticului
(Jovenes Empresarios del
Atralntico-JEA), al cărui
departament juridic îl coordonez,
am avut ocazia să
stabilesc conexiuni între tineri
oameni de afaceri din
România şi din I nsulele
Canare. Totodată, vreau să
îi implic activ pe românii
care s-au remarcat în diverse
domenii în activităţi organizate
de consulat, prin care
să îşi folosească experienţa
şi bunele intenţii în favoarea
ţării şi a românilor. Şi, nu în
ultimul rând, voi încerca să
folosesc toate oportunităţile
pe care funcţia aceasta mi le
pune la dispoziţie (prin contactul
constant cu autorităţile
locale, cu presa) pentru a
reflecta adevărata imagine a
României.
A consemnat: Camelia Jula
Redactor șef OR
Foto: arhiva personală Alina
Elena Râmaru

14 AUGUST
2017
Întinderea aridă de nisip îi
arde ochii şi nările. Aerul nu
se mişcă, până şi timpul pare
împotmolit în dunele aurii.
Ar putea oricând să renunţe
şi să se întoarcă, dar Wang
Yonghai este pregătit să lupte.
Undeva, departe, ştie că îl
aşteaptă oceanul din deşert.
Apa lui cristalină, valurile ce
par a coborî direct din cer ca
să potolească arşiţa dunelor
aurite îl cheamă înspre ele;
iar din adâncul sufletului
chipul fi icei sale se proiectează
pe întinderea de nisip
şi îi zâmbeşte încrezător:
„Mergi mai departe!”. Mai
departe, înspre locul în care
Fluviul Galben întâlneşte deşertul
Ulan Buh, în Mongolia
I nterioară, regiunea autonomă
situată în nordul Chinei.
Aşa că Wang îşi încalecă bicicleta
şi porneşte la drum,
pedalând hotărât cu piciorul
drept, singurul pe care îl mai
are.
Un accident de maşină i-a
luat piciorul stâng, pe când
avea 19 ani. Acum are 45 de
ani şi o viaţă ce poate face
oricând subiectul unei cărţi
sau al unui film. Dar pentru
a ajunge aici a fost nevoie
de ani de antrenament şi de
o voinţă uriaşă. „Provin dintr-o
familie modestă de fermieri
din provincia chineză
Shandong. Accidentul mi-a
schimbat complet viaţa şi
m-a adus, atunci, în pragul
sinuciderii. Familia a fost
cea care m-a ajutat, dar eram
îngrozit de gândul că nu pot
face prea multe pentru ei,
pentru a ne întreţine. Am lucrat
într-o fabrică, am vândut
fructe, am făcut taximetrie”,
rememorează bărbatul cu
Lecţie de viaţă
Călătoria fără sfârşit a ciclistului chinez
cu un singur picior
faţa arsă de soare. La 22 de
ani, a învăţat să meargă pe
bicicletă, din dorinţa de a se
putea deplasa mai uşor şi pe
distanţe mai mari. Întâmplarea
a făcut ca, pe când avea
30 de ani, să vadă un grup de
ciclişti cu dizabilităţi antrenându-se
pentru echipa naţională
paralimpică a Chinei. I-a
întrecut şi a intrat în atenţia
antrenorilor, apoi a Federaţiei
P ersoanelor cu Dizabilităţi
din China. A trecut cu succes
testele fizice şi aşa a ajuns
să primească o bicicletă de
curse, competitivă. De aici a
pornit călătoria lui.
„Există o barieră, o linie
subţire între câştigarea şi
pierderea definitivă a bătăliei
cu mintea, atunci când devii
o persoană cu handicap. Acela
este momentul când simţi
că eşti terminat, că viaţa ta e
gata, că vei fi o povară pentru
familia ta şi că nu vei mai
putea fi un membru normal
al societăţii. Dacă treci peste
acel moment, lucrurile se
schimbă în bine. Pentru mine,
acel moment a fost când am
realizat că puteam deveni
ciclist profesionist”, spune
Wang. Deşi, pentru majoritatea
sportivilor profesionişti,
vârsta de 32 de ani înseamnă
mai degrabă apusul carierei,
pentru el a fost începutul. A
descoperit că piciorul său
drept era capabil de mari
eforturi fizice specifice pedalatului.
A strâns din dinţi şi a
depăşit toate obstacolele, pentru
că avea, acum, un scop,
un nou sens al vieţii. Ambiţia
şi voinţa l-au ajutat să îşi
împlinească visul: din 2001
până în 2011 a făcut parte
din echipa naţională de paraciclism
a Chinei şi în această
perioadă a câştigat şase medalii
de aur şi altele de argint
şi bronz la concursurile paracicliste
naţionale şi internaţionale.
În 2007, a câştigat medalia
de bronz pentru nivelul
LC3 în cadrul Campionatului
Mondial de Paraciclism UCI
din Columbia. În 2008, o accidentare
l-a scos din competiţie,
dar a revenit ulterior
pentru a câştiga încă două
medalii de argint şi una de
bronz, la jocurile naţionale
ale Chinei din 2011.
Când luptă pentru a depăşi
neajunsurile provocate de
o dizabilitate, oamenii pot
descoperi un uriaş potenţial
ascuns în ei, dar au nevoie
şi de ajutorul şi înţelegerea
celor din jur. Societatea trebuie
să fie cu mintea şi inima
deschise. Istoria, mai veche
sau mai recentă, ne oferă numeroase
exemple de artişti,
atleţi sau oameni de ştiinţă
de succes, care au câştigat în
lupta cu handicapul: Stephen
Hawking, fizicianul şi cosmologul
britanic ce suferă de
scleroză laterală amiotrofică
şi vorbeşte prin intermediul
unui dispozitiv special construit
pentru el; Helen Keller,
scriitoare şi activistă americană
ce şi-a pierdut auzul şi
vederea la vârsta de doi ani;
compozitorul german Ludwig
van Beethoven, care a surzit
şi tot a reuşit să scrie opere
muzicale uimitoare; poetul
şi pictorul irlandez Christy
Brown, care a suferit de paralizie
cerebrală în urma căreia
a reuşit să mai comunice
doar cu ajutorul piciorului său
stâng (şi astfel a scris cartea
„Piciorul meu stâng”, deveni-
tă celebră şi ecranizată în filmul
cu acelaşi nume); cântăreţul
şi compozitorul de muzică
soul şi jazz Ray Charles,
orb de la vârsta de şapte ani
sau atleta Aimee Mullins, cu
ambele picioare amputate,
care aleargă cu ajutorul unor
proteze.
„Pentru mine, ciclismul a
însemnat revenirea la viaţă
– la o nouă viaţă. A însemnat
autodepăşire, integrare,
acceptare şi eliberare. Am
devenit din nou un om normal”,
spune Wang. Potrivit
oamenilor de ştiinţă, persoanele
cu membre amputate
poate alege să practice o
gamă largă de sporturi – de
la volei la sărituri, ciclism,
ski, înot etc. Tot cercetătorii
spun că persoanele cu dizabilităţi
sunt într-o permanentă
competiţie cu sine, mereu
dornice să îşi îmbunătăţească
performanţele, fapt care
le aduce un mare avantaj
dacă devin sportivi profesionişti.
Wang nu face excepţie
de la această regulă: chiar şi
după ce s-a retras din echipa
naţională a Chinei, a continuat
să caute noi provocări
profesionale. A participat
la turul lacului Qinghai
(2013), într-o cursă cot la
cot cu atleţi fără dizabilităţi
şi a bifat toate etapele competiţiei
în 13 zile. În acelaşi
an, C hina l-a recompensat
cu titlul de Personalitatea
Sportivă a Anului pentru
persoane cu dizabilităţi.
Anul trecut, a pedalat 2.160
de kilometri, în 18 zile, de-a
lungul drumului dintre provincia
Sichuan înspre Tibet,
ca să ajungă la Palatul
Potala şi să fie primul ciclist
cu dizabilităţi care a încheiat
cu succes acest dificil traseu
inter-regional. Iar anul acesta
a câştigat cursa individuală
de viteză (pe distanţa
de un kilometru) din cadrul
cupei „Hua Nuofei” pentru
persoane cu dizabilităţi. Provocarea
cea mare, însă, abia
urmează: prima etapă din
calificarea pentru cursa Paris
– Brest – Paris, adică turul
Lacului Wuhai din Mongolia
Interioară, ce va avea loc în
luna august, pe o distanţă
de 200 de kilometri parcurşi
non-stop, prin deşert.
Cursa Paris – Brest – Paris
(PBP) este un eveniment ciclist
pe mare distanţă, cu o
lungă istorie: a debutat în
anul 1891, fiind organizat
de asociaţia franceză Audax
Club Parisien Randonneur
(ACP). Este unul dintre cele
mai vechi evenimente ciclistice
care încă se organizează
în mod regulat, o dată la patru
ani; este renumit pentru
că este cel mai lung eveniment
de acest tip, dar şi cel
mai dificil – un adevărat test
de anduranţă fizică şi mentală
pentru orice ciclist. A fost
supranumit „monumentul
turelor de anduranţă” pentru
ciclişti. Atleţii care participă
trebuie să obţină întâi brevete
pe curse de 200, 300, 400
şi 600 de kilometri, pentru a
participa la finala de 1.200
de kilometri Paris – Brest
– Paris. Evenimentul este o
provocare globală pentru toţi
cicliştii pasionaţi şi dornici
de aventură sau afirmare; 57
de ţări din întreaga lume au
aderat acestei competiţii, între
care şi China, în anul 2009.
Tura de anduranţă de 200 de
kilometri de aici are loc în
jurul lacului Wuhai, prin deşertul
Ulan Buh şi va avea loc
în 26 august, aducând laolaltă
zeci de mii de ciclişti profesionişti
şi amatori din întreaga
lume.
„Când pedalezi în astfel de
condiţii, nisipul pur şi simplu
parcă îţi stă împotrivă. Pentru
mine, care mă pot baza
pe un singur picior, oricum e
mai dificil când merg împotriva
vântului sau urc un deal, o
pantă. Darmite când am de-a
face şi cu nisipul care îmi împotmoleşte
roţile!”, spune
Wang. Însă dorinţa sa de a
reuşi este mai puternică, iar
experienţa lui îi va fi de mare
ajutor. Nu degeaba porecla
sa este „One-legged Cycling
Warrior” – Ciclistul luptător
cu un singur picior! Deşertul
pe care Wang îl va înfrunta în
cursa pentru PBP se întinde în
vestul Mongoliei Interioare,
pe o suprafaţă de 14.000 de
kilometri pătraţi, de-a lungul
Fluviului Galben. Deşertul se
întâlneşte cu Râul Moshui,
un braţ al fluviului; cele mai
renumite oraşe ale sale sunt
Wuhai şi B ayannaoer. Nu va
fi uşor, dar el nu se gândeşte
decât la momentul final,
când va putea vedea albastrul
oceanului din deşert. În ciuda
vârstei sale, Wang spune
că va continua să participe la
diverse competiţii de ciclism,
indiferent unde îl vor duce în
lume sau ce provocări vor ridica
pentru el. Pe chipul său
bronzat se citeşte seninătate: a
reuşit să nu lase dizabilitatea
să îi controleze viaţa. A făcut
din handicapul său un avantaj
şi asta nu e puţin lucru, pentru
că sunt destui cei care au ambele
picioare şi ambele mâini,
dar se plâng de vitregia sorţii.
Wang, însă, a depăşit demult
vremea frustrărilor. Este un
campion care inspiră, un model
pentru alţi tineri cu dizabilităţi
(şi nu numai pentru ei,
ci pentru noi toţi).
Are un deşert în faţă şi dorinţa
de a-i vedea albastrul
licărind. Din coşul pieptului,
o emoţie puternică îi fuge înspre
piciorul drept, cel care îl
va ajuta să câştige. Strânge
bicicleta cu ce i-a mai rămas
din piciorul stâng şi cu
cel drept, şoptindu-i, în limbajul
lor tainic, numai de ei
ştiut, cuvinte de încurajare.
