78 Occidentul romanesc

12 AUGUST
2017
Interviu
A-ţi reprezenta ţara este probabil cel mai înalt privilegiu şi cea
Interviu cu Alina Elena
Râmaru, avocat, consul
onorific al României în
Insulele Canare
A ajuns pe meleaguri
spaniole pentru că şi-a dorit
să cunoască o altă cultură
şi un alt sistem de învăţământ.
Dar, spune Alina
Elena Râmaru, „a mă stabili
în Spania sau în orice altă
ţară, la acel moment, era un
aspect care pentru mine nu
reprezenta o opţiune”. Însă
drumul vieţii are felul său de
a întoarce lucrurile: Alina a
revenit în Spania pentru a
împleti viaţa profesională cu
cea personală. Acum este un
avocat de succes, stabilită în
Insulele Canare şi, recent, a
devenit consul onorific al
României în această regiune,
după ce a luptat, cot la
cot cu alţi români, pentru
înfiinţarea unui consulat
destinat românilor ce muncesc
şi trăiesc în aceste
insule. A lina Râmaru este
nominalizată pentru premiile
de excelenţă acordate în
cadrul celei de-a doua ediţii
a campaniei Occidentul
Românesc „Noi susţinem
excelenţa!”, ediţie care va
avea loc anul acesta.
Alina Elena Râmaru:
Prima dată am ajuns în
Spania în anul 2002, cu o
bursă Erasmus. Studiam
la Facultatea de Drept din
Bucureşti şi, în acelaşi timp,
urmam cursurile de drept
european ale Universităţii
Sorbona Paris, care se desfăşurau
tot în B ucureşti.
Previzibil ar fi fost să aleg
Franţa pentru o bursă
Erasmus, dar îmi doream
foarte mult să cunosc şi
alt sistem de învăţământ,
altă cultură, aşa că am
ales Spania. Dar la acel
moment a mă stabili aici
sau în altă ţară nu era o
opţiune. Însă socoteala de
acasă nu se potriveşte cu
cea din târg: a trebuit să
împletesc aspectele profesionale
cu cele personale.
Astfel, în 2004 am revenit
pentru studiile de doctorat
şi în 2005 m-am căsătorit –
nu înainte ca soţul meu să
fi cunoscut, la rândul său,
România, din toate punctele
de vedere (în 2003, a fost
unul dintre primii studenţi
de la Universitatea din Las
Palmas de Gran Canaria
care a ales Facultatea de
Drept din Bucureşti ca destinaţie
Erasmus).
Occidentul Românesc:
Care au fost provocările
plecării din ţară şi stabilirii
într-o altă patrie?
Alina Elena Râmaru:
Procesul de integrare la
nivelul relaţiilor interumane
a fost natural şi deloc
anevoios. Insulele Canare
reprezintă una din comunităţile
cu cea mai bogată
diversitate culturală şi asta
spune totul. La nivel profesional,
experienţele au fost
contradictorii. Pe de o parte,
procedura recunoaşterii
a fost una foarte lentă, în
teorie ar fi trebuit să dureze
6 luni, în cazul meu a durat
2 ani. Iar din 25 de materii
mi-au fost recunoscute doar
două, în mod eronat consider
(nu mi s-au recunoscut
nici măcar materiile studiate
la Universitatea din Las
Palmas). Am preferat să nu
mai aştept şi să mă prezint
la toate examenele. Am avut
însă două avantaje: timp de
doi ani făcusem practică
la un cabinet de avocatură
în Las Palmas de Gran
Canaria şi, totodată, eram
obişnuită cu un volum mare
de studiu, după experienţa
din sistemul de învăţământ
românesc şi francez. Astfel
că am terminat toate
examenele în doua sesiuni,
m-am înscris în Barou, apoi
traiectoria a devenit mai
fl uidă. Am lucrat aproape
doi ani în sistemul bancar,
am lucrat şi ca traducator
extern al administraţiei
justiţiei din Canare, iar de
10 ani sunt avocat la cabinetul
Calderin y Ramaru
A bogados.
Occidentul Românesc:
Cum ai ajuns să înfiinţezi
şi să coordonezi Asociaţia
Românilor din Canare
( Rumacan)?
Alina Elena Râmaru: A
pleca din România nu făcea
parte din planurile mele,
cum am spus şi mai înainte.
Dar a aduce România
în Canare era posibil! Cunoşteam
demersurile legale
pentru a crea o asociaţie,
aveam prieteni români şi
spanioli cu care împărţeam
aceleaşi idealuri, exista
deja o comunitate importantă
de români în Canare. Impulsul
fi nal a venit în urma
unui articol nu tocmai pozitiv
despre România; atunci
am înţeles că o asociaţie cu
personalitate juridică va
avea un cuvânt important de
spus în apărarea drepturilor
şi intereselor comunităţii româneşti.
