Allen Carr - Greutatea ideala

vom pierde din greutate. Adevărat, însă ca să aveţi succes, după ce v-aţi
încheiat programul de exerciţii fizice şi aţi redus din straturile de grăsime, va
trebui să vă abţineţi de la mâncare sau cel puţin să reduceţi volumul de
alimente şi băuturi pe care le consumaţi în mod frecvent – altminteri nu faceţi
decât să înlocuiţi rezerva de grăsime. Momentul în care veţi simţi cel mai tare
nevoia să mâncaţi şi să beţi va fi după ce aţi depus efort fizic. Dacă nu veţi
putea mânca, o să trăiţi un puternic sentiment de nefericire şi privaţiune. Veţi
fi nevoit să apelaţi la voinţă şi disciplină. În esenţă, veţi urma o dietă şi probabil
că veţi avea succes o vreme. Fără îndoială, în trecut aţi mai avut parte de
succese de scurtă durată. Ele au fost trecătoare pentru că:
Dietele nu dau rezultate!
Dacă ar da rezultate, nu aţi mai citi acum această carte. În orice caz, de
ce să ne complicăm viaţa când avem la dispoziţie METODA UŞOARĂ?
V-am lăsat probabil impresia că sunt împotriva exerciţiilor fizice – nimic
mai departe de adevăr. Încerc doar să vă explic de ce exerciţiile fizice nu vă
schimbă cu nimic greutatea iniţială. Am să mă ocup de acest aspect în
penultimul capitol al cărţii.
Dacă maşinile au fost construite cu o greutate iniţială, la fel se întâmplă
şi cu restul fiinţelor; şi, la fel cum greutatea iniţială a maşinilor poate varia în
funcţie de marcă sau de model, fiecare specie şi individ are un ideal sau un
standard de greutate. De ce lucrurile sunt foarte clare atunci când ne referim la
maşini, dar devin foarte confuze când vine vorba de corpul nostru? Pentru că
omul este cel care a produs maşina şi înţelege exact de ce trebuie să pună
benzină în rezervor şi ştie că ar fi un gest nesăbuit dacă ar risipi fără rost acest
combustibil preţios. Motivul pentru care consumăm alimente nu ne este însă la
fel de clar. Atunci ar fi bine să ne amintim răspunsul la întrebarea:
De ce mâncăm?
11. De ce mâncăm?
Răspunsul este simplu: pentru că altfel am muri de foame. E adevărat, şi
probabil că am folosit cu toţii expresia „mor de foame”. Vă amintiţi totuşi să fi
stat vreodată la masă cu gândul că „singurul motiv pentru care mănânc acum
este fiindcă aş muri dacă nu aş face-o”? A existat un moment în viaţa mea în
care am crezut cu adevărat că mă aflu în pericol de a muri de sete, dar nu-mi
amintesc să fi trecut vreo zi în care să-mi lipsească hrana şi bănuiesc că acest
lucru e valabil pentru majoritatea occidentalilor – mai puţin pentru cei care s-
au abţinut de la mâncare în mod voit, în diferite situaţii.
Deşi ultimul lucru la care ne gândim atunci când mâncăm e teama că am
putea muri de foame, nu-i aşa că găsim un motiv întemeiat pentru fiecare
masă? „Sunt obişnuit să mănânc de trei ori pe zi”, sau „îmi place să mănânc”,
sau „mi-e foame, sunt plictisit, nervos sau nefericit”, sau „am simţit un miros
plăcut”, sau pur şi simplu „mâncarea era acolo şi n-am putut rezista”.
Putem mânca din orice motiv menţionat mai sus. Asta creează confuzii,
nu-i aşa? Atunci n-ar trebui să ne mai surprindă faptul că suntem
supraponderali. Imaginaţi-vă că vă aflaţi în aceeaşi situaţie atunci când trebuie
să vă alimentaţi maşina cu benzină.