Lumina crestinului, nr. 2/2020 - supliment in memoriam pr. Cornel Cadar

IN MEMORIAM PR. CORNEL CADAR
Rămas bun, prieten drag!
La 23 decembrie 2019, pe un
grup de Whatsapp, am primit un
mesaj că starea de sănătate a părintelui
Cornel Cadar s-a agravat
mult şi era foarte posibil ca drumul
ce cobora din paradis să ni-l
aducă pe Prunc să aibă anul ăsta
şi un sens invers, pe care să pornească
părintele. Seara ne-am
adunat vreo 25-30 de adulţi şi
copii să facem un Rozariu pentru
sănătatea părintelui şi poate
să mergem să-l şi colindăm.
Am reuşit. Părintele ne aştepta
într-un fotoliu cu ochii închişi,
slăbit de boala cu care lupta de
mai bine de un an de zile. A clătinat
de câteva ori din cap ca semn
că e prezent. Se oprise probabil
din a asculta corul îngerilor pentru
a ne asculta şi pe noi.
Miercuri dimineaţa, în prima
zi de Crăciun, Dumnezeu a decis
să curme suferinţa părintelui şi
să îl cheme la el. Şi am început să
vorbim de părintele Cornel la
trecut...
A fost coordonatorul redacţiei
„Lumina creştinului”, a fost purtător
de cuvânt al Episcopiei în
relaţia cu mass-media, a fost...
Mi-ar lua vreo 5-10 minute să înşir
tot ce a fost părintele Cornel, dar
nimic din toate astea nu mi-ar
trezi în minte amintirea lui.
Pentru mine părintele Cornel
a fost pescar de oameni. Pe unii
ne-a pescuit când pluteam în derivă
prin viaţă, pe alţii, care ştiau
cât de cât direcţia, luminându-le
drumul şi ducându-i mai departe.
A fost pescar de oameni în
apele tulburi ale anilor ’90, când
mulţi dintre noi căutăm liber -
tatea, dar nu ştiam cum arată,
mulţi dintre noi doream să facem
alegeri, dar nu reuşeam să distingem
între bine şi rău. Am fost
sute de tineri prinşi în năvod şi
traşi către mal de părintele Cornel.
Cum spunea cineva, „a fost preotul
tinereţii noastre”.
Pe strada Colonel Langa era
mai demult o casă veche, dărăpănată,
care avea la parter o sală mai
mare. Acolo intram 100-120 de
tineri din Iaşi sau studenţi veniţi
din toate satele catolice ale Moldovei
şi ţineam cateheza de sâmbătă
după-amiaza împreună cu
părintele şi alţi invitaţi. Acolo mi
s-a dărâmat şi mi-am zidit la loc
destinul. Acolo mi-am aruncat
cârjele şi am învăţat să merg pe
propriile picioare (...).
Unii l-am urmat pe părintele
Cornel şi pe un alt drum, pe care
părintele l-a deschis şi l-a bătătorit
cu pas apăsat: Acţiunea Catolică.
Năvodul pescarului de oameni
se întindea acum peste toată Mol -
dova. Alte sute de tineri şi-au găsit
drumul alături de el.
Mai târziu, episcopul a decis
ca părintele Cornel să preia responsabilităţile
Editurii „Presa
Bună” şi a tuturor celor ce ţin de
comunicare media. Personal,
m-a supărat lucru acesta pentru
că pă rin tele nu mai era atât de
accesibil ca înainte. Avea mult
mai multe de făcut. Tot un fel de
pescuit, dar mult mai amplu şi
mai tehnologizat.
Noi, grupul de familii care se
formase în Iaşi, rod al întâlnirilor
(2014)
din centrele studenţeşti şi al catehezelor
săptămânale de sâmbătă,
am continuat să profităm
de părintele Cornel. N-am ratat
nicio ocazie să îl scoatem din
„bârlogul” lui de la redacţie. Întotdeauna
am găsit motive: zile
de reculegere înainte de Crăciun,
excursii cu tematică (pelerinaj la
Sighet, pe urmele ceangăilor din
Moldova, drumul Unirii la Blaj şi
Alba Iulia), întâlniri cu cei plecaţi
din ţară, care reveneau în Iaşi
după mulţi ani, sfinţiri de case...
Toate pentru a-l avea din nou
între noi. Totul pentru a profita şi
copiii noştri măcar puţin de ceea
ce a însemnat părintele Cornel
pentru noi. Şi nu ne-a dezamăgit
niciodată...
Ieri pescarul de oameni a coborât
pe mal şi a plecat în bucuria
Tatălui veşnic, lăsând năvoadele
în grija noastră...
Va fi mereu lângă noi atunci
când vom deschide albumele cu
poze din tinereţe, când ne vom
uita pe casetele de la nunţile
noastre sau de la botezul copiilor
noştri. Va fi mereu în amintirile
noastre şi îi vom auzi glasul
blând, vorbindu-ne despre cer şi
despre o viitoare revedere...
Rămas bun, prieten drag!
Dragoş Florean
SUPLIMENT Lumina creºtinului w februarie 2020
11