1821 – REVOLUȚIA GREACĂ ÎN ȚĂRILE ROMÂNE-Pe urmele lui Alexandru Ipsilanti

SCULENI,17IUNIE,1821
BĂTĂLIADELASCULENI
Bătălia de la Sculeni (Moldova) a fost una dintre
ultimele lupte ale eteriștilor în Principate împotriva
armatei otomane. A avut loc în 17 iunie 1821, zece
zile după bătălia de la Drăgășani, și s-a încheiat cu
victoriaotomanilor.
ISTORICULBĂTĂLIEI
OtomaniiauintratînIașila13iunie1821.Colonelul
înrezervăalarmateirusești,GheorgheCantacuzino,
arefăcutovechefortăreațădepemalulPrutului,în
apropiere de Sculeni. Cantacuzino a dat consemn
restultrupelorsăisealătureînacelpunct,darcând
acesteaauajuns,elnumaieraacolo.Aalessătreacă
PrutulșisăgăseascăadăpostînBasarabiarusească.
După cum scrie Dionysios Kokkinos, comandanții
celor 400 de combatanți, „după ce au întărit câmpul
de la Sculeni cu puținii oșteni cei-i mai aveau, s-au
împărtășit cu Sfintele taine și au mâncat anafură în
loc de pâine, spunându-și între ei: Aceasta este
ultima noastră masă”. Comandant al tuturor
trupelor de la Sculeni a fost desemnat Athanasios
Karpenisiotis.
Confruntarea militară a avut loc în 17 iunie 1821 în
fața trupelor generalului rus Zambaniof și al
refugiaților greci și moldoveni din Iași, care priveau
evenimentul de pe malul stâng al Prutului. Atacul a
fostdeclanșatdeChehaiaBeicu2000deinfanteriști,
4 000 de călăreți și șase tunuri. Eteriștii au luptat
împotriva a 8 000 de turci, dintre care 4 000 de
călăreți.Pierderiletotalealelupteiseridicăla300de
morți și 50 de răniți în tabără grecilor, iar în cea
turcăla1600demorțiși200derăniți.
Apostolos Stavrakas, în fruntea a 100 de cretani și
epiroți,animicitavangardaotomană.Înacelașitimp,
infanteria greacă a obținut un mare succes. Turcii s-
au retras. Atacurile turcilor s-au repetat timp de opt
ore. Cei 400 de greci s-au împuținat unul câte unul.
Printre puținii rămași în luptă se număra și
Athanasios Karpenisiotis, „un bărbat de mare
caracter și cu inimă eroică”. După ce comandantul
trupeloraaruncatșiultimelegloanțeasupraturcilor,
aaruncatceledouăpistoaleînrâu,șiapucândsabia
înmânăs-anăpustitasupraturcilorșiacăzutmort.
Aproape toți luptătorii de la Sculeni au căzut morți.
Puținii răniți s-au salvat trecând Prutul în ținutul
Rusiei. Așa cum scrie Kokkinos în Istoria Revoluției
grecești, „această luptă nu are asemănare în paginile
Luptei de Eliberare în privința sentimentului de
solidaritate, bravură, eroismul în fața morții decât
poateculupteleluiAthanasiosDiakosdelapodulde
pesteAlamanașialeluiPapaflessaslaManiaki”.
Menționămprezențaremarcabilăpecâmpuldeluptă
a clericuluiLucas (Leontiadis din Atena), egumenul
a două mănăstiri mici din România, metocuri ale
mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos. Lucas era
membru al Societății Amicilor și susținuse moral și
material pe Ipsilanti. În lupta de la Sculeni le-a
insuflatcredințăluptătorilor,iarînaintedeînceperea
lupteiaoficiatsfinteletainedecareampomenitmai
sus. După luptă, a ajutat 58 de luptători să treacă
PrutulșisăserefugiezeînRusia.Maitârziu,eli-a
ajutatperefugiațiigrecidinRusiasăajungăînGrecia
cuechipamentșialteprovizii.Într-undocumentdin
20 iunie semnat și de Lucas, sunt consemnate actele
debravurăaleluiCaragheorghilaSculeni.
https://el.wikipedia.org/wiki/
%CE%9C%CE%AC%CF%87%CE%B7_%CF%84%CE%BF%CF%85_
%CE%A3%CE%BA%CE%BF%CF%85%CE%BB%CE%B5%CE%BD%
CE%AF%CE%BF%CF%85