Are nevoie de „camarada”
sa pentru a-şi împlini o nouă
etapă din visul său de a vedea
lumea pe bicicletă. Apoi
se face una cu drumul, arcuit
ca un şoim şi pedalând ca şi
când nimic altceva nu mai
contează. Drum bun!
***
Autor: Camelia Jula
Foto: Pagina oficială Wang
Yonghai

Lecţia unui campion român: de la succesul individual
la schimbarea mentalităţii şi educarea generaţiilor
„Despre campioni se pot
spune multe poveşti, unele se
pot transforma în legende, altele
devin lecţii de viaţă. Povestea
mea s-a transformat însă din
succes în agonie şi din agonie
în poveste de campion mondial
în doar câteva momente”,
mărturiseşte Eduard Novak pe
site-ul său, unde orice vizitator
poate vedea un impresionant
palmares de titluri şi medalii
obţinute de el în diverse competiţii
sportive. Ceea ce se află
abia la o privire mai atentă asupra
poveştii sale este că Eduard,
singurul campion român la paraciclism
(medaliat cu aur şi argint
la două ediţii ale Jocurilor
Olimpice), are laba piciorului
drept amputată, ca urmare a
unui accident de maşină suferit
pe când avea 19 ani.
Născut în 1976 la Miercurea
Ciuc, Eduard Carol Novak
şi-a început cariera sportivă
la o vârstă fragedă, alegând
un sport de echipă – hocheiul.
Ulterior, s-a dedicat patinajului
viteză (un sport individual), pe
care l-a practicat timp de zece
ani, obţinând 25 de titluri naţionale,
30 de recorduri naţionale
şi locul al treilea la cupa mondială
de juniori. Părea că nimic
nu îl opreşte pe calea sa înspre
titluri mondiale şi, de ce nu, un
aur olimpic. Însă în drum spre
un concurs, în anul 1996, un
accident de maşină l-a făcut să
îşi piardă laba piciorului drept,
fapt care a năruit speranţele şi
munca ultimilor 15 ani din viaţa
lui. În 2009, într-un interviu
acordat publicaţiei TOTB.ro,
Eduard se amuza rememorând
accidentul, ca şi când ar fi vorbit
despre o banală căzătură în
faţa blocului, deşi, atunci, ajuns
la spitalul din Luduş, s-a trezit
operat de un medic care „nici
măcar nu era specialist în domeniu”;
ulterior, ajutat de relaţiile
părinţilor săi şi la îndemnul
altui medic, a ajuns la un spital
de traumatologie din Ungaria,
unde se operau, din nou, cazuri
nereuşite. „Mi-au întors osul
de la călcâi şi l-au înşurubat
împreună cu tibia, ceea ce îţi
dă un sprijin foarte bun”, rememorează
atletul, care acum
poartă proteză.
S-a înscris la Facultatea de
Drept, dar a realizat repede că
nu este făcut pentru această ramură,
aşa că, fără niciun sprijin
financiar din partea statului,
şi-a deschis singur propria afacere
(cu dispozitive medicale),
pentru a-şi finanţa participările
la competiţii sportive. A ales
ciclismul şi a început să se antreneze.
Îşi aminteşte că, la primul
concurs, îl întreceau până
şi fetele. Dar nu a dat înapoi,
ci dimpotrivă, s-a ambiţionat
să continue. „Nu talentul va
decide cine sunt, ci hotărârea”,
spunea el. Cum în România
nu există campional naţional
de paraciclism (ciclism pentru
persoane cu dizabilităţi),
a participat direct la campionatul
european din 2003 şi a
câştigat locul întâi. Ambiţionat
de rezultat, s-a pregătit pentru
paralimpiada de la Atena, unde
a ieşit pe locul al patrulea. Apoi
a organizat, în România, propriu
lot de ciclism paralimpic,
ocupându-se de toate detaliile,
de la cumpărarea roţilor pentru
biciclete la achiziţia biletelor de
avion. A format prima echipă
profesională de ciclişti paralimpici
din România şi, între timp,
se pregătea din nou pentru jocurile
olimpice (paralimpiade).
În ciuda ambiţiei şi rezultatelor
sale, Eduard a avut de
înfruntat lipsa de sprijin din
Lecţie de viaţă AUGUST
2017 15
România venită din partea
asociaţiilor de ciclism, a federaţiilor
sportive, cel puţin
în prima fază. Până când nu a
câştigat prima medalie paralimpică
pentru sportul românesc, la
Beijing (medalia de argint), nu
a fost băgat în seamă. Apoi, au
început să curgă felicitările şi a
venit şi sprijinul. În 2012, a câştigat
şi medalia de aur la Jocurile
Paralimpice ( Olimpice) de la
Londra. În 2013 a fost ales preşedinte
al Federaţiei Române
de Ciclism. A participat şi la
Jocurile de la Rio de Janeiro din
2016, unde a obţinut locurile
cinci, şase şi nouă în trei curse.
„La Rio nu a ieşit exact cum miam
dorit”, mărturisea sportivul
pe contul său de Facebook, aşa
că a decis să se retragă, cel puţin
temporar, axându-se, din acest
an, pe dezvoltarea ciclismului –
în special a ciclismului paralimpic
– în România. Participarea
la J ocurile Paralimpice de la
Tokyo din 2020 rămâne, încă,
un vis posibil pentru sportivul
român.
În luna iunie a acestui an,
Eduar Novak a lansat prima
academie specializată de ciclism
din Estul Europei, având
drept obiectiv selectarea unui
număr de 50 de copii care să
fie antrenaţi pentru performanţă
în următorii 12 ani. Novak
Cycling Academy s-a lansat
chiar de 1 iunie, la Miercurea
Ciuc, cu un concurs de îndemânare
pentru micii biciclişti.
„Avem deja 17 copii şi tineri
care s-au înscris la Academie.
Pentru primul an avem o ţintă
de 30 de sportivi, urmând ca
apoi să creştem numărul de
locuri la 50 de persoane. Este
un proiect pilot foarte important
pentru viitorul ciclismului
din România, deoarece poate
deveni un exemplu de urmat
şi pentru alte judeţe”, declara
campionul român citat de
agenţia Agrepess. Tot în acest
an, cvintuplul campion mondial
la paraciclism, unic campion
paralimpic al României şi manager
al Tuşnad Cycling Team,
singura echipă continentală din
România de paraciclism, a fost
reales preşedinte al Federaţiei
Române de Ciclism.
Pentru mandatul obţinut
din nou la conducerea federaţiei,
sportivul îşi propune mai
multe obiective, printre care:
obţinerea finanţării anuale pentru
ciclul olimpic şi paralimpic
2017-2020, atragerea de sponsorizări,
calificarea a cel puţin
unui sportiv şi a unei sportive la
Jocurile Olimpice de la Tokyo
2020 la proba de şosea, calificarea
a măcar unui sportiv la
Jocurile Olimpice de la Tokyo
2020 la disciplina mountain
bike, precum şi calificarea a
cel puţin trei sportivi şi a unei
sportive la Jocurile Paralimpice
de la Tokyo 2020 şi obţinerea
cel puţin a unei medalii. Dar
nu sunt singurele lucruri la
care visează Eduard: el doreşte
continuarea dezvoltării tuturor
ramurilor ciclismului, organizarea
de cursuri şi seminarii pentru
formarea şi perfecţionarea
de antrenori, mecanici, team
manageri, instructori sportivi şi
masori, construirea unui velodrom
la standarde internaţionale
cu ajutorul autorităţilor locale,
reluarea Turului României,
înscris în calendarul Uniunii
Cicliste Internaţionale şi implementarea
Cupei României
la fiecare disciplină.
Pe lângă antrenamente şi
munca sa în cadrul federaţiei
sau pentru toate proiectele în
care este implicat, Eduard este
şi vorbitor motivaţional. Prin
discursurile sale, el încearcă să
le arate oamenilor că nu există
„nu se poate”, că oricine are
puterea de a trece peste dificultăţi
şi poate deveni un învingător,
indiferent că e vorba
de o carieră sportivă sau de altă
alegere profesională. „În toţi
aceşti ani în care m-am pregătit
pentru a câştiga titlul paralimpic
am învăţat că visurile pot
deveni realitate dacă ai curajul
să crezi în ele. A trebui să depăşesc
foarte multe obstacole,
încă de la începutul carierei
mele ca sportiv, însă nu mă refer
aici la cele de pe pistă, ci la
acelea financiare, logistice sau
legate de oameni, implicare şi
viziune”, mărturiseşte sportivul
chiar pe blogul său. „Deşi întro
continuă competiţie atât cu
mine, cât şi cu ceilalţi, pentru
a nu mă lăsa depăşit de adversari,
nu am fost niciodată prea
obosit să învăţ de la cei din jur,
să ascult activ şi să mă dezvolt
continuu ca om şi ca sportiv.
Din fericire, povestea mea a
însemnat un succes românesc
cunoscut la nivel internaţional
ce este susţinut de 25 de ani de
muncă şi de lecţii învăţate de
la viaţă”, mai spune el. Hotărât
să împărtăşească şi altora
experienţa sa de viaţă, Eduard
a început să susţină discursuri
în care abordează teme motivaţionale
diverse, de la ambiţie
şi disciplină până la valori,
performanţă şi calea spre a fi
un învingător, indiferent de
domeniu.
„Pentru că îmi doresc să
arăt că nimic nu poate doborî
un vis şi pentru că dizabilitatea
nu stă în calea succesului, miam
propus să găsesc în fiecare
zi în mine motivaţia de a merge
mai departe şi să le arăt celor
din jur de ce şi în România
paraciclismul poate fi un sport
practicat şi iubit de public. Cu
o medalie de aur la gât, pasiune
şi dorinţa de a-mi purta
visul către următorul obiectiv,
vreau să transmit că în sport şi
mai ales în paraciclism fiecare
cursă, fiecare concurs şi fiecare
victorie sunt însoţite de muncă
şi susţinere necondiţionată
din partea celor din jur. Chiar
dacă medaliile strălucesc frumos,
eu cred că scopul sportului
de performanţă este că
poate schimba viaţa oamenilor.
Puterea exemplului, evenimentele
la care particip şi proiectele
în care m-am implicat de-a
lungul timpului stau mărturie
dorinţei mele de a aduce în
atenţia românilor importanţa
paraciclismului. Vă invit pe toţi
ca data viitoare când urcaţi pe
o bicicletă să vă bucuraţi de
două ori, pentru dumneavoastră
şi pentru cei care poate nu
au avut încă posibilitatea să
facă acest lucru. Cred că aşa
vom învăţa să nu mai renunţăm
la visuri, indiferent de circumstanţe!”
(Eduard Novak)
Autor: Camelia Jula
Fotografii: pagina oficială
www.eduardnovak.ro

16 AUGUST
2017
Părinţi şi copii
Să înțelegem cum gândesc și cum simt copiii
Dezvoltarea copilului este
un proces continuu şi fără
sfârşit. Acest lucru se întâmplă
deoarece îi oferim mereu informaţii
noi şi îl învăţăm să-şi
dezvolte noi abilităţi. Toate se
bazează pe achiziţiile anterioare
şi formează premisa pentru
achiziţiile ulterioare. Când
vedem lumea prin ochii unui
copil de 1, 5 sau 13 ani, începem
să înţelegem comportamentul
lor. Acesta reflectă
întotdeauna modul în care copiii
percep lumea la un anumit
stadiu de dezvoltare. Pentru
a-i putea ghida pe aceştia întrun
mod eficient, avem nevoie
să: avem aşteptări realiste în
ceea ce priveşte potenţialul
copiilor noștri; înţelegem că
este posibil ca ei să nu aibă
experienţele sau informaţia de
care au nevoie pentru a reuşi;
reflectăm asupra ceea ce noi
am putea face diferit pentru
a-i ajuta să înveţe; recunoaştem
că perspectivele lor pot fi
diferite de ale noastre.
Sarcina: Relaţia noastră
cu copiii noştri începe încă
de dinainte de a se naşte. În
primele trei luni de sarcină se
formează structura de bază a
creierului. După 30 de săptămâni,
fătul poate să audă
sunete din lumea exterioară,
poate să se mişte în ritmul
de vorbire al mamei şi poate
chiar să recunoască vocea mamei.
