Lumina crestinului, nr. 2/2020 - supliment in memoriam pr. Cornel Cadar
Lumina crestinului, nr. 2/2020 - supliment in memoriam pr. Cornel Cadar
Lumina crestinului, nr. 2/2020 - supliment in memoriam pr. Cornel Cadar
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
IN MEMORIAM PR. CORNEL CADAR
Nu mai sunt cuvinte
să poată lăuda toată iubirea
şi îndurarea ta!
În numele asociaţiei Acţiunea Catolică „Sfântul
Iosif ” din Dieceza de Iaşi, vreau să aduc un omagiu
părintelui Cornel, primul asistent spiritual al
asociaţiei noastre.
Dacă ar trebui să găsesc un cuvânt pe care să-l
rostesc astăzi din toată inima, acela este mulţu -
mesc. Mulţumesc cu inima plină de recunoştinţă,
căci lucruri mari a făcut Domnul pentru noi, lucruri
mari a făcut pentru Acţiunea Catolică prin
părintele Cornel.
Oare am putea vorbi de Acţiunea Catolică fără
părintele Cornel? Cu siguranţă că nu! Anul 1992
a fost anul naşterii Acţiunii Catolice în Dieceza de
Iaşi. Era imediat după evenimentele din 1989, care
au redat libertatea Bisericii din România, dar şi
posibilitatea noastră, a laicilor, de a ne organiza
conform vocaţiei noastre. Doar că aveam nevoie de
un păstor care să adune turma. Şi, inspirat de Duhul
Sfânt, PS Petru Gherghel l-a ales pe pr. Cornel responsabilul
Acţiunii Catolice. Şi a fost omul potrivit
la locul potrivit. Omul lui Dumnezeu, dedicat
misiunii de slujire, întotdeauna disponibil şi îndrep -
tat spre ceilalţi. Cu determinare, înţelepciune şi
măiestrie, a ştiut să trezească în mulţi tineri dorinţa
de a ieşi din anonimat, de a-l măr turisi pe
Cristos în ambientele în care sunt prezenţi şi de a
sluji Biserica în propria comunitate parohială (...).
Părinte Cornel, vă mulţumim că aţi crezut în
noi! Vă mulţumim că ne-aţi însoţit pe drumul formării
noastre umane şi spirituale! Vă mulţumim
pentru că ne-aţi învăţat experienţa voluntariatului
într-o asociaţie! Vă mulţumim pentru că v-aţi
îngrijit ca un tată, timp de 13 ani, de bunul mers al
familiei Acţiunii Catolice şi aţi aşezat o piatră de
temelie la formarea atâtor generaţii de copii, tineri
şi adulţi! Vă mulţumim că astăzi ne-aţi adunat în
satul natal, într-un mare Consiliu Diecezan, ca
într-o adevărată familie care se reuneşte acasă de
sărbătoarea Crăciunului!
Recunoscători pentru tot ce am învăţat, vă purtăm
în inimă şi în rugăciunea noastră! Credem că
anul acesta aţi petrecut cel mai frumos Crăciun
alături de Isus! Suntem convinşi că, de azi, Acţiunea
Catolică are un mare prieten şi susţinător
acolo sus, în cer!
Cu preţuire şi recunoştinţă,
Cristina Mare, preşedinte diecezan AC
Un om şi un preot.
Un preot şi un om
Iaºi (1989)
Un om şi un preot, un preot şi un om! Cred că
într-adevăr se regăsesc pe deplin aceste calităţi ce,
consider, vor rămâne o nuanţă specifică ce s-a
identificat dintotdeauna în părintele Cornel Cadar.
Păstrez în inimă diferite conversaţii, atât cât l-am
avut ca oaspete în Italia, cât şi în ocaziile din ţară,
în trecere pe la episcopie. Ştia să unească diplomaţia
cu simplitatea, dar mereu în numele acelor
categorii valorice care mereu îşi aveau prioritatea.
Mulţumesc, părinte Cornel, şi pentru atenţia,
grija, prietenia faţă de acei preoţi care, originari
din Dieceza de Iaşi, trăiesc şi slujesc în locuri diferite,
fiind încardinaţi în alte dieceze ale lumii.
Amintesc cu drag o vorbă de acum câţiva ani:
„Tony, pentru un preot nu există «diaspora», el
este preot, preot oriunde, preot şi om în slujba altora”.
Era o bucurie pentru părintele când afla că
cineva din Dieceza de Iaşi era sfinţit preot. Dar şi
o întristare când, după ani, cineva originar din
Dieceza de Iaşi nu mai dădea de ştire sau chiar
intra în anonimat, uitând de unde a plecat.
Mulţumesc, părinte Cornel, pentru sfaturile
date şi chiar şi pentru cel care îmi apărea puţin
sumbru atunci: „Părinte, să slujeşti cât poţi până
la ultima putere. Dar să ceri şi să laşi scris ca apoi
să te aducă acasă, în cimitirul din sat, de acolo de
unde ai plecat. Lumea noastră iubeşte preotul, se
va opri şi va spune o rugăciune”.
Îţi mulţumesc, părinte Cornel, şi prefer să vorbesc
la prezent pentru că veşnicia este hac et nunc
(aici şi acum). La revedere, şi mijloceşte de sus
pentru noi, cei care încă suntem pe drum spre
locul bucuriei cereşti!
Pr. Anton Robu
SUPLIMENT Lumina creºtinului w februarie 2020
13