You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
14 AUGUST<br />
2017<br />
Întinderea aridă de nisip îi<br />
arde ochii şi nările. Aerul nu<br />
se mişcă, până şi timpul pare<br />
împotmolit în dunele aurii.<br />
Ar putea oricând să renunţe<br />
şi să se întoarcă, dar Wang<br />
Yonghai este pregătit să lupte.<br />
Undeva, departe, ştie că îl<br />
aşteaptă oceanul din deşert.<br />
Apa lui cristalină, valurile ce<br />
par a coborî direct din cer ca<br />
să potolească arşiţa dunelor<br />
aurite îl cheamă înspre ele;<br />
iar din adâncul sufletului<br />
chipul fi icei sale se proiectează<br />
pe întinderea de nisip<br />
şi îi zâmbeşte încrezător:<br />
„Mergi mai departe!”. Mai<br />
departe, înspre locul în care<br />
Fluviul Galben întâlneşte deşertul<br />
Ulan Buh, în Mongolia<br />
I nterioară, regiunea autonomă<br />
situată în nordul Chinei.<br />
Aşa că Wang îşi încalecă bicicleta<br />
şi porneşte la drum,<br />
pedalând hotărât cu piciorul<br />
drept, singurul pe care îl mai<br />
are.<br />
Un accident de maşină i-a<br />
luat piciorul stâng, pe când<br />
avea 19 ani. Acum are 45 de<br />
ani şi o viaţă ce poate face<br />
oricând subiectul unei cărţi<br />
sau al unui film. Dar pentru<br />
a ajunge aici a fost nevoie<br />
de ani de antrenament şi de<br />
o voinţă uriaşă. „Provin dintr-o<br />
familie modestă de fermieri<br />
din provincia chineză<br />
Shandong. Accidentul mi-a<br />
schimbat complet viaţa şi<br />
m-a adus, atunci, în pragul<br />
sinuciderii. Familia a fost<br />
cea care m-a ajutat, dar eram<br />
îngrozit de gândul că nu pot<br />
face prea multe pentru ei,<br />
pentru a ne întreţine. Am lucrat<br />
într-o fabrică, am vândut<br />
fructe, am făcut taximetrie”,<br />
rememorează bărbatul cu<br />
Lecţie de viaţă<br />
Călătoria fără sfârşit a ciclistului chinez<br />
cu un singur picior<br />
faţa arsă de soare. La 22 de<br />
ani, a învăţat să meargă pe<br />
bicicletă, din dorinţa de a se<br />
putea deplasa mai uşor şi pe<br />
distanţe mai mari. Întâmplarea<br />
a făcut ca, pe când avea<br />
30 de ani, să vadă un grup de<br />
ciclişti cu dizabilităţi antrenându-se<br />
pentru echipa naţională<br />
paralimpică a Chinei. I-a<br />
întrecut şi a intrat în atenţia<br />
antrenorilor, apoi a Federaţiei<br />
P ersoanelor cu Dizabilităţi<br />
din China. A trecut cu succes<br />
testele fizice şi aşa a ajuns<br />
să primească o bicicletă de<br />
curse, competitivă. De aici a<br />
pornit călătoria lui.<br />
„Există o barieră, o linie<br />
subţire între câştigarea şi<br />
pierderea definitivă a bătăliei<br />
cu mintea, atunci când devii<br />
o persoană cu handicap. Acela<br />
este momentul când simţi<br />
că eşti terminat, că viaţa ta e<br />
gata, că vei fi o povară pentru<br />
familia ta şi că nu vei mai<br />
putea fi un membru normal<br />
al societăţii. Dacă treci peste<br />
acel moment, lucrurile se<br />
schimbă în bine. Pentru mine,<br />
acel moment a fost când am<br />
realizat că puteam deveni<br />
ciclist profesionist”, spune<br />
Wang. Deşi, pentru majoritatea<br />
sportivilor profesionişti,<br />
vârsta de 32 de ani înseamnă<br />
mai degrabă apusul carierei,<br />
pentru el a fost începutul. A<br />
descoperit că piciorul său<br />
drept era capabil de mari<br />
eforturi fizice specifice pedalatului.<br />
A strâns din dinţi şi a<br />
depăşit toate obstacolele, pentru<br />
că avea, acum, un scop,<br />
un nou sens al vieţii. Ambiţia<br />
şi voinţa l-au ajutat să îşi<br />
împlinească visul: din 2001<br />
până în 2011 a făcut parte<br />
din echipa naţională de paraciclism<br />
a Chinei şi în această<br />
perioadă a câştigat şase medalii<br />
de aur şi altele de argint<br />
şi bronz la concursurile paracicliste<br />
naţionale şi internaţionale.<br />
În 2007, a câştigat medalia<br />