Occidentul Românesc:
Ai luptat pentru înfiinţarea
unui consulat pentru români
în Canare. Cum a fost această
„bătălie”, eşti mulţumită
de rezultatul final?
Alina Elena Râmaru:
Nu am fost singură! Fiecare
membru al conducerii
Asociaţiei Rumacan a
luptat în acest sens. S-au
făcut acţiuni directe şi indirecte.
S-au prezentat cereri
la Ministerul Afacerilor
Externe, s-au solicitat audienţe,
s-au prezentat statistici,
s-a mers la Madrid
şi Bucureşti de fi ecare dată
când exista ocazia întâlnirii
cu vreun reprezentant cu putere
de decizie. S-au realizat
acţiuni culturale şi sociale
care să demonstreze coeziunea
comunităţii române din
Canare. S-au implicat foarte
mulţi oameni, voluntar, în
acţiunile asociaţiei: Adina
Lazăr, Simona Chirilă,
Liliana Ionescu, Adela
Latiu, Gabriela Stoica,
V oicu Burca, Adriana
B reban, Nadia şi Dan Bobu,
Bianca Sandu şi mulţi alţii.
Toţi cei implicaţi ştiu că s-a
solicitat un birou consular
pentru Insulele Canare cu
sediu fi e în Tenerife, fi e în
Gran Canaria, pentru că
sunt cele două insule unde
comunitatea românească
este mai numeroasă. Inaugurarea
consulatului onorifi
c reprezintă un prim pas
important, un angajament
ferm al statului român faţă
de o comunitate românească
în creştere, fi ind esenţial
ca pe măsură ce o comunitate
creşte să aibă cui i se
adresa, cine să o ghideze
în relaţia cu autorităţile
locale. Evident că rămân
aspectele administrative
care ţin de documente, pe
care un consul onorifi c nu
le poate îndeplini, dar ele
vor fi acoperite în continuare
în insule de către secţia
consulară de la Madrid
prin programul de consulat
itinerant.
Occidentul Românesc:
Cum ai ajuns să ocupi funcţia
de consul onorific şi ce
presupune aceasta, efectiv,
ca muncă şi responsabilitate?
Alina Elena Râmaru:
A-ţi reprezenta ţara este
probabil cel mai înalt privilegiu
şi cea mai de seamă
onoare pe care le poţi primi
în calitate de cetăţean, dar,
în acelaşi timp, reprezintă şi
o mare răspundere. Acestea
au fost gândurile pe care
le-am transmis doamnei
ambasador atunci când în
septembrie 2016 mi-a propus
această funcţie. Atribuţiile
unui consul onorifi c ţin
de promovarea obiectivelor
României în plan politic
şi economic la nivel local,
stimularea dezvoltării relaţiilor
economice, comerciale,
promovarea identităţii
lingvistice şi culturale, stimularea
cooperării la nivel
educativ între instituţii româneşti
şi străine etc. Toate
aceste aspecte generale se
traduc în practică prin acţiuni
concrete, unele mai
vizibile, altele mai puţin,
dar toate având ca factor
comun interesele ţării şi ale
românilor. Spre exemplu,
în aceste luni am avut ocazia
să facilitez colaborarea
între autorităţile române
şi cele din Canare în legătură
cu mai multe aspecte:
proiectul Limbă, Cultură
şi Civilizaţie Românească
(LCCR), statistici privind
inspecţia în educaţie, aspecte
ce ţin de domeniul dezvoltării
turistice şi dezvoltării
mediului. În toate aceste cazuri
mi s-a solicitat sprijinul
fi e de către partea română,
fi e de către cea spaniolă.
Mă bucur că de fiecare dată
am reuşit să ofer răspuns
pozitiv şi prompt. Au fost şi
alte acţiuni concrete legate
de necesităţi imediate ale
românilor. Ca exemplu, nu
toate ofi ciile de stare civilă
din Canare sunt la curent
cu semnarea de către România
a Convenţiei de la
Viena din 1976 şi cu faptul
că, drept urmare, extrasele
multilingve de stare civilă
trebuie acceptate fără a
fi necesară traducerea şi
apostila. A trebuit să intervin
telefonic sau în scris
pentru a facilita toate aspectele
legale ale convenţiei,
astfel încât cetăţenii
români care prezintă acele
extrase să nu mai întâmpine
difi cultăţi.