Astfel, ataşamentul dintre
părinţi şi copil deja a început
să se dezvolte. Dacă bebeluşul
este dorit şi iubit înainte de
naştere, are parte de o primire
călduroasă într-o atmosferă
plină de fericire, părinţii aşteptând
cu nerăbdare venirea lui
pe lume. Dacă sarcina nu este
dorită, este posibil ca mama
să nu fie ataşată de bebeluş
înainte de a se naşte şi după
naştere să fie ambivalentă faţă
de el sau chiar să îl respingă.
Condiţiile sarcinii pregătesc
scena pentru dezvoltarea de
relaţii sănătoase între părinţi
şi copil şi modelează climatul
emoţional al mediului în care
copilul ajunge după naştere.
Aceste condiţii includ sănătatea
psihică şi emoţională a mamei,
nivelul de stres pe care ea
îl trăieşte, gradul de susţinere
socială pe care îl are, condiţiile
de locuit, accesul ei la îngrijire
prenatală şi alte aspecte care
au legătură cu mediul psihic
şi social.
Copilăria – primii 2 ani
de viaţă: Bebeluşii se nasc
într-un mediu necunoscut. Dar
în primii doi ani de viaţă, ei se
vor dezvolta în mod surprinzător.
Ei vor învăţa foarte multe
despre părinţi şi despre relaţia
cu aceştia. În această etapă are
loc o dezvoltare pe trei domenii
importante: 1) ataşament;
2) limbaj; 3) independenţa.
Ataşamentul: Fiind întrun
mediu nou, bebeluşii nu
pot da mult sens lucrurilor
şi de aceea nu ştiu cum să-şi
satisfacă nevoile. Ei nu ştiu
să vorbească, dar din fericire
au un autoreflex care îi ajută
să comunice - plânsul. Acesta
este un instinct de supravieţuire
pentru un bebeluş, este un
semnal pentru părinţi că cel
mic are nevoie de ajutor. De
asemenea, el pune bazele unei
legături emoţionale puternice
între copii şi părinţii lor. Bebeluşii
plâng din foarte multe
motive, inclusiv de: foame;
sete; căldură sau frig; durere;
este îmbrăcat prea gros sau
prea subţire (bebeluşii au preferinţe
diferite); sunt alergici
la mâncăruri pe care mama
le-a mâncat şi pe care le transmite
şi la copil prin laptele de
la sân; alergii la tratamente sau
mâncăruri speciale; creşterea
dinţilor; febră, durere de cap,
durere de burtă, durere de gât,
greaţă.
Un alt motiv pentru care
bebeluşii plâng este pentru
că acum începe să se “organizeze”
creierul. Este destul de
normal ca bebeluşii să plângă
în fiecare noapte la aceeaşi
oră. Acesta este un semn că
atât corpul, cât şi creierul lor
dezvoltă un ritm. Plânsul este
o parte din acest proces. Bebeluşii
nu înţeleg de ce plâng.
Propriul lor plâns poate chiar
să îi sperie. Dar cu timpul, ei
învaţă că pot avea încredere
în noi, să asculte şi să răspundă.
Plânsul copiilor oferă
părinţilor cele mai valoroase
oportunităţi să construiască o
bază solidă pentru viitoarea lor
relaţie. Plânsul este limbajul
bebeluşilor. Ei nu încearcă să
îşi supere părinţii atunci când
plâng. Ei au nevoie să plângă
pentru a ne comunica când
sunt într-o stare de disconfort.
Când le răspundem la plâns,
ei învaţă că se pot baza pe noi
să le redăm confortul şi să ne
asigurăm că sunt în siguranţă.
Dacă ei învaţă acest lucru, vor
avea încredere în noi şi vor
dezvolta un ataşament puternic
faţă de noi. Aceasta este
prima sarcină a părinţilor pe
timpul copilăriei: să ofere un
mediu sigur pentru copiii lor.
Bebeluşii au cel mai mult
nevoie de căldură. Ei nu pot
înţelege regulile, sentimentele
noastre sau ceea ce le spunem.
Ei înţeleg doar sentimentul de
siguranţă pe care îl simt lângă
noi. De aceea ei au nevoie
să fie luaţi în braţe, legănaţi,
mângâiaţi. Acest confort psihic
este foarte important pentru
a putea construi o relaţie
puternică cu copilul. Un bebeluş
care se simte confortabil şi
în siguranţă lângă noi va dezvolta
un ataşament puternic
faţă de noi.
De ce contează ca ataşamentul
dintre părinte şi copil
să fie puternic?
1. Bebeluşii care au încredere
în cei care îi îngrijesc se
simt emoţional mult mai în siguranţă.
Ei îşi găsesc mult mai
repede confortul când sunt supăraţi
şi vor accepta mai uşor
separarea de părinţi când vor
mai creşte. Ei sunt mai puţin
predispuşi să devină anxioşi
sau fricoşi.
2. Bebeluşii care au încredere
în cei care îi îngrijesc
tind să aibă încredere şi în alte
persoane, se aşteaptă ca ei să
fie de încredere şi să răspundă
nevoilor lor. Astfel, vor dezvolta
în general relaţii sociale
pozitive cu fraţii, colegii şi
profesorii lor.
3. Bebeluşii care se simt
în siguranţă tind să devină
preşcolari care vor explora
mediul deoarece se aşteaptă
să fie sigur. Explorarea este
un pas crucial în dezvoltarea
creierului.
În acest mod ei învaţă
concepte, cum ar fi numărul,
culoarea, forma, sunetul, mărimea,
greutarea. Cu cât copiii
pot explora într-un mod sigur,
cu atât ei înţeleg lumea si vor
fi mai pregătiţi să meargă la
şcoală când va fi momentul.
Limbajul: Pe măsură ce
cresc, bebeluşii învaţă să comunice
prin limbaj mai degrabă
decât prin plâns. De la
6 luni ei încep să gângurească,
emiţând sunete ca „ba”, „da”
sau „ma”.
Când părinţii răspund prin
repetarea sunetelor emise de
ei, bebeluşii încep să înveţe
limbajul narativ. Ei învaţă
care sunete sunt importante
şi le exersează. În timp, acele
sunete se vor transforma în
cuvinte. Când părinţii încurajează
încercările bebeluşilor
de a comunica şi le răspund
cu zâmbetul pe buze, aceştia
învaţă că atunci când vorbesc,
oamenii vor asculta. Aceasta
este una dintre cele mai
importante pietre de temelie
pentru construcţia relaţiei
noastre – comunicarea. De ce
este importantă comunicarea
timpurie?
1. Prin acest proces, copiii
vor învăţa gradual cum să se
exprime şi vor conştientiza
că noi îi ascultăm. În această
etapă, părinţii îşi pot ajuta
copiii să înveţe cum să îşi exprime
emoţiile şi pot arăta că
respectă încercările lor de a
comunica.
2. Bebeluşii cărora li se
răspunde la zâmbet şi la gângurit
într-un mod încurajator
sunt mult mai motivaţi să îşi
dezvolte vocabularul. Dacă
cunosc mai multe cuvinte
prin care să se exprime, le
este mult mai uşor să îşi atingă
obiectivele prin limbaj.
Independenţa: Pe la 6
luni, bebeluşii încep să se târască.
Asta schimbă totul. Părinţii
trebuie să îi supravegheze
de acum tot timpul pentru
că ei nu înţeleg că se pot răni,
că pot răni alte persoane sau
că pot strica lucruri. Dar mişcarea
este foarte importantă
pentru dezvoltarea creierului
şi corpului lor. În timpul
acestei etape, bebeluşii învaţă
cum să-şi folosească muşchii.
Ei învaţă cum să apuce şi cum
să se târască şi adoră să ronţăie
obiecte sau doar să le bage
în gură. Când fac asta, ei nu
încep să devină “răi”, ci îşi
exersează muşchii. Ei învaţă
cum să îşi folosească mâinile
şi degetele. Exersează mestecarea
pentru a putea fi capabili
să mănânce mâncare solidă
şi pentru a putea să vorbească.
Ei încep să cunoască
şi să distingă obiectele din jur
pipăindu-le şi gustându-le. În
jurul vârstei de un an, bebeluşii
încep să meargă. De acum
sunt “copii”. Ei sunt încântaţi
de această nouă independenţă.
Pot merge oriunde vor şi
pot ajunge la lucruri la care
înainte nu puteau. Ei adoră
să exploreze fiecare colţ, să
atingă şi să guste orice! Pentru
copil, această explorare
este o călătorie de descoperire.
Acesta este modul în care
copiii învaţă despre tot ceea
ce este în jurul lor şi este absolut
necesar pentru dezvoltarea
creierului lor.
De exemplu, ei vor arunca
jucării iar şi iar. Nu fac asta
pentru a supăra pe cineva, ci
pentru a înţelege ce înseamnă
“cădere”, “zgomot”, “spart”.
Ei vor băga mâna în mâncare
pentru a-i descoperi textura.
Vor băga jucăriile în gură
pentru a le descoperi gustul.
Vor scuipa mâncarea pentru a
vedea cum se simte. Niciunul
dintre aceste comportamente
nu e “rău”. Este modul în
care copilul descoperă lumea
la această vârstă. Copiii sunt
exploratori. Când încercăm
să îi oprim din explorare, ei
se supără foarte tare. Încep să
plângă şi să dea din picioare
pentru că noi le-am blocat
modalitatea de a învăţa, iar tot
ceea ce îşi doresc este să înveţe
despre mediul înconjurător.
Părinţii au responsabilitatea
de a se asigura că explorarea
copiilor se desfăşoară în siguranţă.
Prin explorare, ei învaţă
o mulţime de lucruri foarte
repede. Ei vor dori să ştie denumirea
fiecărui lucru pe care
îl văd. Dacă le răspundem
într-un mod încurajator, ei vor
învăţa o mulţime de cuvinte
foarte repede, îmbogăţindu-şi
vocabularul şi prinzând drag
de cuvinte. Aceasta este o
minunată oportunitate de a
îmbogăţi vocabularul copiilor,
descriind obiectele din jur, citind
împreună, ascultând ceea
ce ei spun şi răspunzându-le la
întrebări.
Unul dintre cuvintele pe
care copiii le învaţă încă de
timpuriu este “nu”. Când aceştia
spun “nu”, nu înseamnă că
sunt sfidători şi neascultători.
Ei încearcă să ne spună cum se
simt. Chiar dacă ştiu denumirile
multor obiecte, ei nu ştiu
încă denumirea emoţiilor.
Deci atunci când un copil
spune “nu”, poate însemna că
încearcă să spună: “Nu îmi
place asta.”; “Nu vreau să
plec.”; “Vreau asta.”; “Vreau
să îmi aleg singur hainele.”;
“Sunt frustrat.” “Nu!” este
modul în care copiii îşi exersează
şi îşi pun în aplicare
independenţa. Ei nu încearcă
să te supere. Ei nu te sfidează
şi nici nu sunt egoişti. Ei spun
că vor să ia propriile lor decizii.
Ei nu ştiu cum te simţi
sau care sunt nevoile tale pentru
că nu sunt încă capabili să
înţeleagă sentimentele altei
persoane.
Copiii experimentează o
mare frustrare în fiecare zi.
Ei vor să fie independenţi,
dar nu îi putem lăsa mereu să
facă ce vor. Când le spunem
“nu”, de obicei încercăm să
îi protejăm şi să îi învăţăm
reguli importante. Dar ei nu
înţeleg intenţiile noastre şi se
simt frustraţi când aud “nu”.
Câteodată, rezultatul este o
criză de furie. Sentimentul
de frustrare creşte, iar copiii
nu ştiu cum să îl gestioneze.
