Allen Carr - Greutatea ideala

pun vreo întrebare – că oamenii fumează de bunăvoie, că se bucură de gustul
unei ţigări şi că fumatul devine o obişnuinţă. Nu trebuie să fii Sherlock Holmes
ca să îţi dai seama că toate aceste afirmaţii sunt lipsite de sens. De fapt, a fost
nevoie doar de o scurtă analiză a propriei persoane. Cum am deprins obiceiul
de a pune la îndoială toate lucrurile pe care înainte le luam drept bune, am
constatat că acum nu mă pot abţine să nu îmi pun întrebări în legătură cu
orice, fie că este vorba despre fumat, obiceiuri alimentare, sau orice altceva.
Am fost manipulaţi de societate în general, de medici, asistenţi şi
nutriţionişti în special, pentru a ne forma anumite convingeri despre obiceiurile
alimentare – în mare parte absurdităţi – care de cele mai multe ori s-au dovedit
complet diferite faţă de ce ni s-a prezentat.
Doctorul Bray, cel care a scris introducerea acestei cărţi, a fost surprins
la început să constate că nu am o pregătire medicală – şi nu a fost singurul în
această situaţie. Mi-am dat repede seama că tocmai lipsa cunoştinţelor
medicale mi-a oferit, pe lângă avantajul de a-i ajuta pe fumători, şi soluţia la
problema legată de greutate. Un medic are tendinţa de a se concentra asupra
răului fizic pe care îl provoacă fumatul sau alimentaţia incorectă, însă fumătorii
sau persoanele supraponderale nu o fac pentru că asta i-ar putea ucide, la fel
cum prizonierul nu rămâne în lagăr fiindcă asta îi distruge sănătatea. Singura
soluţie reală presupune înlăturarea cauzei care ne face să fumăm sau să
mâncăm prea mult, şi de acest aspect se ocupă metoda mea.
Lipsa de pregătire medicală îmi mai oferă un avantaj – acela că nu simt
nevoia să vă tratez cu superioritate. Nu am nevoie de un jargon profesional şi
nu vă scot ochii cu ştiinţa mea. Sunt ca şi voi. Am fost în situaţia voastră şi am
avut aceleaşi îndoieli şi frustrări ca şi voi. Nu veţi avea nevoie de voinţă sau de
gândire pozitivă. O să descoperiţi, la fel ca mine, că soluţia era atât de evidentă,
atât de simplă, încât o să vă miraţi cum de n-aţi observat-o mai devreme.
Trei elemente importante m-au ajutat să înţeleg că greutatea poate fi
ţinută sub control la fel de simplu şi de uşor ca fumatul, odată ce înţelegi
problema.
Întâi a fost nevoie să renunţ la convingerea că singura excepţie în cazul
aplicării metodei mele o constituia problema controlului greutăţii. De ce
credeam că în acest caz metoda nu poate fi aplicată? Pentru că, în esenţă,
metoda renunţării la fumat propusă de mine se bazează pe faptul că este foarte
uşor să te abţii complet, dar e nevoie de multă voinţă şi disciplină ca să renunţi
treptat ori să controlezi cantitatea de tutun. Dacă aplicaţi această teorie în
cazul mâncării, nu numai că vă rezolvaţi problema legată de greutate într-un
timp foarte scurt, dar reuşiţi să rezolvaţi şi alte probleme pe care le aveţi.
Cum am reuşit să îndepărtez acest blocaj mental şi să ajung la adevăr?
Care a fost cauza blocajului? Atât nevoia de nicotină, cât şi senzaţia continuă
de foame duc la acelaşi sentiment de gol şi de nesiguranţă. Iar fumătorii şi
mâncăcioşii trăiesc aceeaşi plăcere atunci când îşi satisfac dorinţa.
Asemănarea dintre fumat şi mâncat este în fond doar o iluzie. În realitate
sunt două lucruri complet diferite. Fumatul implică dorinţa de a inhala o
otravă, care în cele din urmă vă va ucide dacă veţi continua să o folosiţi, în
vreme ce dorinţa de a mânca înseamnă nevoia de hrană – care este esenţa