de bronz pentru nivelul<br />
LC3 în cadrul Campionatului<br />
Mondial de Paraciclism UCI<br />
din Columbia. În 2008, o accidentare<br />
l-a scos din competiţie,<br />
dar a revenit ulterior<br />
pentru a câştiga încă două<br />
medalii de argint şi una de<br />
bronz, la jocurile naţionale<br />
ale Chinei din 2011.<br />
Când luptă pentru a depăşi<br />
neajunsurile provocate de<br />
o dizabilitate, oamenii pot<br />
descoperi un uriaş potenţial<br />
ascuns în ei, dar au nevoie<br />
şi de ajutorul şi înţelegerea<br />
celor din jur. Societatea trebuie<br />
să fie cu mintea şi inima<br />
deschise. Istoria, mai veche<br />
sau mai recentă, ne oferă numeroase<br />
exemple de artişti,<br />
atleţi sau oameni de ştiinţă<br />
de succes, care au câştigat în<br />
lupta cu handicapul: Stephen<br />
Hawking, fizicianul şi cosmologul<br />
britanic ce suferă de<br />
scleroză laterală amiotrofică<br />
şi vorbeşte prin intermediul<br />
unui dispozitiv special construit<br />
pentru el; Helen Keller,<br />
scriitoare şi activistă americană<br />
ce şi-a pierdut auzul şi<br />
vederea la vârsta de doi ani;<br />
compozitorul german Ludwig<br />
van Beethoven, care a surzit<br />
şi tot a reuşit să scrie opere<br />
muzicale uimitoare; poetul<br />
şi pictorul irlandez Christy<br />
Brown, care a suferit de paralizie<br />
cerebrală în urma căreia<br />
a reuşit să mai comunice<br />
doar cu ajutorul piciorului său<br />
stâng (şi astfel a scris cartea<br />
„Piciorul meu stâng”, deveni-<br />
tă celebră şi ecranizată în filmul<br />
cu acelaşi nume); cântăreţul<br />
şi compozitorul de muzică<br />
soul şi jazz Ray Charles,<br />
orb de la vârsta de şapte ani<br />
sau atleta Aimee Mullins, cu<br />
ambele picioare amputate,<br />
care aleargă cu ajutorul unor<br />
proteze.<br />
„Pentru mine, ciclismul a<br />
însemnat revenirea la viaţă<br />
– la o nouă viaţă. A însemnat<br />
autodepăşire, integrare,<br />
acceptare şi eliberare. Am<br />
devenit din nou un om normal”,<br />
spune Wang. Potrivit<br />
oamenilor de ştiinţă, persoanele<br />
cu membre amputate<br />
poate alege să practice o<br />
gamă largă de sporturi – de<br />
la volei la sărituri, ciclism,<br />
ski, înot etc. Tot cercetătorii<br />
spun că persoanele cu dizabilităţi<br />
sunt într-o permanentă<br />
competiţie cu sine, mereu<br />
dornice să îşi îmbunătăţească<br />
performanţele, fapt care<br />
le aduce un mare avantaj<br />
dacă devin sportivi profesionişti.<br />
Wang nu face excepţie<br />
de la această regulă: chiar şi<br />
după ce s-a retras din echipa<br />
naţională a Chinei, a continuat<br />
să caute noi provocări<br />
profesionale. A participat<br />
la turul lacului Qinghai<br />
(2013), într-o cursă cot la<br />
cot cu atleţi fără dizabilităţi<br />
şi a bifat toate etapele competiţiei<br />
în 13 zile. În acelaşi<br />
an, C hina l-a recompensat<br />
cu titlul de Personalitatea<br />
Sportivă a Anului pentru<br />
persoane cu dizabilităţi.<br />
Anul trecut, a pedalat 2.160<br />
de kilometri, în 18 zile, de-a<br />
lungul drumului dintre provincia<br />
Sichuan înspre Tibet,<br />
ca să ajungă la Palatul<br />
Potala şi să fie primul ciclist<br />
cu dizabilităţi care a încheiat<br />
cu succes acest dificil traseu<br />
inter-regional. Iar anul acesta<br />
a câştigat cursa individuală<br />
de viteză (pe distanţa<br />
de un kilometru) din cadrul<br />
cupei „Hua Nuofei” pentru<br />
persoane cu dizabilităţi. Provocarea<br />
cea mare, însă, abia<br />
urmează: prima etapă din<br />
calificarea pentru cursa Paris<br />
– Brest – Paris, adică turul<br />
Lacului Wuhai din Mongolia<br />
Interioară, ce va avea loc în<br />
luna august, pe o distanţă<br />
de 200 de kilometri parcurşi<br />
non-stop, prin deşert.<br />
Cursa Paris – Brest – Paris<br />
(PBP) este un eveniment ciclist<br />