Limbajul lor nu este suficient
de dezvoltat pentru a-i ajuta
să îşi exprime emoţiile şi ei
ajung să fie trişti, dezamăgiţi
şi frustraţi. Ei îşi exprimă
emoţiile prin lacrimi, ţipete şi
prin tăvălit pe podea. Astfel
de comportamente se întâmplă
de obicei când copiii sunt
obosiţi, înfometaţi, însetaţi
sau când au depăşit limitele
rezistenţei lor. Câteodată, părinţii
fac acelaşi lucru. Când
nu înţelegem intenţiile copiilor
noştri când spun “nu”,
devenim frustraţi şi avem şi
noi crize de furie – în special
când suntem obosiţi sau înfometaţi.
Dacă înţelegem ce se
întâmplă în interiorul copilului,
îi putem arăta cum să facă
faţă sentimentului de frustrare
şi cum să îşi exprime emoţiile
într-un mod sănătos.
Modul în care părinţii tratează
dorinţa de independenţă
a copiilor stabileşte modul în
care îi învăţăm cum să îşi rezolve
conflictele într-un mod
constructiv. Răspunsul părinţilor
poate deopotrivă să crească
sentimentul de frustrare şi
să agraveze conflictul sau să
îi dezvolte copilului abilităţi
care să dureze toată viaţă şi
care să ducă la consolidarea
relaţiei părinte-copil.
Autor:
Psiholog Irina Georgescu
Șova – CA/USA

Pagina copiilor AUGUST
2017 17
Cartea cu multe pisici
de Letiţia Coza
La fermă
„Azi” – ne-anunţă un arici –
„Vin în vizită cei mici;
Am aflat de la furnici:
În curând vor fi aici!”
Şi-a-nceput o vânzoleală:
„Vin copiii de la şcoală!”
„Ba chiar de la grădiniţă!”
Strigă tare-o veveriţă
Ce era în nuc urcată
Şi vedea şoseaua toată.
Ferma noastră-i lângă sat
Şi, cum a fost an bogat,
Am ieşit cu drag la muncă,
Atât pe deal, cât şi pe luncă.
Grupul de vizitatori
Vine pe alee; flori
Cu parfum ameţitor
Se apleacă-n faţa lor.
O doamnă învăţătoare
Îi îndrumă cu răbdare:
„Aveţi grijă la picioare,
Căci pe fiecare floare
Sunt chiar două-trei albine
Şi vă-nţeapă – ştiţi voi bine!”
De unde-au venit cei mici,
Profitând de vremea bună?
De la „Şcoala de Pisici”
Ce-i în centru, în comună.
Celor de anul trecut
Le-a plăcut chiar foarte mult
Plimbarea prin iarba mare
Pe ponei mergând călare.
Colo-n capătul aleii
Văd păscând liberi poneii:
„Să încălecăm îndată
Şi să vedem ferma toată!”
Doar câţiva mai mititei
Se cam feresc de ponei
Şi adunând iarbă grasă
O duc la iepurii de casă.
„Fermier: Motan Tărcat”
Curtea de păsări – poiata –
Pe princhindei i-a dat gata!
Câte glasuri se-mpletesc!
„Cucurigu!”, „Cotcodac!”,
„Glu-glu-glu!” şi „Mac-mac-mac!”
Că nici nu mai reuşesc
Să-nţeleagă ce vorbesc.
Dar îngrijitoarea vine
Şi le spune: „Limbi străine
Când veţi învăţa ca noi
Veţi pricepe mult mai bine!
Deocamdată, pentru voi,
Am fiert nişte ouă moi,
Proaspete, de azi ouate
De găini ce nu-s stresate
Căci trăiesc în libertate”.
Chiar şi fără linguriţă
S-au descurcat; pe guriţă
S-au spălat. Mika Blu a exclamat:
„Delicioase! Mulţumim! Mai venim!”
Iar câţiva mai măricei,
Încălecând pe ponei,
Au ajuns la grajd, departe;
Ei văd cum se mulge lapte;
Cu ugerul mare, plin,
Trei văcuţe la rând vin.
Tare-s pofticioşi! „Poftim!
Lapte cald vă oferim!”
Spune un îngrijitor
Şi le-ntinde repejor
Un şiştar cu lapte – spumă
Pe mustăţi li se adună...
Ei râd ca de-o glumă bună!
Datori însă nu rămân:
Vin c-un cărucior cu fân
Şi hrănesc văcuţele.
„Tare-a fost bun laptele!”
Numai paznicul Grivei
A lătrat tare la ei.
L-am calmat cu un oscior;
Retras într-un colţişor,
Mârâia din când în când,
Poate îşi zicea în gând:
„Sunt cam neastâmpăraţi,
Dar mi-ar plăcea să fim fraţi!”
Medicul veterinar
Îi invită-n vestiar
Şi le dă câte-un halat,
Apoi intră-n dispensar.
În salon totu-i curat;
Un singur bolnav la pat
C-o entorsă la picior.
„Te faci bine, măi fecior!”
Medicu-l încurajează
Şi piciorul i-l masează.
Într-o sală foarte mare,
Ce vitrine multe are,
Medicul le-a arătat
Un instrumentar bogat.
Tare mândru e de el!
Nu s-au plictisit defel!
Tocmai pe la prânzul mare
Sosi ora de plecare;
Un inginer agronom
Le-a dat fructe dulci din pom.
„Să ştiţi că nu sunt tratate,
Totuşi, trebuie spălate!”
Au primit toţi, rând pe rând;
„Mulţumim!” şi „Pe curând!”
„V-aşteptăm cu drag oricând!”
Le-am răspuns emoţionat.
Pe Facebook eu am postat
Tot ce astăzi s-a-ntâmplat
La ferma de lângă sat:
Fermier: Motan Tărcat
Ce-am văzut la fermă
Scrie sub fiecare imagine denumirea animalului
(animalelor) sau păsărilor din fotografie.
Chiar de n-ai fost niciodată
La o fermă-adevărată,
Poţi intra şi tu în joc
Fiindcă nu e greu deloc.
Mika Blu a selectat
Vreo opt poze; imediat
Le-a aşezat în album.
..........................
..........................
..........................
..........................
Ea mi-a explicat şi cum
Poţi intra în jocul ei:
Încalecă un ponei
Şi-apoi, fără nicio grabă,
Poţi parcurge ferma-ntreagă.
La final – nu-ţi cer prea mult –
Scrie tot ce ai văzut!
..........................
..........................
..........................
..........................

18 AUGUST
2017
Estamos en Transilvania.
En los arcenes de las carreteras
hay hombres ataviados
con chaleco y pantalón de felpa.
Mujeres de pañuelo en la
cabeza venden ristras de ajos
y cestas de cebollas rojas en
pequeños puestecillos humildes
pero cuidados. Las largas
colas de cabezas de ajos penden
de un invisible hilo que
ocupa de extremo a extremo
los ramajes robustos de los
árboles de carretera. Es imposible
que la imagen no te haga
recordar que ésta es la tierra del
temible Vlad Tepes, más conocido
como Drácula.
Así se llega Bran, una
pequeña localidad próxima a la
Brasov. Extensión de tierra, de
pueblos e historia protegida por
los montes Cárpatos, situado a
166 kilómetros de Bucarest.
A Transilvania le persigue la
leyenda de sus vampiros, sus
almas danzantes en un paraje
ocupado por la niebla. Hasta su
nombre da miedo. Transilvania
significa algo así como „más
allá del bosque”. Y ciertamente
eso es: un paraje poblado de
vegetación semisalvaje que no
deja indiferente. Un descubrimiento
de viaje en el que se
unen la leyenda, la fantasía y
una realidad humilde y franca
realmente sorprendente.
Las carreteras rumanas son
de doble vía, lentas y populosas.
Con lo que un viaje por
Transilvania es un slow road
cargado de paciencia. Hay que
viajar a Bran para ver el mítico
castillo, una fortaleza medieval
húngara, edificio fantasmagórico
en el que se inspiró Bram
Stoker para ambientar su novela
Drácula.
Cuando llegas al corazón
del pueblo, a su plaza principal,
lo primero que te encuentras
es un mercado. Si es domingo,
estará mucho más animado.
Es costumbre que las familias
se unan a otras familias en las
plazas, monten allí sus mesas
de camping y compartan horas
de música y comida. Beben
vino de país, Muscat Dry o
Pinot Gris, y comparten ristras
de cerdo adobado o quesos semicurados.
Estas salas de estar
improvisadas se montan en
cualquier lugar de Bran, incluso
junto al cementerio. ¿Quién
teme que los muertos les roben
la comida?
Los mercados de esta tierra
son sencillos y un tanto
pobres. Se arremolinan en las
plazas de los pueblos agricultores
y ganaderos de cada zona,
colocando en mesas plegables
lo que le da la tierra: racimos
de uvas poblados por avispas
inquietas, carne adobada, quesos
de cabra y oveja, naranjas
y frutas de temporada, maíz
crudo y elaborado a la brasa...
Además, siempre suena música:
un lacrimógeno acordeón o
una vieja guitarra.
Ese centro de fiesta rodea
la famosa fortaleza. Si miras al
cielo te tomarás con las torres
de aguja del castillo temible.
Comienzas a ascender por las
callecitas del pueblo, dejando
aun lado y otro un sinfín de
puestecillos de souvenirs todos
relacionados con el personaje
sanguinario: dientes postizos,
caretas de zombis, capas negras...
Bran Stoker se recreó en la
vida del príncipe Vlad Tepes
para dar forma a ese personaje
sanguinario que ha marcado la
historia de esta ciudad. Hoy,
Bran y su príncipe malévolo
y su Drácula son casi un escenario
de Walt Disney, un
excelente marketing publicitario
que arrastra masas de
turistas ávidos por curiosear
en los aposentos del castillo
del vampiro. Las habitaciones
están casi despobladas de un
mobiliario que teóricamente
pertenecía al príncipe Tepes.
Desde la ventana, una ventana
que nos ofrece la bella postal
del valle de Bran, verde y repleto
de tejados rojizos. Este
pueblo y la cercana Brasov viven
de su leyenda, aunque hay
rumores de que ese castillo no
es realmente el de Vlad Tepes.
Con sol, Bran es un hervidero
de turistas, de campesinos
que vende lo que les da la tierra,
y de familias con tiempo
para compartir. Cuando pasa
el día y cae la noche, entra el
silencio. Solo las estrellas permiten
adivinar el perfil del castillo.
Entonces se comprende
cada capítulo de Drácula. Da
igual si esta fortaleza fue o no
la verdadera mansión del temible
y sanguinario príncipe Vlad
Tepes, porque ése, sin duda, es
un escenario espeluznante propio
de una novela de terror.
Siete ciudades y 200 fortalezas:
Las ciudades más
importantes se fortificaron
completamente. Muchas de
ellas estaban defendidas por
las Kirchenburgen, iglesias
fortificadas con enormes muros.
Con su rápida expansión,
Transilvania recibió en alemán
el nombre de Siebenbürgen
o en latín Septem Castra (las
Siete Ciudades). Una denominación
que hacía referencia a
las siete ciudades fortificadas:
Bistritz (Bistriţa, en rumano),
Hermannstadt (Sibiu),
Klausenburg (Cluj-Napoca),
Kronstadt ( Braşov), Mediasch
(Mediaş), Mühlbach (Sebeş),
Schässburg ( Sighişoara). Pero
más allá de los núcleos urbanos,
un rosario de pueblos fortificados
guardan auténticos castillos
medievales, construidos fundamentalmente
con piedra encalada
y madera. En su día sirvieron
para defender esta tierra fronteriza
de los ataques turcos y hoy
se convierten en auténticos vestigios
de la historia.
Español
Transilvania es la tierra del Conde Drácula,
como España es la tierra del Quijote
Las comunidades más
pequeñas crearon fortificaciones
en torno a su iglesia, a la
cual añadieron torres defensivas.
También almacenes que
les permitieran conservar sus
bienes y les ayudaran a sostener
largos asedios. En total,
Transilvania acoge más de 200
fortalezas construidas por los
sajones entre los siglos XIII y
XV. Esos pobladores alemanes
tenían por objetivo defender la
frontera sudeste del por entonces
Reino de Hungría.
Aunque los colonos en su
mayoría procedían del Sacro
Imperio Romano occidental y
hablaban alemán, fueron conocidos
como sajones y gozaron
de una condición privilegiada
respecto a los pueblos originarios
de Transilvania. Aún a
día de hoy es posible encontrar
a sus descendientes hablar
alemán y conservando las llaves
de alguno de esos castillos.
Para acceder a estos pueblos,
el coche se hace imprescindible
por su accesibilidad,
ya que a la mayoría no llega
ningún tipo de transporte público.
Pero para recorrer cualquier
zona de Rumanía en este medio
de transporte (Transilvania
no es una excepción) es importante,
a menudo, cargarse
de paciencia y no planificar
recorridos muy largos. Las
carreteras aún no están en muchos
casos lo suficientemente
preparadas y no es raro encontrarse
con recorridos de unos
100 kilómetros a los que hay
que dedicar más tiempo del
que cabría pensar.
Lo habitual es llegar a
Rumanía vía Bucarest. Lo
ideal es alquilar un coche en el
aeropuerto y tomar camino hacia
Transilvania. En este caso,
hacia Braşov, la primera parada
de esta ruta. Está a unos 170
kilómetros de la capital rumana,
que se hacen en tres horas
en coche.
Transilvania tiene su centro
neurálgico en Braşov. Una
referencia turística en Rumanía
desde distintos puntos de vista.
Ciudad sin duda histórica, pero
también apta para el turismo de
invierno, con algunas pequeñas
estaciones de esquí muy cerca.
Braşov se presenta como una
tranquila y apacible ciudad
europea que descansa bajo
los Cárpatos, que delimitan
Transilvania desde todos sus
extremos a excepción de al
norte. Un teleférico que sube y
baja cada 15 minutos, conecta
la ciudad con el Monte Tampa.
Las vistas sin duda merecen la
pena. Jalonada por agradables
calles peatonales en el centro,
comer en su plaza es una experiencia
muy recomendable
y son numerosos los cafés con
terrazas cuando el tiempo es
agradable.
Desde Braşov hay dos escapadas
ineludibles que pueden
hacerse en el mismo día. A 20
kilómetros se levanta Rasnov,
con su fortaleza encaramada
en una colina de rocas y declarada
monumento nacional. Un
poco más al sur está el castillo
de Bran, la que fuera casa de
Vlad Tepes. Aunque reconstruido
en muchas estancias
y masivamente turístico, una
vez en la zona, la visita parece
ineludible.
Tras haber disfrutado de
un par de días en Braşov y sus
alrededores, el roadtrip transilvano
continúa en ruta hacia
Sighişoara, a cerca de hora y
media de distancia. Para ello
hay que tomar la carretera
nacional (Drumul Naţional,
en rumano) DN-13. Sin duda
merece hacer parada en alguno
de los numerosos pueblos fortificados
que representan la más
pura esencia de Transilvania.
Es el caso de Viscri. Allí aún
queda una pequeña comunidad
de Sajones, que remarcan sus
diferencias con quienes llaman
rumanos. Aún hablan alemán y
guardan las llaves de la fortaleza
que preside desde lo alto
el pueblo y ofrece unas vistas
espectaculares. Fuera de los
circuitos turísticos, a Viscri se
llega, aún a día de hoy, por una
carretera sin asfaltar. Los coloridos
edificios alegran el camino
por la calle principal hacia
la fortaleza. Sin duda, merece
la pena hacer parada para descubrir
la verdadera Rumanía.
Es en estas fortalezas en
medio de núcleos rurales donde
el espíritu fronterizo es más
palpable. La predominancia de
las fortalezas sobre los pueblos
demuestran como estos puntos
estratégicos fueron en su día la
última trinchera entre la cultura
europea y la otomana.
Ya en Sighişoara, merece
la pena pasear sin prisa por sus
callejuelas, en las que casi en
cada esquina es posible encontrar
una torre. Toda una serie
de arcos y recovecos embellecen
las coloridas calles de
esta localidad construida entre
colinas. Sighişoara es la joya
de la corona de Transilvania.
Presenta un centro urbano histórico
compacto rodeado de
una ciudadela del siglo XIV,
a la que se fueron añadiendo
hasta un total de 14 torres y
cinco bastiones de artillería. La
Torre del Reloj es el elemento
más reconocible de la ciudad.
Ubicada dentro de la ciudadela,
data de 1280 y en su día fue la
sede del ayuntamiento.
Tras Sighişoara, la ruta
enfila por la DN14, camino
a Mediaş. Pero antes
hay que desviarse de la
ruta principal en dirección
a Biertan, a 28 kilómetros
al suroeste de Sighişoara.
La pequeña ciudad cuenta
con un espectacular castillo
excepcionalmente bien conservado
ya que fue sede de la
iglesia protestante de esta zona
hasta el siglo XIX. Esta iglesia
es patrimonio de la Humanidad
de la Unesco desde 1993.
La ruta sigue hacia Mediaş,
una ciudad de apariencia industrial
que aloja en su centro
un potente espíritu sajón. Es
una interesante base desde la
que visitar distintos pueblos
sajones. Cuenta entre sus
joyas con la iglesia de Santa
Margarita, cuyo altar es una
de los ejemplos más brillantes
del arte sajón en Transilvania.
Desde Mediaş merece la pena
acercarse a Bazna, Băgaciu,
Curciu o Moşna. En cualquiera
de estos pueblos anclados en el
pasado es más que perceptible
la huella sajona a través de sus
fortalezas.
La siguiente parada es
Sibiu. Elegante ciudad, quizá
la más sofisticada y compacta
de la zona, donde conviven
diferentes estilos arquitectónicos,
con una predominancia
del barroco. Sibiu fue capital
Europea de la Cultura en 2007,
cuando su casco histórico fue
restaurado, y es probablemente
una de las ciudades de aire imperial
más destacadas del país.
La Plaza Mayor es el centro
neurálgico de esta vital
ciudad. Está presidida por la
torre del consistorio a la que se
puede subir para disfrutar de
una vista de la ciudad. Convive
en la plaza con la barroca
Biserica Católica (iglesia
católica). A su alrededor se
despliegan tejados salpicados
de pequeñas buhardillas,
una gran variedad de templos
religiosos y diversos museos
de arte. Sin duda una agradable
ciudad en la que dar por
concluida una ruta por esta
interesante zona de Rumanía
y emprender camino de vuelta
hacia Bucarest, donde tomar
un avión de vuelta a casa.
Zoe Stoleru Martí (Valencia)

Munţii Retezat fac parte
din grupa muntoasă Retezat-
Godeanu (din Carpaţii
Meridionali) şi străjuiesc
două depresiuni importante
ale judeţului Hunedoara:
P etroşani şi Haţeg. Râul
Mare îi delimitează în partea
de nord, iar Jiul de Vest,
în partea de sud. Vecinii
lor sunt: la vest - Munţii
Ţarcu, la sud-vest - Munţii
Godeanu, iar la sud – Munţii
Vâlcan. Vârful Retezat, parte
a acestor munţi, este renumit
pentru că, privit de la distanţă
(mai cu seamă dintr-o anumită
parte), pare că ar fi tăiat şi,
în locul vârfului său stâncos,
a rămas doar un platou.
Unul dintre simbolurile
cunoscute peste tot în
lume ale acestui lanţ muntos
îl reprezintă lacurile de
un albastru infinit, ştiute
şi drept „ochii albaştri ai
Retezatului”: o salbă de
lacuri glaciare formate în
aceşti munţi – în total, peste
50 la număr, situate la înălţimi
de peste 2.000 de metri.
Ele s-au format în căldările
gheţarilor preistorici, prin
acumularea apei provenite
de la ploi şi zăpezi, dar şi de
la izvoare. Peisajul pe care
îl oferă este spectaculos,
fie că e vorba de un lac mai
mare, precum Bucura (cel
mai cunoscut dintre ele) sau
de lacuri mai mici: culoarea
lor intensă pare să fie ruptă
din cerul senin de deasupra;
unele sunt înconjurate de
vegetaţie bogată, sălbatică,
din care te privesc curioase
flori doar aici întâlnite, altele
sunt păzite straşnic de bolovani
în toate nuanţele de gri,
pe care stau şopârle mici la
soare.
Lacul Bucura, infinit de
albastru, este situat la 2.040
de metri altitudine şi se întinde
pe nouă hectare, fiind cel
mai mare din Munţii Retezat
şi cel mai întins lac glaciar
din România. Adâncimea
sa maximă este de peste 15
metri, iar în apropierea sa,
pe platoul bolovănos, se află
un generos loc de campare.
Sute de corturi se adună aici
în fiecare vară, deşi nopţile
în Bucura sunt mai reci, iar
vântul bate mai puternic. De
multe ori, cei ce campează
aici îşi protejează corturile
de vânt cu veritabile cazemate
din bolovani, improvizate
pe loc. Un refugiu
Salvamont stă de pază, cu
oameni ai muntelui instruiţi
să supravegheze fluxul turiştilor,
să ofere primul ajutor,
dacă este necesar, informaţii,
Hoinar prin România AUGUST
2017 19
Infinitul albastru:
Lacul Bucura din Munţii Retezat
Corturi pe malul lacului Bucura
Lacul Bucura
poate şi o cană cu ceai.
În jurul Lacului Bucura
s-au ţesut numeroase legende:
una dintre acestea (poate
chiar cea mai cunoscută)
vorbeşte despre faptul că
aici ar fi fost locul de întâlnire
al haiducilor din trei regiuni
- Banat, T ransilvania
şi Oltenia. Aceştia s-ar fi
adunat la Bucura pentru a-şi
împărţi comorile. Dar cum
mereu erau cu potera pe urmele
lor, haiducii, ca să nu
fie prinşi cu aur şi bijuterii,
le aruncau în lac. Vorba
umblă că şi acum pe fundul
lacului s-ar afla comori ce
ar aştepta să fie scoase la
lumină. Că o fi aşa sau nu,
nimeni nu poate spune; ce e
sigur este că lacul este populat
de peşti care se înmulţesc
natural, omul neavând nicio
intervenţie asupra ecosistemului
de aici. Tot la Bucura,
se mai spune, se făceau sărbători
numite nedei încă din
secolul al XVI-lea: acestea
aveau loc în anii bisecţi şi
durau trei zile, iar la eveniment
venea atât de multă
lume, încât hora încinsă de
toţi participanţii înconjura
lacul.
Ca să ajungi la Bucura
cel mai simplu este să urci
din Haţeg, urmând indicatoarele
spre comuna Râu
de Mori, apoi spre Barajul
Gura Apelor. Până la baraj,
drumul este asfaltat, dar nu
lipsit de unele pericole: din
cauza ploilor, apar mereu
gropi care trebuie reparate,
iar pe drum cad adeseori bolovani
şi copaci rupţi de ape.
În timpul sezonului rece,
drumul poate fi dificil chiar
şi pentru maşinile foarte
bine echipate, mai ales dacă
în regiune a nins. Barajul se
află la aproximativ 40 de
kilometri de Haţeg, iar priveliştea
pe care o oferă este
uluitoare. A fost construit
între anii 1975 şi 1986, pe
valea Râului Mare (este un
baraj artificial). Atunci a fost
declarat cel mai mare baraj
de anrocamente şi miez de
argilă din Europa. Dimensiunile
sale sunt impresionante:
168 de metri înălţime, 464
de metri lungime şi o adâncime
maximă a apei de 160
de metri. La bază, lăţimea sa
este de 550 de metri. Rolul
său este atât de producere
a energiei electrice, cât şi
de regularizare a cursului
Râului Mare şi atenuare a
eventualelor viituri care, altfel,
ar pune în pericol vieţile
locuitorilor din regiune. 225
de milioane de metri cubi
de apă încap în acest lac de
acumulare şi, potrivit datelor
oficiale, dimensiunile întregului
baraj le întrec de trei
ori pe cele ale celebrei piramide
a lui Keops.
De la Barajul Gura Apelor,
drumul duce mai departe
spre Poiana Pelegii; este un
drum forestier (neasfaltat),
destul de anevoios, atât din
cauza gropilor şi a pietrişului
care îl acoperă, cât şi din
cauza porţiunilor sale înguste
sau abrupte. Sunt aproape
20 de kilometri de parcurs,
iar în cale descoperi izvoare
sprinţare, marcaje ce indică
diverse trasee sau indicatoare
care te îndrumă către
obiective aflate în zonă. Sau
poţi întâlni câini ciobăneşti,
ciobani cu măgari ce duc desăgi
pe spate ori culegători
de ciuperci sau de afine. Din
P oiana Pelegii orice turist are
mai multe opţiuni de trasee
montane la dispoziţie. Dar de
aici se poate ajunge cel mai
uşor la Lacul Bucura (o oră
şi jumătate de urcare, în pas
obişnuit).
Urcuşul merge la început
printr-o pădure înaltă, deasupra
căreia se iţesc coame
mai întâi domoale, apoi mai
ascuţite de stânci. Marcajul
traseului este foarte uşor de
urmat, pentru că se găseşte
atât pe trunchiuri de brazi,
cât şi pe bolovani. După un
timp, brazii lasă loc jnepenişului,
apoi poteca duce spre
stânci tot mai golaşe din golul
subalpin. Pe drum te poţi
întâlni cu turme de oi şi ciobanii
lor, alături de câini şi
măgăruşi docili. Urcarea nu
este anevoioasă, dar tentaţia
de a admira peisajul lăsat în
spate, dar şi pe cel conturat
în faţă, este mare şi orice
pasionat de fotografii se va
opri de multe ori pentru încă
o imagine imortalizată.
Odată sosit la Bucura,
ai senzaţia că nu mai vrei
să pleci niciodată de acolo.
Dacă ai prins o zi senină, culoarea
lacului te va vrăji, la
fel şi paznicii săi (vârfurile
Bucura I şi Bucura II, Şaua
Bucurei sau chiar colţurosul
vârf Peleaga, cel mai înalt
din acest lanţ muntos – 2.509
metri). Dacă nu vrei să urmezi
un alt traseu mai departe,
nicio problemă: este suficient
să stai câteva ore lângă
Indicator trasee
Bucura ca să te încarci cu
energie pozitivă, să te umpli
de linişte şi să fii gata să revii
în lumea agitată de la poalele
muntelui. Nu ai semnal la
telefonul mobil, nu există internet.
Nu străbate nimic din
acea lume agitată spre tine,
numai vântul uneori blând,
alteori războinic al înălţimilor
albastre, care poate aduce
şi nori grei de ploaie sau ceaţă
ce te vor face să iei repede
pe tine geaca din rucsac. Nu
urca fără să fii bine pregătit
de mers pe munte: bocanci
(preferabil cu gleznă înaltă),
pantaloni de munte, geacă
de munte, şapcă în cap (dacă
soarele e prea tare) şi pelerină
de ploaie. Plus apă, ciocolată
sau glucoză în rucsac şi
o trusă de prim-ajutor.
Autor şi fotografii:
Camelia Jula
Un alt ochi albastru al Retezatului

20 AUGUST
2017
România se află în primele
cinci ţări din Europa
privind consumul de alcool,
potrivit unui raport al
Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii pe 2016, iar potrivit
specialistilor, acest obicei
afectează la fel de puternic,
atât la nivel mental cât
și fizic individul, fiind una
dintre dependențele cel mai
greu de tratat.
Chiar dacă părerile sunt
mereu împărţite când vine
vorba de efectele benefice
sau, dimpotrivă, dăunătoare
ale consumului de alcool,
însă întotdeauna excesele
s-au dovedit a fi dăunătoare,
atât pentru organism,
cât şi pentru siguranţa celorlalţi.
“Consumul moderat
pare să fi e bun pentru inimă
și sistemul circulator
și protejează împotriva
diabetului de tip 2 și a
calculilor biliari. Excesul
de alcool este principala
cauză a accidentelor de
trafi c, dăunează inimii și
fi catului, poate dăuna copilului
nenăscut dacă este
consumat în timpul sarcinii,
crește șansele de dezvoltare
a cancerului, contribuie
la depresie, violență sau
agresivitate în relații. Fața
întunecată a alcoolului nu
ar trebui să fi e o surpriză.
Ingredientul activ din băuturile
alcoolice, o moleculă
simplă numită etanol, poate
afecta organismul în moduri
diferite. Influențează
direct stomacul, creierul,
inima, vezica biliară și fi -
catul. Etanolul afectează
nivelurile lipidelor (colesterol
și trigliceride) și insulina
din sânge, precum
și infl amația și coagularea.
De asemenea, modifi că starea
de spirit, concentrarea
și coordonarea”, afirmă
psihologul Angela Nuţu,
vicepreşedintele Asociaţiei
Române de hipnoză.
Când consumul de alcool
conduce la alcoolism?
Potrivit psihologului
Angela Nuţu, alcoolismul
este definit ca un model
problematic al consumului
de alcool, care are ca rezultat
două sau mai multe
dintre următoarele situații
într-o perioadă de 12 luni:
• Consumi o cantitate
mai mare sau pe o perioadă
mai lungă de timp decât
intenționezi
• Simți că ai nevoie sau
că ar trebui să întrerupi obiceiul
de a bea, oricare ar fi
cantitatea
• Petreci mult timp consumând
alcool sau recuperându-te
după efectele
acestuia
• Te gândești frecvent că
ai nevoie sau că îți dorești
să bei alcool
• Nu reușești să-ți
îndeplinești corespunzător
activitățile la birou sau cele
casnice
• Continui să bei chiar
dacă îți afectează relația cu
prietenii și familia
• Prioritizezi consumul
de alcool prin renunțarea
la activități care înainte îți
aduceau bucurie
• Continui să bei chiar
dacă alcoolul te face să te
simți anxios, depresiv
• Dezvolți o toleranță la
consumul de alcool mult
mai mare decât în trecut
• Simptome de sevraj –
tulburări de somn, neliniște,
greață, transpirații
“Riscul dezvoltării alcoolismului
este influențat
atât de factori genetici, cât
și de factori de mediu. În
familiile în care există un
alcoolic, rata de afecțiune
pentru rudele apropiate
este de trei, patru ori mai
mare, iar riscul crește în
funcție de apropierea genetică.
Factorii de mediu
includ atitudinile culturale
legate de consumul de alcool,
nivelul de stres, abuzul
de alcool al grupului
social, așteptările pozitive
privind consumul de alcool
și modalitățile de adaptare
greșite. Riscul de abuz al
alcoolului crește, de asemenea,
dacă persoanele
consumă băuturi pentru a
evita să se gândească la
diverse situații, evenimente,
pentru a face față problemelor,
pentru a depăși
anxietatea sau pentru a-și
spori creativitatea”, explică
psihoterapeutul Angela
Nuţu.
Cum se tratează dependența
de alcool? Psiholog:
„Dezalcoolizarea nu tratează
cauza psihologică a
consumului de alcool în
Psiholog
Terapia Subliminală:
Cea mai nouă metodă de a combate
alcoolismul
exces” La ora actuală, cea
mai cunoscută metodă pentru
depășirea abuzului de
alcool este dezalcoolizarea,
metodă care se realizează
într-un cadru controlat,
supravegheat. Dezalcoolizarea
poate fi însoțită de
consiliere psihologică și
administrare de medicamente
pe perioada recuperării.
Metoda funcționează
pentru mulți oameni, însă
există niveluri de succes în
ceea ce privește tratamentul.
Unii oameni se opresc
din băut, alții au perioade
de abstinență scurtă sau îndelungată,
însă se reapucă.
Dezalcoolizarea este o metodă
imperfectă deoarece
rezolvă doar efectele dependenţei,
dar nu şi cauza
care a provocat consumul
de alcool.
“În prezent, hipnoterapia
și terapiile alternative
de lucru cu subconștientul
au demonstrat că sunt
foarte utile pentru tratarea
dependenței de alcool.
Terapiile te ajută să accesezi
mintea subconștientă
a unui individ și să descoperi
cauza principală a
dependenței. Înțelegerea
motivului pentru care alcoolul
a devenit o problemă și
tehnicile de învățare, care
înlocuiesc comportamentul
distructiv, îi pot ajuta deseori
pe cei cu dependență de
alcool. Folosirea hipnozei
pentru a reevaluarea stilul
de viață al unui individ
poate duce la crearea unei
Angela Nuțu este
P sihoterapeut și unul dintre
cei mai cunoscuţi şi
bine pregătiţi traineri din
România, vicepreşedinte
al Asociaţiei Române de
Hipnoză. Are experiență de
peste 10 ani în domeniul
comunicării și al instruirii
adulților și de peste 15 ani
atitudini diferite față de alcool.
Odată ce a fost identificată
rădăcina problemei,
se poate începe tratarea
acesteia”, consideră Angela
Nuţu.
Terapia Subliminală –
cea mai nouă metodă de a
combate alcoolismul
Pe lângă hipnoterapie,
una dintre cele mai
cunoscute terapii pentru
depășirea adicției de alcool
este Terapia Subliminală.
Această metodă se realizează
fără inducție hipnotică,
este rapidă și extrem
de eficientă deoarece mintea
umană are o capacitate
remarcabilă de a controla
corpul atunci când ne concentrăm.
“În comportamentul
uman, pe lângă acțiunile
conștient întreprinse, se
manifestă și anumite comportamente,
care nu țin
de controlul voluntar și
influențează conduita fără
să se știe cauzele determinante.
Terapia Subliminală
intervine pentru a corecta
și dirija comportamentele
neconștientizate, care
au o amprentă negativă
asupra omului și îi îngreunează
viața. Terapia depistează
cauza problemei,
ne ajută să înțelegem ce a
creat-o, pentru că în final
aceasta să dispară. Alcoolismul
este un rezultat, nu
o cauză. Unii beau în exces
pentru că sunt nervoşi,
deci trebuie să identifice
cauza nervozităţii lor, alţii
beau pentru că se simt singuri,
deci trebuie să descopere
şi să rezolve factorul
care-i determină să se
simtă aşa. Alţii pentru că
nu mai au un job, nu mai
au un venit, motivele sunt
nenumărate. Dacă factorii
de stres, care au declanşat
prima dată acest obicei,
nu au fost descoperiţi şi
rezolvați, omul va folosi
alcoolul ca răspuns la
orice factor de stres. În
timp, factorii de stres se
vor înmulţi, iar persoanei
în cauză îi va fi din ce în
ce mai greu să se lase de
alcool deoarece aceşti stimuli
nocivi îi vor ocupa tot
timpul”, declară psihologul
Angela Nuţu, vicepreşedintele
Asociaţiei Române de
Hipnoză.
Pentru a elucida adevăratul
sens şi scop al Terapiei
Subliminale ca proces terapeutic
și pentru a populariza
cât mai mult această
știință și artă terapeutică
și de dezvoltare personală,
Asociaţia Română
de Hipnoză organizează,
în data de 29 iulie 2017,
în Bucureşti, un seminar
dedicat formării viitorilor
specialişti în domeniu, dar
şi pentru publicul larg care
doreşte să înveţe cum poate
scăpa de adicţii.
în domeniul antreprenoriatului
și al afacerilor. Membru
Fondator al Asociației
Române de Coaching, Formator
acreditat ANC, Trainer
acreditat NLP, Trainer
acreditat Metoda Centrum,
Psihoterapeut.
Articol susţinut de: Plus
Communication

Supă cremă de
mazăre
Reţetele Annei AUGUST
2017 21
Ingrediente:
• 500 g mazăre
• 2 morcovi
• 50 g unt
• 2 cartofi
• 1 ţelină mică
• 1 ceapă
• sare, piper
• 1 legătură mărar verde
Mod de preparare:
Se spală mazărea verde
şi se pune la fiert, separat
de celelalte legume. Ţelina,
cartofii şi morcovii se spa-
lă şi se taie cubuleţe. Ceapa
se curăţă şi se taie solzişori,
apoi se căleşte în puţin unt.
Peste ceapă se pun legumele
tăiate şi se călesc câteva
minute. Se adaugă apă şi
se fierb până devin uşor de
pasat.
După ce au fiert toate legumele,
se scot din apă şi
se pasează într-o sită sau
cu blenderul, până se obţine
un piure fin. Se adaugă
treptat supa în care au fiert
peste carne. Ai grijă ca aripioarele
să fie aşezate într-un
singur strat, pentru ca sosul
să ajungă în mod egal pe fiecare
aripioară de pui. Acoperă
tava cu folie alimentară
şi dă la rece. Lasă aripioarele
de pui la marinat la frigider
circa 24 de ore, ca să se frăgezească
așa cum trebuie și
să extragă aromele din sos.
Încinge o tigaie sau grătarul
şi prepară aripioarele
circa 15-20 de minute, întorcând
carnea cât mai des, penmorcovii
peste piureul de
mazăre. Se condimentează
cu sare şi piper după gust şi
se presară mărarul tocat. Se
pun câteva cubuleţe de unt
pe deasupra, să nu prindă
crustă.
Supa cremă de mazăre se
serveşte caldă, cu o lingură
de lapte sau de smântână
şi crutoane. Se pot adăuga
câteva frunze proaspete de
mentă, pentru o savoare deosebită.
Aripioare de pui cu
miere
Ingrediente:
• 25 aripioare de pui
• 1 legătură ceapă verde
• 5 linguri miere
• 2 linguri sos de soia
• 1 ardei iute roșu
• 1 bucată de 2 cm ghimbir ras
• câteva crenguțe cimbru
(frunze)
Mod de preparare:
Amestecă toate ingredientele
într-un castron şi ai grijă
să obţii un sos lipicios. Pune
aripioarele de pui curăţate pe
o tavă largă şi toarnă sosul
tru a se pătrunde bine. Poţi
băga la cuptor 10 minute,
dacă vrei o crustă perfectă şi
aurie pe aripioarele crocante
cu miere.
Opțional: Sos de usturoi cu
iaurt
• 2 cutii de 150 g iaurt natural
• 15 căței de usturoi
Se prepară un mujdei de
usturoi, fără sare sau ulei,
la care se adaugă cele 300 g
de iaurt. Se amestecă foarte
bine și se consumă cu aripioarele
cu miere.
Salată de cartofi cu ceapă roșie
Cocktail de vară
Ingrediente:
• 7 cartofi mari albi
• 3 castraveți acri
• 2 cepe roșii
• 3 ouă
• 4 linguri maioneză
• 1 praf sare, piper (frunze)
Mod de preparare:
Se spală bine cartofii
și se pun la fiert în apă cu
sare, în coajă. Cele 5 ouă
se fierb tari, iar castraveții
murați se taie cuburi. Ceapa
se taie peștișori. Odată
fierți cartofii, se curăță de
coajă, se taie cuburi și se
amestecă imediat cu maioneza,
cât sunt calzi. Se
adaugă restul ingredientelor,
castraveții bine scurși
de zeama pe care și-o lasă,
sare si piper. În salată se
adaugă cele 3 ouă fierte
tari, care se taie felii și se
folosesc drept decor.
Ingrediente:
• 500 ml apă minerală
• 1 ananas proaspăt
• 250 g căpşuni sau fructe
de pădure
• 4 mandarine sau 2 portocale
• 200 g cireșe fără sâmburi
• 1 lămâie
• 1-2 linguri miere
• cuburi de gheaţă
Mod de preparare:
Ananasul se curăţă de
coajă şi se taie în rondele
și cubulețe. Se pune într-un
bol mare, transparent şi se
amestecă cu toate celelalte
fructe spălate, curăţate şi
tăiate felii sau cubuleţe.
Se stropesc cu zeama de la
o lămâie, se amestecă uşor
şi se lasă deoparte.
Mierea se diluează în
puţină apă minerală şi se
toarnă peste fructe. Se
adaugă apoi şi restul de
apă minerală, se acoperă
şi se lasă la rece jumătate
de oră. Când se serveşte,
se adaugă cuburi de gheaţă.
Cine doreşte mai poate
adăuga câteva linguriţe de
gin.

22 AUGUST
2017
Corina Simionescu Hudgens
Medic terapeut – Norwich/ Anglia
Pentru obţinerea rapidă
a unui bronz rezistent,
organismul tău are nevoie
de antioxidanţi din belşug.
Antioxidanţi pe care îi poţi
obţine din alimentele pe care
le consumi – iată ce alimente
te ajută să te bronzezi repede
şi să obţii un bronz de durată.
Există o serie de alimente
care accelerează procesul
de bronzare a pielii, dar
care totodată contribuie şi la
pigmentarea pielii. Pentru
obţinerea bronzului ideal,
ar fi bine să introduci aceste
alimente în dieta ta cu o
săptămână / două înainte de
a pleca în vacanţă, dar şi în
timpul zilelor de vacanţă,
petrecute la soare. Iată lista
alimentelor care îţi garantează
un bronz frumos, sănătos
şi de durată!
Morcovul – bogaţi în betacaroten,
proteina care este
adesea folosită în produsele
autobronzante întrucât închide
culoarea pielii, morcovii
îţi pigmentează pielea, contribuind
la obţinerea bronzului
ideal. Consumă morcovi
cruzi pe post de gustare
între mese în zilele de vacanţă
şi vei observa imediat
diferenţa.
Caisele – toate fructele de
culoare portocalie ar trebui
să fie incluse în dieta noastră
de vacanţă, iar caisele nu
lipsesc din această listă. Asta
pentru că aceste fructe conţin,
ca şi morcovii, betacaroten
din belşug. Betacarotenul
activează producţia de melanină,
pigmentul care colorează
pielea.
Roşiile şi ardeiul gras
roşu – şi aceste două legume
ar trebui să facă parte din dieta
ta de vacanţă, asta pentru
Terapia verde
Să ne bronzăm rapid și sănătos
că sunt bogate în conţinutul
de betacaroten, despre care
am stabilit deja că îţi accentuează
bronzul.
Produsele lactate – laptele
şi brânza cottage conţin
cantităţi mari de calciu, care
facilitează pigmentarea pielii.
Totodată, acestea conţin
şi vitamina A, care stimulează
producţia de melanină.
Căpşunele – conţinutul
ridicat de vitamina C al căpşunelor
face din acestea un
aliat de preţ pentru obţinerea
bronzului ideal asta pentru că
protejează pielea de efectele
negative ale radiaţiilor UV şi
îţi asigură un bronz sănătos.
Uleiul de măsline – bogat
în vitamina E, despre
care se ştie că are proprietăţi
antioxidante puternice, acest
ulei asigură protecţie pielii
şi o ajută să se protejeze de
efectele dăunătoare ale radiaţiilor
solare. Vitamina E previne
îmbătrânirea prematură,
luptând cu radicalii liberi.
Totodată, uleiul de măsline
menţine pielea hidratată, iar
acest lucru este mai mult decât
binevenit în zilele în care
îţi expui pielea razelor de
soare şi temperaturilor extreme
din termometre.
Varza Kale – varza Kale
este bogată în conţinutul de
vitamina A, care protejează
şi repară totodată pielea.
Această legumă conţine şi
vitamina K, vitamina care
previne depigmentarea pielii,
precum şi vitamina C, care
protejează pielea de radiaţiile
UV.
Spanacul – şi spanacul
conţine cantităţi mari de betacaroten,
care accelerează
procesul de bronzare şi ajută
şi la menţinerea bronzului
pentru o perioadă cât mai
îndelungată.
Creveţii – seleniul este
esenţial pentru obţinerea
unui bronz fără cusur, iar
creveţii conţin cantităţi considerabile
de seleniu.
Ouăle – în special gălbenuşul
de ou, întrucât
conţine vitamina B6, acizi
graşi Omega-3 şi acizi graşi
O mega-6, care hidratează
pielea şi favorizează bronzarea
pielii.
Protecţia solară a feţei – când este
necesară şi ce produse să foloseşti
Tenul este expus razelor
soarelui mai mult decât orice
altă parte a corpului aşa
că trebuie neapărat să îl protejăm
folosind o cremă cu
factor de protecţie împotriva
radiaţiilor UV. Cu toate că
expunerea la radiaţiile solare
fără protecţie corespunzătoare
ne predispune la afecţiuni
grave precum cancerul
de piele, avem tendinţa de a
neglija importanţa protecţiei
solare. Mai mult decât atât,
folosind un produs care să
ne protejeze, prevenim îmbătrânirea
prematură a pielii,
precum şi petele inestetice ce
pot apărea pe faţă din cauza
soarelui.
Cum alegi produsul cu
SPF potrivit tenului tău: În
primul rând, specialiştii ne
sfătuiesc să alegem întotdeauna
un produs care să
ofere protecţie atât împotriva
radiaţiilor UVA, cât şi împotriva
radiațiilor UVB. Primele
radiaţii sunt cele care penetrează
pielea şi determină
apariţia ridurilor, accelerând
procesul de îmbătrânire. Radiaţiile
UVB însă sunt cele
care “ard” pielea, făcând-o să
se înroşească şi să se inflameze.
Aşadar, ai nevoie de protecţie
împotriva amândurora,
deci ai nevoie de un produs
cu spectru larg de protecţie
UVA şi UVB.
Apoi, ar trebui să alegem
întotdeauna un produs cu factor
de protecţie de cel puţin
30. Dacă ai pielea foarte albă
sau sensibilă, dermatologii te
sfătuiesc să începi, la debutul
verii, cu un produs cu factor
de protecţie 50, iar apoi, după
ce pielea se colorează puţin,
să treci la cel cu factor 30.
Pentru ca produsul să fie eficient
şi chiar să îţi protejeze
pielea, e nevoie să foloseşti o
jumătate de linguriţă de produs
pe faţă şi pe gât.
În cazul în care te machiezi
în fiecare dimineaţă, e
suficient ca unul dintre produse
să aibă factor de protecţie,
fie că este vorba despre crema
hidratantă, bază de machiaj,
fondul de ten sau pudră.
Alegerea produsului trebuie
să fie făcută în funcţie de
tipul tău de ten. Spre exemplu,
dacă ai tenul uscat, alege o
cremă hidratantă cu factor de
protecţie 30. Aceasta îţi va hidrata
pielea şi o va proteja totodată
de radițiile solare. Pe de
altă parte, dacă tenul tău este
gras, e recomandat să alegi o
pudră cu factor de protecţie
întrucât îţi va matifia tenul,
nu numai că îl va proteja. Mai
mult decât atât, pudra poate
fi reaplicată pe timpul zilei, o
dată la câteva ore.
Produsele de make-up care
oferă protecţie solară sunt
ideale pentru femeile care se
expun sporadic la soare pe
parcursul zilei. Femeile care
petrec toată ziua în soare trebuie
neapărat să folosească o
loţiune de plajă cu factor de
protecţie întrucât aceasta le
va oferi protecţia de care au
nevoie. În zilele în care trebuie
să te machiezi dar şi să stai
în soare ore în şir, este indicat
să foloseşti produse de makeup
minerale întrucât acestea
pot funcţiona precum o barieră
protectoare dacă sunt aplicate
peste un strat de loţiune
cu factor de protecţie.
Nu uita de buze întrucât
acestea sunt extrem de sensibile
şi pot fi cu uşurinţă arse
de soare. Foloseşte un balsam
de buze cu factor de protecţie
30 sau 50.
Cum prelungeşti rezistenţa bronzului
Îţi place să ai pielea bronzată
şi să te simţi cel mai bine
când te întorci din vacanţă şi
culoarea pielii tale este foarte
închisă? Iată ce poţi face
pentru a prelungi rezistenţa
bronzului căpătat în vacanţa
de vară! Pentru a obţine un
bronz uniform şi de durată
trebuie să înţelegi cum funcţionează
procesul de bronzare
a pielii. Celulele pielii se
regenerează în mod constant.
Expunerea la radiaţiile
UVA şi UVB declanşează
pigmentarea pielii, care astfel
te protejează de soare.
