78 Occidentul romanesc

Kasandra Kalmann-Năsăudean
Chief executive officer
(Director General)
Ca o consolare pentru faptul
că suntem lipsiţi, în general, de
seriozitate, de mândria lucrului
bine făcut, sau dintr-o profundă
frustrare, ca o justificare
pentru lipsa de pragmatism
pe seama căreia românul tinde
să-şi pună eşecurile, s-au născut
mai multe mituri despre
România. „Românul s-a născut
poet” este unul dintre cele
mai cunoscute. Până la urmă,
nu e nimic rău în a fi poet şi
chiar nu ar fi nimic rău în a fi
„grânarul Europei”. Problema
apare atunci când vorba în cauză
îşi pierde esenţa şi devine un
fel de proverb, o vorbă de duh
spusă ca să umple o conversaţie
sau ca să scuze o greşeală.
Aşadar, ne reprezintă, ne
onorează sau ne acuză faptul
că românii se consideră frumoşi,
inteligenţi, ospitalieri?
Sunt în România cele mai
frumoase femei din lume şi
cei mai buni croitori şi ingineri
software? Până la urmă,
fiecare popor are părerile lui,
mai mult sau mai puţin măgulitoare,
la adresa cetăţenilor
săi. Fiecare naţie consideră că
are cele mai frumoase femei şi
fiecare popor vorbeşte despre
plăcerea de a primi oaspeţi.
În valoare absolută, cele
mai multe dintre aceste ziceri
despre România sunt adevărate:
românii sunt plăcuţi la înfăţişare,
scriu poezie, omenesc
oaspeţii şi aşa mai departe, dar
totul e în regulă atât timp cât
nu ne comparăm cu alţii. De
ce credem că am fi noi mai ospitalieri
decât japonezii, marocanii
sau eschimoşii? Fiecare
dintre noi, ca indivizi sau ca
naţiune, avem propria proiecţie
a imaginii despre noi înşine.
Important este ca aceeaşi percepţie
să o aibă şi cei din exterior,
esenţial este ca evaluarea
acestora să fie similară celei
la care noi ne raportăm mental.
În general noi, ca români,
avem tendinţa de a ne asuma
merite care nu ne aparţin în
mod direct şi ne vedem mai
frumoşi, mai isteţi nativ, mai
înzestraţi de mama natură, dar
niciodată mai punctuali, mai
Cuvânt înainte AUGUST
2017 03
Când „Românul s-a născut poet”,
„Croitorașul cel viteaz” era fruntașul Europei
serioşi, mai conştiincioşi.
Odată ieşiţi „în lume”, calităţile
pe care şi le atribuie
românii devin în mare parte
cu adevărat mituri. Adică, aşa
cum spune DEX-ul, „povestire
de origine populară, cu conţinut
fabulos, care explică în
mod alegoric originea lumii,
fenomenele naturii şi viaţa
socială”.
Ultimii ani au adus peste
un milion de absolvenţi de
facultate. 2.500 de tineri studiază
la cele mai prestigioase
universităţi din SUA. 97,6%
dintre românii adulţi sunt alfabetizaţi
şi participăm anual
la cel puţin 15 concursuri internaţionale
pe discipline, atât
la seniori, cât şi la juniori, cu
loturi care însumează 90-100
de elevi. 90% dintre aceştia se
întorc acasă cu medalii. Sunt
date brute, dar care, la o primă
vedere, ar trebui să confirme o
idee măgulitoare care a circulat
de-a lungul timpului despre
România: acela că ar fi locuită
de oameni inteligenţi, cu abilităţi
intelectuale superioare
altor naţii.
Partea mai puţin bună este
că puţini dintre cei plecaţi în
străinătate vor să se mai întoarcă
în ţară. Mai mult decât atât,
nici angajatorii români nu sunt
foarte activi în a-i atrage înapoi
acasă, în condiţiile în care toţi
spun că îi interesează mai degrabă
experienţa practică decât
pregătirea teoretică temeinică.
Pe de altă parte, angajatorii din
străinătate importă cu plăcere
„minţile” românilor, cel mai
adesea derulând campanii
ample de recrutare, în special
în rândul medicilor, inginerilor
şi programatorilor IT. Asta şi
pentru că, dincolo de inteligenţă,
românii mai au un atu
pe care străinii îl caută atunci
când fac angajări: capacitatea
mare, dezvoltată în secole, de
adaptare la mediu.
Cuvântul „ospitalier” vine
din limba franceză şi se referă
la un individ „care primeşte
bucuros oaspeţi; care este amabil,
primitor” sau la o casă, un
oraş, o ţară în care eşti bine primit,
în care te simţi bine; care
oferă „ospitalitate”.
Românii sunt ospitalieri
când primesc oaspeţi acasă, iar
această trăsătură este relevată
ca una dintre valorile şi reperele
vieţii rurale şi mai puţin
ca una a mediului urban. Iar în
contextul în care România este
ţara cu cea mai mare comunitate
rurală a Europei, am putea
spune că suntem un popor extrem
de ospitalier, dar doar la
nivelul contactelor individuale
şi ale familiei. Românii nu se
pot servi deocamdată de ospitalitatea
lor pentru a face afaceri
- aşa cum fac portughezii, elveţienii,
spaniolii, indienii sau
suedezii, cetăţeni consideraţi
de către mai multe clasamente
cei mai primitori din lume.
România a fost, la un moment
dat, cel mai mare croitor
al Europei. Era anul 2004, iar
textiliştii români produceau
haine în lohn pentru aproape
toate mărcile celebre din
Europa. Nimeni nu era surprins
atunci când pe un costum
Armani, Versace sau Hugo
Boss scria „made in Romania”.
Din 2005 însă, exporturile de
textile au început să scadă, iar
astăzi România este mai degrabă
„croitoraşul cel viteaz” al
Europei, care se străduieşte să
rămână competitiv, deşi a fost
de mult devansat de alte ţări în
care se produce mai ieftin şi
care nu au fost atât de lovite
de criză. Eforturile pe care le
fac producătorii locali pentru a
recupera terenul pierdut par a
fi „vânare de vânt”, în condiţiile
în care supraimpozitarea
şi fluctuaţiile cursului valutar
reprezintă două piedici uriaşe,
din acest punct de vedere.
A fost o perioadă în care
România a fost un croitor pentru
Europa, însă acum nu mai
este cazul. După cum vedem,
tendinţa care se conturează
din ce în ce mai puternic arată
că pentru Europa şi pentru tot
restul lumii, croitori sunt şi vor
fi ţările cu foarte mulţi locuitori,
precum China, pentru că
au forţă de muncă ieftină, şi
ţările care sunt producătoare
de bumbac şi care, implicit, au
ţesături mult mai ieftine decât
noi.
Da, istoria ne arată că avem
o evidentă neputinţă de adaptare
la lucrurile cu adevărat
majore şi că de-a lungul veacurilor
ne-am tot complăcut în
minimalism, de foarte puţine
ori am avut forţa să luăm taurul
de coarne şi să ne impunem
în faţa lumii. Ca excepţie de la
regulă e bine să amintim de
Marea Unire de la 1918, când
oamenii politici ai vremii au
făcut mari eforturi pentru ca
toţi să trăim între aceleaşi hotare.