pe mare distanţă, cu o<br />
lungă istorie: a debutat în<br />
anul 1891, fiind organizat<br />
de asociaţia franceză Audax<br />
Club Parisien Randonneur<br />
(ACP). Este unul dintre cele<br />
mai vechi evenimente ciclistice<br />
care încă se organizează<br />
în mod regulat, o dată la patru<br />
ani; este renumit pentru<br />
că este cel mai lung eveniment<br />
de acest tip, dar şi cel<br />
mai dificil – un adevărat test<br />
de anduranţă fizică şi mentală<br />
pentru orice ciclist. A fost<br />
supranumit „monumentul<br />
turelor de anduranţă” pentru<br />
ciclişti. Atleţii care participă<br />
trebuie să obţină întâi brevete<br />
pe curse de 200, 300, 400<br />
şi 600 de kilometri, pentru a<br />
participa la finala de 1.200<br />
de kilometri Paris – Brest<br />
– Paris. Evenimentul este o<br />
provocare globală pentru toţi<br />
cicliştii pasionaţi şi dornici<br />
de aventură sau afirmare; 57<br />
de ţări din întreaga lume au<br />
aderat acestei competiţii, între<br />
care şi China, în anul 2009.<br />
Tura de anduranţă de 200 de<br />
kilometri de aici are loc în<br />
jurul lacului Wuhai, prin deşertul<br />
Ulan Buh şi va avea loc<br />
în 26 august, aducând laolaltă<br />
zeci de mii de ciclişti profesionişti<br />
şi amatori din întreaga<br />
lume.<br />
„Când pedalezi în astfel de<br />
condiţii, nisipul pur şi simplu<br />
parcă îţi stă împotrivă. Pentru<br />
mine, care mă pot baza<br />
pe un singur picior, oricum e<br />
mai dificil când merg împotriva<br />
vântului sau urc un deal, o<br />
pantă. Darmite când am de-a<br />
face şi cu nisipul care îmi împotmoleşte<br />
roţile!”, spune<br />
Wang. Însă dorinţa sa de a<br />
reuşi este mai puternică, iar<br />
experienţa lui îi va fi de mare<br />
ajutor. Nu degeaba porecla<br />
sa este „One-legged Cycling<br />
Warrior” – Ciclistul luptător<br />
cu un singur picior! Deşertul<br />
pe care Wang îl va înfrunta în<br />
cursa pentru PBP se întinde în<br />
vestul Mongoliei Interioare,<br />
pe o suprafaţă de 14.000 de<br />
kilometri pătraţi, de-a lungul<br />
Fluviului Galben. Deşertul se<br />
întâlneşte cu Râul Moshui,<br />
un braţ al fluviului; cele mai<br />
renumite oraşe ale sale sunt<br />
Wuhai şi B ayannaoer. Nu va<br />
fi uşor, dar el nu se gândeşte<br />
decât la momentul final,<br />
când va putea vedea albastrul<br />
oceanului din deşert. În ciuda<br />
vârstei sale, Wang spune<br />
că va continua să participe la<br />
diverse competiţii de ciclism,<br />
indiferent unde îl vor duce în<br />
lume sau ce provocări vor ridica<br />
pentru el. Pe chipul său<br />
bronzat se citeşte seninătate: a<br />
reuşit să nu lase dizabilitatea<br />
să îi controleze viaţa. A făcut<br />
din handicapul său un avantaj<br />
şi asta nu e puţin lucru, pentru<br />
că sunt destui cei care au ambele<br />
picioare şi ambele mâini,<br />
dar se plâng de vitregia sorţii.<br />
Wang, însă, a depăşit demult<br />
vremea frustrărilor. Este un<br />
campion care inspiră, un model<br />
pentru alţi tineri cu dizabilităţi<br />
(şi nu numai pentru ei,<br />
ci pentru noi toţi).<br />
Are un deşert în faţă şi dorinţa<br />
de a-i vedea albastrul<br />
licărind. Din coşul pieptului,<br />
o emoţie puternică îi fuge înspre<br />
piciorul drept, cel care îl<br />
va ajuta să câştige. Strânge<br />
bicicleta cu ce i-a mai rămas<br />
din piciorul stâng şi cu<br />
cel drept, şoptindu-i, în limbajul<br />
lor tainic, numai de ei<br />
ştiut, cuvinte de încurajare.<br />
Are nevoie de „camarada”<br />
sa pentru a-şi împlini o nouă<br />
etapă din visul său de a vedea<br />
lumea pe bicicletă. Apoi<br />
se face una cu drumul, arcuit<br />
ca un şoim şi pedalând ca şi<br />
când nimic altceva nu mai<br />
contează. Drum bun!<br />
***<br />
Autor: Camelia Jula<br />
Foto: Pagina oficială Wang<br />
Yonghai