Dacă te expui la soare fără
protecţie solară, nu numai că
te expui riscurilor precum arsuri
solare şi cancer de piele,
însă obţii un bronz care nu va
dura foarte mult întrucât pielea
se va regenerara rapid şi
se va exfolia. Aşadar, pentru
un bronz de durată, pielea ta
trebuie să fie pregătită pentru
plajă, protejată de soare şi
hidratată cu mare atenţie atât
înainte cât şi după expunerea
la soare. Paşii pe care trebuie
să îi urmezi dacă vrei un
bronz de durată:
Exfoliază şi hidratează
– pentru ca bronzul tău să fie
uniform, pielea are nevoie de
exfoliere şi hidratare înainte
de a fi expusă razelor soarelui.
Aşadar, prepară un scrub
DIY pe bază de ulei de măsline
şi mălai ori gel de duș şi
cafea, cu care îţi vei masa,
folosind mişcări circulare,
pielea de pe tot corpul. Clăteşte
apoi bine şi ieşi din duş.
Aplică protecţie solară
– după ce ieşi din duș, înlocuieşte
loțiunea de corp pe
care o foloseşti de obicei cu
o loţiune cu factor de protecţie
împotriva radiaţiilor ultraviolete.
Pentru ca loțiunea de
plajă să te protejeze în mod
eficient de efectele nocive
ale radiaţiilor, aceasta trebuie
aplicată înainte de a merge la
plajă, pentru a avea suficient
timp să acţioneze.
Reaplică loțiunea de
plajă – nu este suficientă o
singură aplicare a loțiunii de
plajă, ci aceasta trebuie reaplicată
pe parcursul zilei pentru
a îşi păstra eficienţa. Alege
o loţiune de plajă cu factor
de protecţie de cel puţin 30.
Hidratează-te – hidratarea
este importantă nu numai
pentru piele, ci pentru
întregul organism. Asigurăte
aşadar că bei suficientă
apă atunci când stai la plajă,
pentru a menţine celulele hidratate.
Fructele zemoase şi
sucurile naturale pot fi şi ele
consumate pentru menţine-
rea hidratării.
Evită epilatul câteva zile
după plajă – după ce te întorci
din vacanţă, evită epilatul
întrucât acesta exfoliază
stratul superficial al pielii şi,
odată cu acesta, bronzul îşi
pierde din intensitate.
Hidratează pielea în continuu
după ce te bronzezi –
pielea trebuie să fie hidratată
pentru a-şi menţine culoarea
închisă. Aşadar, imediat ce te
întorci de la plajă, asigură-te
că aplici o cremă hidratantă,
lucru pe care îl vei face de
mai multe ori pe zi, preţ de
câteva săptămâni, pentru ca
bronzul să persiste cât mai
mult.
Foloseşte o loţiune pigmentată
– odată ce ai obţinut
bronzul dorit, poţi folosi
o loţiune de corp uşor pigmentată,
care să accentueze
culoarea pielii tale, intensificând
pigmentul pielii. Ideal
ar fi să alegi o loţiune pe bază
de ulei întrucât aceasta oferă
strălucire bronzului.
***

Mica publicitate AUGUST
2017 23
Important pentru cititori!
• Vă rugăm să verificaţi textul
anunţului şi numărul de telefon
înainte de a fi trimis spre publicare
redacţiei noastre!
• Publicaţia Occidentul Românesc
nu îşi asumă răspunderea pentru
numerele de telefon greşite
sau conţinutul anunţurilor de la
mica publicitate!
MUNCĂ - OFERTE
Caut cofetar cu experiență
pentru a realiza prăjituri românești
într-un laborator de cofetărie din
Comunitatea Madrid. Telefon:
687 760 067.
Angajez bucătăreasă cu
experiență în bucătăria românească
și internațională (minimum
5 ani), cu vârsta până în 40 de
ani, pentru un restaurant în Albir
( Provincia Alicante). Persoanele
interesate, pot trimite C.V. la adresa
de mail: marinelcluj@yahoo.es
Ofer și cer, multă seriozitate.
Căutăm internă/externă serioasă,
cu experiență, pentru a
avea grijă de o persoană în vârstă,
între orele 09:00 și 19:00,
în Navalmoralejo (Toledo). Mai
multe informații, la telefon: 617
940 205.
Se caută persoană prezentabilă,
cu vârsta până în 35 de ani,
rezidentă, să lucreze ca internă
într-o casă din Madrid. Cerințe:
experiență în îngrijirea persoanelor
în vârstă, curățenie, carnet de
conducere, aptitudini de ospătar,
experiență ca șofer în Madrid. Mai
multe detalii, la telefon: 616 974
Laborator de cofetărie din comunitatea Madrid caută cofetar
specialist, cu experiență în tehnica modernă de decorare a torturilor
personalizate pentru ocazii speciale (torturi aniversări,
torturi pentru copii, torturi basme & animații, torturi nunți și
botezuri). Cei interesați pot suna la telefon: 642 963 280.
290, 616 974 290.
Angajăm internă cu experiență,
nefumătoare, responsabilă, pentru
a lucra într-o casă din Madrid. Se
cere: limba spaniolă, carnet de
conducere, multă seriozitate. Telefon:
665 254 050.
Avem nevoie de o internă
cu experiență, pentru a lucra în
M onda (Málaga). Informații, la telefon:
722 142 835, 639 469 363.
MUNCĂ - CERERI
Bărbat serios, punctual și harnic,
caut de muncă în domeniul
construcțiilor și al reformelor.
Telefon: 642 072 927.
Doamnă, din comunitatea
Madrid, caut de muncă ca și ajutor
de bucătar, pentru un restaurant
cu bucătărie românească. Am
multă experienţă în domeniu. Telefon:
642 124 140.
Caut de muncă ca şofer categoria
B: distribuitor, taxi, transport
persoane etc. Oriunde în
Europa. Multă experienţă. Mobil:
606 750 991.
Doamnă seriosă 46 de ani cu
expierență în serviciul domestic,
caut loc de muncă ca şi externă
în comunitatea Madrid. Disponibilitate
imediată. Telefon: 642
087 102.
Caut de muncă ca și i nternă
în Comunitatea Madrid. Am
experiență și bune recomandări.
Telefon: 632 547 527.
Doamnă 43 de ani, curată,
gospodină, caut de muncă în
Comunitatea Madrid, ca externă,
în curățenie, îngrijit copii sau
persoane în vârstă, sau în domeniul
confecțiilor. Am experiență
și referințe foarte bune. Telefon:
625 736 494.
Doamnă serioasă, cu experiență
în domeniul curățeniei, caut
de muncă ca și externă, cu ora, în
Coslada sau zone apropiate. Telefon:
642 859 842.
Tânăr, 24 de ani, caut de muncă
în comunitatea Madrid, ca
șofer sau peón în construcții. Sunt
serios și disponibil. Telefon: 642
364 613.
Domn, 48 de ani, serios, corect
și responsabil, foarte bun șofer,
fără obligații și cu disponibilitate
maximă, caut de muncă în toată
Spania în domeniile în care am
experiență: zidărie, electricitate,
mecanică auto, grădinărit sau îngrijit
persoane în vârstă. Telefon:
602 568 457.
Tânăr, 35 de ani, posesor permis
conducere categoria B de
16 ani, caut de muncă în orice
domeniu, în zona Alicante și împrejurimi.
Mă puteți contacta la
numărul de telefon: 642 482 379.
Doamnă responsabilă, cu
experiență, caut de muncă ca și
externă, după orele 12:00, de
luni până vineri, sau sâmbătă și
duminică toată ziua, în Alcalá de
Henares sau împrejurimi. Telefon:
642 893 153.
Doamnă serioasă, responsabilă,
cu experiență, caut de muncă în
Madrid ca externă. Telefon: 642
190 130.
ÎNCHIRIERI - OFERTE
Se închiriază cameră spațioasă
de matrimoniu cu baie propie în
Meco, lângă Alcalá de Henares.
Telefon: 642 866 699.
Închiriez cameră pentru o persoană,
în Madrid, zona Moncloa.
Preț avantajos. Telefon: 637 993
720 sau 642 340 275.
Închiriez cameră pentru o fată,
în zona San Fermin / Madrid, Linia
3, stația de metrou Doce de
Octubre. Preț: 160 €. Detalii suplimentare
la telefon: 642 925 210.
VÂNZĂRI
Vând apartament la cheie,
în Ploiești, cu 3 camere, centrală
proprie, utilat cu mobilă
nouă. Preț informativ: 50.000€.
Detalii suplimentare la telefon:
0034/642 925 210 (Spania);
0040/772 929 916 (România).
Vând teren intravilan pentru
construcții în zona de vile, sat
Frățești, județul Giurgiu, la 50 km
de București și 10 km de Giurgiu,
cu suprafața totală de 1.012 mp.
Preț negociabil: 13.500 €. Terenul
se poate vinde și parcela, fiecare
parcelă având 506 metri pătrați,
preț 7.000 € ușor negociabil. Mai
multe relații la telefon: 663 385
792. Pentru cei interesați, pot trimit
poze cu terenul, pe WhatsApp.
Vând casă în Botoşani, construită
în 2013, compusă din şase
camere, două bucătării, două băi,
garaj, beci, cămară, netencuită pe
afară, parterul locuibil.
Acoperişul este din tablă lindab
austriacă, termopane. Telefon:
0034/666 299 144.
DIVERSE
Angajăm pe perioadă nedeterminată
persoană administrativ
pentru punct de lucru,
fabrica Zaragoza. Cerințe: bun
vorbitor de limba română și
spaniolă, abilități de comunicare
și organizare. Intermediază
comunicarea și face diverse
activități administrative. Se
oferă salariu atractiv și decont
transport. Trimiteți CV la adre-
sa: lavinia.turcanu@jpsgroup.
ro. Relații la telefon:
0040 / 733 927 231
Cedez (traspaso) magazin
alimentar cu specific românesc,
în Coslada ( Madrid).
Mai multe informații la telefon:
677 521 706.
Căutăm agent comercial
cu experiență în vânzări de
produse românești și portofoliu
de clienți format. Salariul
interesant! Informații suplimentare
la telefon: 615 410
243 - Marius, sau 615 417 691
- Sándor.
MATRIMONIALE
Bărbat, 40 de ani, din
Barcelona, caut o doamnă de
vârstă apropiată, pentru o relație
serioasă. Telefon: 676 272 617.
Doamnă, 59 de ani, divorțată,
160/58, fără obligații, din
C omunitatea Madrid, doresc să
cunosc un domn de vârstă apropiată,
pentru prietenie/căsătorie.
Telefon: 603 842 980.
Domn, 48 de ani, doresc să cunosc
o doamnă până în 45 de ani,
din comunitatea Madrid pentru o
relație serioasă/căsătorie. Telefon:
642 502 842.
Anunţurile de mică publicitate sunt
GRATUITE!
E-mail: redactia@
occidentul-romanesc.com
Telefon: 642 298 948 - DIGI
(de luni până vineri: 09:00 –18:00)
România în finala Jocurilor Mondiale
Finalul lunii iulie a programat
la Wroclaw, Polonia,
J ocurile Mondiale 2017 – The
World Games, organizate de
International World Games
Association, un eveniment
care se organizează odată la
patru ani și care desfășoară întreceri
pe mai multe discipline
sportive. Între acestea, dansul
are o paletă largă de exprimare
cuprinzând cinci secțiuni:
dansurile latino-americane,
standard, breakdance, salsa și
rock acrobatic.
România a fost reprezentată
la primele două secțiuni
de perechile campioane calificate
la aceste „jocuri” alături
de alte 24 de perechi la nivel
mondial. Perechea campioană
a României, Paul Moldovan
– Cristina Tătar, fostă multiplă
campioană mondială de tineret
și deținătoarea locului 13
mondial, a reușit performanța
de a se califica în finala acestei
secțiuni acolo unde s-a
clasat pe locul VI. La cealaltă
secțiune, standard, perechea
noastră campioană formată
din Paul Rednic și Roxana
Lucaciu, locul 46 mondial, a
ajuns până în faza semifinalelor
unde a încheiat competiția
pe locul VIII.
O prioritate pentru
Federația Română de Dans
Sportiv în perioada imediat
următoare este dezvoltarea
diviziei breakdance, această
disciplină devenind olimpică
și care va fi prezentă la
Jocurile Olimpice de Tineret
de la Buenos Aires 2018.