Raport ICCJ pe anul 2019 (coperta inclusa)

Concluzii. Direcții de acțiune
Totodată, este de semnalat creșterea calității activității la nivelul unor compartimente
care oferă suportul necesar exercitării funcției de judecată a instanței (Direcția legis lație,
studii, documentare și informatică Juridică, Departamentul economico-financiar și
administrativ, Biroul de relaţii şi informare publică) și deschiderea către o comunicare
publică onestă, cu respectarea liberului acces la informațiile de interes public.
În acelaşi timp se constată însă, că în activitatea instanţei supreme s-au identificat
disfuncţionalităţi ce au constituit veritabile vulnerabilităţi, ale căror efecte sunt de
natură să afecteze, în principal, calitatea actului de justiţie.
Dintre aspectele care afectează eficiența activității, durata procedurilor și calitatea
actului de justiție, sunt de menționat:
• volumul excesiv de activitate raportat la resursele de personal, volum generat,
în principal, de modul în care este reglementată competența instanței supreme;
• ritmul și efectele modificărilor legislative intervenite de multe ori fără o evaluare
riguroasă a impactului;
• fluctuația mare de personal care s-a înregistrat în ultimii ani, urmare a cererilor
de eliberare din funcție prin pensionare sau a unor situații de imposibilitate
temporară a exercitării activității;
• probleme în înțelegerea contextului organizațional și tendința secțiilor de a se
raporta exclusiv la propria dinamică a activității și a resurselor de personal, fără o
analiză comparativă riguroasă în raport cu celelalte secții ale Înaltei Curți;
• existența unei stări de insatisfacție profesională generate de supraaglomerare,
de unele atitudini și mesaje publice față de Înalta Curte și de judecătorii ei, de
generalizarea unor deficiențe punctuale ori de reinterpretarea conjuncturală a
unor practici;
• sediul necorespunzător, care a impus mutarea uneia dintre secțiile instanței
într-un spațiu separat;
• un grad încă redus de arhivare electronică a documentelor;
• lipsa dosarului electronic;
• proceduri birocratice greoaie, lipsite de modernitate, în cadrul unora dintre
compartimentele instanței.
XIII.2. Direcţiile de Acţiune ale Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie pentru Anul 2020
Calitatea actului de justiţie va trebui să rămână în continuare dezideratul cel mai
important al instanţei supreme, ca expresie a asigurării respectării ordinii de drept, a
libertăţilor fundamentale, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi
persoanelor juridice, aplicarea legii şi garantarea supremaţiei acesteia.
Pentru ducerea la îndeplinire a acestui deziderat este nevoie însă ca, la nivel managerial, să
se impună trasarea şi implementarea unor direcţii de acţiune al căror scop să-l constituie,
pe de o parte, remedierea disfuncţionalităţilor identificate în activitatea instanţei iar, pe
de altă parte, creşterea eficienţei şi modernizarea activităţii, îmbunătăţirea imaginii şi
recâştigarea încrederii societăţii în actul de justiţie.
a) Regândirea competentelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în înfăptuirea actului
de justiţie
Termenul rezonabil de rezolvare a cauzelor şi calitatea actului de justiție depind
de timpul alocat pentru studiul dosarelor, activitate ce presupune, suplimentar,
104 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Raport de activitate pentru anul 2019