Allen Carr - Greutatea ideala

Atunci când îndepărtăm simptomele unei boli fără să eliminăm cauza,
oprim şi semnalele către creier, care ar fi alertat acel sistem imunitar incredibil
de puternic.
Imaginaţi-vă că sunteţi victimele unui naufragiu. Pilotul unui elicopter
localizează flăcările voastre de semnalizare, le stinge şi se întoarce vesel către
bază, spunându-şi: „Încă o problemă rezolvată.” Credeţi că exagerez? Exact
asta faceţi şi voi atunci când îndepărtaţi simptomele unei boli în loc să
înlăturaţi cauza.
Poate că mă consideraţi ipocrit atunci când lovesc în civilizaţia modernă.
Aş prefera să locuiesc într-o colibă de pământ, înconjurată de mlaştini? Cu
siguranţă că nu. Dar nu sunt foarte convins că nu aş renunţa la scutirea de
taxe şi la TVA sau la traficul aglomerat pe care îl îndur zilnic într-un mediu
poluat ca să pot ajunge într-un birou unde îmi voi petrece toată ziua, în
schimbul unei cabane în mijlocul naturii şi al animalelor sălbatice, pe malul
unui lac nepoluat, cu apă cristalină, plină de peşti.
Nu încape nici o îndoială că omenirea a făcut progrese extraordinare în
privinţa transmiterii informaţiei sau în cazul obţinerii şi stocării alimentelor. La
ce bun însă dacă informaţiile transmise sau alimentele stocate ne sunt
dăunătoare? Dacă civilizaţia noastră se bucură de succes, atunci cum se face
că, deşi instinctul oricărei fiinţe este acela de a supravieţui, noi suntem singura
specie ai cărei indivizi ajung să fie atât de nefericiţi, încât se sinucid?
Sinuciderea este un act necunoscut în regnul animal. „Cum rămâne cu
lemingii?” o să mă întrebaţi. Nu există nici o dovadă că lemingii se aruncă în
mod deliberat de pe stânci, cu scopul de a se sinucide, la fel cum nu ştim sigur
nici că balenele eşuează intenţionat pe plaje. Se întâmplă ca noi să fim şi
singura specie care a învăţat să plângă. Dar crocodilii? Lacrimile de crocodil
sunt false.
Corpul omenesc este o maşinărie incredibilă. Dar pe cât de incredibilă
este, are o scăpare serioasă, de aceea trebuie să înţelegem defectul incredibilei
maşinării
8. Defectul incredibilei maşinării.
Nimeni nu poate contesta faptul că, tehnologic vorbind, omul se
detaşează vădit de celelalte specii datorită inteligenţei sale superioare. În afară
de instincte, specia umană deţine şi capacitatea de a memora experienţe
anterioare şi, prin deducţie, poate folosi cunoştinţele astfel acumulate în
diverse circumstanţe. Această abilitate de a deduce şi de a transmite informaţii,
nu doar de-a lungul generaţiilor, ci de la o rasă, cultură sau limbă la alta
plasează rasa umană cu mult înaintea competitorilor săi, astfel încât suntem
tentaţi să credem că ne putem controla şi propriile destine.
Principala diferenţă dintre oameni şi alte specii constă în faptul că viaţa
animalelor sălbatice este dominată în special de instincte. Noi avem avantajul
de a fi păstrat aceste instincte, dar posedăm în plus inteligenţă, iar atunci când
instinctele primare şi gândirea logică intră în conflict ne putem folosi de
superioritatea raţiunii pentru a ţine sub control instinctele.