CERCETĂRI CLINICO-BIOLOGICE ALE ... - Gr.T. Popa

U. M. F. "Gr.T.Popa" Iaşi
FACULTATEA DE MEDICINA DENTARĂ
DISCIPLINA de PARODONTOLOGIE
Rezumatul tezei de DOCTORAT
CERCETĂRI CLINICO-BIOLOGICE ALE INTERFERENŢEI
BOLII PARODONTALE – BOLI METABOLICE
Coordonator ştiinţific:
Prof.univ.dr.Silvia Mârţu
IAŞI 2010
Doctorand:
Dr. MOCANU RAMONA ELENA

INTRODUCERE-P.1
STUDII PERSONALE
CAP.5 – STUDII CLINICO-STATISTICE PRIVIND STARE DE SĂNĂTATE
ORALĂ LA PACIENŢII CU DIABET- P.2
5.1 INTRODUCERE-SCOPUL TEMEI DE CERCETARE- P.2
5.2 MATERIAL ŞI METODĂ UTILIZATE ÎN CADRUL PROTOCOLULUI DE
INVESTIGARE -ALGORITMUL DE SELECTARE A SUBIECŢILOR
INCLUŞI ÎN LOTUL DE STUDIU- P.67
5.3 REZULTATELE STUDIULUI CLINIC- P.3
� 5.3.1 Rezultate demografice generale- P.3
� 5.3.2 Rezultate obţinute în urma efectuării examenului clinic- P.4
� 5.3.3 Rezultate obţinute în urma aplicării chestionarelor referitoare la
senzaţiile subiective ale pacienţilor corelate cu satea de sănătate
generală şi locală- P.7
5.4 CONCLUZII- P.9
CAP.6 – STUDII CLINICO-STATISTICE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE
ORALĂ LA PACIENŢII CU DISFUNCŢII ALE METABOLISMULUI LIPIDIC-
P.9
6.1 INTRODUCERE-Elemente asociative între greutatea corporală și
apariţia şi evoluţia infecției parodontale-P.9
6.2 SCOPUL STUDIULUI-P.9
6.3 MATERIAL ŞI METODE -P.10
6.4 METODE STATISTICE -P.10
6.5 REZULTATE OBTINUTE IN URMA ANALIZEI VARIABILELOR-P.10
6.6 DISCUŢII-P.11
6.7 CONCLUZII -P.12
CAP.7 –INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE PARAMETRILOR
BIOCHIMICI ŞI STAREA DE AFECTARE PARODONTALĂ LA PACIENŢII
CU DIABET - P.12
� 7.1 STUDII BIOCHIMICE ŞI CLINICE PRIVIND CORELAŢIA DINTRE
NIVELUL GLICEMIEI DIN SÂNGELE SULCULAR ŞI CEL CAPILAR- P.12
� 7.1.1 INTRODUCERE- P.12
� 7.1.2 SCOPUL STUDIULUI- P.12
� 7.1.3 MATERIAL ŞI METODĂ- P.13
� 7.1.4 REZULTATE- P.14
� 7.1.5 DISCUŢII- P.17
� 7.1.6 CONCLUZII- P.17
� 7.2 EVALUAREA CLINICO-BIOLOGICĂ A DIABETULUI LA POPULAȚIA
TÂNĂRĂ ÎN SCOPUL DE A EVALUA MARKERII PREJUDICIULUI
PARODONTAL- P.18
� 7.2.1 CONTEXTUL STUDIULUI- P.18
� 7.2.2 OBIECTIVUL CERCETĂRII- P.18
� 7.2.3 MATERIALE ŞI METODE- P.18
� 7.2.4 REZULTATE ŞI DISCUŢII- P.18
� 7.2.5 CONCLUZII- P.20
CAP.8 – INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE PARAMETRILOR
BIOCHIMICI ŞI STAREA DE AFECTARE PARODONTALĂ LA PACIENŢII
CU DISLIPIDEMII-P.21

� 8.1 NIVELELE LIPIDELOR PLASMATICE LA PACIENTII CU BOALA
PARODONTONTALĂ -P.21
� 8.1.1 INTRODUCERE-P.21
� 8.1.2 SCOPUL STUDIULUI -P.21
� 8.1.3 MATERIAL ŞI METODE -P.22
� 8.1.4 REZULTATE -P.22
� 8.1.5 DISCUŢII-P.26
� 8.1.6 CONCLUZII -P.26
CAP.9 – INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE PARAMETRILOR
PARODONTALI ŞI RĂSPUNSUL LA TERAPIA ETIOLOGICĂ LOCALĂ LA
PACIENŢII CU DISFUNCŢII METABOLICE- P.27
� 9.1 STUDIU CLINICO-STATISTIC PRIVIND MODIFICĂRILE
PARAMETRILOR PARODONTALI DUPĂ TRATAMENTUL ETIOLOGIC
LA PACIENŢII CU MODIFICĂRI METABOLICE- P.27
9.1.1 INTRODUCERE- P.27
9.1.2 SCOPUL STUDIULUI- P.27
9.1.3 MATERIAL ŞI METODĂ- P.28
9.1.4 REZULTATE- P.28
� 9.1.4.1 REZULTATE OBŢINUTE ÎNAINTE DE APLICAREA
TRATAMENTULUI- P.28
� 9.1.4.2 REZULTATE OBŢINUTE DUPĂ APLICAREA
TRATAMENTULUI ETIOLOGIC PARODONTAL- P.30
9.1.5 DISCUŢII- P.35
9.1.6 CONCLUZII- P.35
� 9.2 STUDIU CLINIC PRIVIND RĂSPUNSUL LA TRATAMENT ÎN
URMA DETARTRAJULUI CONVENTIONAL ŞI TERAPIEI
MEDICAMENTOASE LA PACIENŢII CU DIABET ZAHARAT- P.36
9.2.1 SCOPUL STUDIULUI- P.36
9.2.2 MATERIAL ŞI METODