78 Occidentul romanesc

Munţii Retezat fac parte
din grupa muntoasă Retezat-
Godeanu (din Carpaţii
Meridionali) şi străjuiesc
două depresiuni importante
ale judeţului Hunedoara:
P etroşani şi Haţeg. Râul
Mare îi delimitează în partea
de nord, iar Jiul de Vest,
în partea de sud. Vecinii
lor sunt: la vest - Munţii
Ţarcu, la sud-vest - Munţii
Godeanu, iar la sud – Munţii
Vâlcan. Vârful Retezat, parte
a acestor munţi, este renumit
pentru că, privit de la distanţă
(mai cu seamă dintr-o anumită
parte), pare că ar fi tăiat şi,
în locul vârfului său stâncos,
a rămas doar un platou.
Unul dintre simbolurile
cunoscute peste tot în
lume ale acestui lanţ muntos
îl reprezintă lacurile de
un albastru infinit, ştiute
şi drept „ochii albaştri ai
Retezatului”: o salbă de
lacuri glaciare formate în
aceşti munţi – în total, peste
50 la număr, situate la înălţimi
de peste 2.000 de metri.
Ele s-au format în căldările
gheţarilor preistorici, prin
acumularea apei provenite
de la ploi şi zăpezi, dar şi de
la izvoare. Peisajul pe care
îl oferă este spectaculos,
fie că e vorba de un lac mai
mare, precum Bucura (cel
mai cunoscut dintre ele) sau
de lacuri mai mici: culoarea
lor intensă pare să fie ruptă
din cerul senin de deasupra;
unele sunt înconjurate de
vegetaţie bogată, sălbatică,
din care te privesc curioase
flori doar aici întâlnite, altele
sunt păzite straşnic de bolovani
în toate nuanţele de gri,
pe care stau şopârle mici la
soare.
Lacul Bucura, infinit de
albastru, este situat la 2.040
de metri altitudine şi se întinde
pe nouă hectare, fiind cel
mai mare din Munţii Retezat
şi cel mai întins lac glaciar
din România. Adâncimea
sa maximă este de peste 15
metri, iar în apropierea sa,
pe platoul bolovănos, se află
un generos loc de campare.
Sute de corturi se adună aici
în fiecare vară, deşi nopţile
în Bucura sunt mai reci, iar
vântul bate mai puternic. De
multe ori, cei ce campează
aici îşi protejează corturile
de vânt cu veritabile cazemate
din bolovani, improvizate
pe loc. Un refugiu
Salvamont stă de pază, cu
oameni ai muntelui instruiţi
să supravegheze fluxul turiştilor,
să ofere primul ajutor,
dacă este necesar, informaţii,
Hoinar prin România AUGUST
2017 19
Infinitul albastru:
Lacul Bucura din Munţii Retezat
Corturi pe malul lacului Bucura
Lacul Bucura
poate şi o cană cu ceai.
În jurul Lacului Bucura
s-au ţesut numeroase legende:
una dintre acestea (poate
chiar cea mai cunoscută)
vorbeşte despre faptul că
aici ar fi fost locul de întâlnire
al haiducilor din trei regiuni
- Banat, T ransilvania
şi Oltenia. Aceştia s-ar fi
adunat la Bucura pentru a-şi
împărţi comorile. Dar cum
mereu erau cu potera pe urmele
lor, haiducii, ca să nu
fie prinşi cu aur şi bijuterii,
le aruncau în lac. Vorba
umblă că şi acum pe fundul
lacului s-ar afla comori ce
ar aştepta să fie scoase la
lumină. Că o fi aşa sau nu,
nimeni nu poate spune; ce e
sigur este că lacul este populat
de peşti care se înmulţesc
natural, omul neavând nicio
intervenţie asupra ecosistemului
de aici. Tot la Bucura,
se mai spune, se făceau sărbători
numite nedei încă din
secolul al XVI-lea: acestea
aveau loc în anii bisecţi şi
durau trei zile, iar la eveniment
venea atât de multă
lume, încât hora încinsă de
toţi participanţii înconjura
lacul.
Ca să ajungi la Bucura
cel mai simplu este să urci
din Haţeg, urmând indicatoarele
spre comuna Râu
de Mori, apoi spre Barajul
Gura Apelor. Până la baraj,
drumul este asfaltat, dar nu
lipsit de unele pericole: din
cauza ploilor, apar mereu
gropi care trebuie reparate,
iar pe drum cad adeseori bolovani
şi copaci rupţi de ape.
În timpul sezonului rece,
drumul poate fi dificil chiar
şi pentru maşinile foarte
bine echipate, mai ales dacă
în regiune a nins. Barajul se
află la aproximativ 40 de
kilometri de Haţeg, iar priveliştea
pe care o oferă este
uluitoare. A fost construit
între anii 1975 şi 1986, pe
valea Râului Mare (este un
baraj artificial). Atunci a fost
declarat cel mai mare baraj
de anrocamente şi miez de
argilă din Europa. Dimensiunile
sale sunt impresionante:
168 de metri înălţime, 464
de metri lungime şi o adâncime
maximă a apei de 160
de metri. La bază, lăţimea sa
este de 550 de metri. Rolul
său este atât de producere
a energiei electrice, cât şi
de regularizare a cursului
Râului Mare şi atenuare a
eventualelor viituri care, altfel,
ar pune în pericol vieţile
locuitorilor din regiune. 225
de milioane de metri cubi
de apă încap în acest lac de
acumulare şi, potrivit datelor
oficiale, dimensiunile întregului
baraj le întrec de trei
ori pe cele ale celebrei piramide
a lui Keops.
De la Barajul Gura Apelor,
drumul duce mai departe
spre Poiana Pelegii; este un
drum forestier (neasfaltat),
destul de anevoios, atât din
cauza gropilor şi a pietrişului
care îl acoperă, cât şi din
cauza porţiunilor sale înguste
sau abrupte. Sunt aproape
20 de kilometri de parcurs,
iar în cale descoperi izvoare
sprinţare, marcaje ce indică
diverse trasee sau indicatoare
care te îndrumă către
obiective aflate în zonă. Sau
poţi întâlni câini ciobăneşti,
ciobani cu măgari ce duc desăgi
pe spate ori culegători
de ciuperci sau de afine. Din
P oiana Pelegii orice turist are
mai multe opţiuni de trasee
montane la dispoziţie. Dar de
aici se poate ajunge cel mai
uşor la Lacul Bucura (o oră
şi jumătate de urcare, în pas
obişnuit).
Urcuşul merge la început
printr-o pădure înaltă, deasupra
căreia se iţesc coame
mai întâi domoale, apoi mai
ascuţite de stânci. Marcajul
traseului este foarte uşor de
urmat, pentru că se găseşte
atât pe trunchiuri de brazi,
cât şi pe bolovani. După un
timp, brazii lasă loc jnepenişului,
apoi poteca duce spre
stânci tot mai golaşe din golul
subalpin. Pe drum te poţi
întâlni cu turme de oi şi ciobanii
lor, alături de câini şi
măgăruşi docili. Urcarea nu
este anevoioasă, dar tentaţia
de a admira peisajul lăsat în
spate, dar şi pe cel conturat
în faţă, este mare şi orice
pasionat de fotografii se va
opri de multe ori pentru încă
o imagine imortalizată.
Odată sosit la Bucura,
ai senzaţia că nu mai vrei
să pleci niciodată de acolo.
Dacă ai prins o zi senină, culoarea
lacului te va vrăji, la
fel şi paznicii săi (vârfurile
Bucura I şi Bucura II, Şaua
Bucurei sau chiar colţurosul
vârf Peleaga, cel mai înalt
din acest lanţ muntos – 2.509
metri). Dacă nu vrei să urmezi
un alt traseu mai departe,
nicio problemă: este suficient
să stai câteva ore lângă
Indicator trasee
Bucura ca să te încarci cu
energie pozitivă, să te umpli
de linişte şi să fii gata să revii
în lumea agitată de la poalele
muntelui. Nu ai semnal la
telefonul mobil, nu există internet.
Nu străbate nimic din
acea lume agitată spre tine,
numai vântul uneori blând,
alteori războinic al înălţimilor
albastre, care poate aduce
şi nori grei de ploaie sau ceaţă
ce te vor face să iei repede
pe tine geaca din rucsac. Nu
urca fără să fii bine pregătit
de mers pe munte: bocanci
(preferabil cu gleznă înaltă),
pantaloni de munte, geacă
de munte, şapcă în cap (dacă
soarele e prea tare) şi pelerină
de ploaie. Plus apă, ciocolată
sau glucoză în rucsac şi
o trusă de prim-ajutor.
Autor şi fotografii:
Camelia Jula
Un alt ochi albastru al Retezatului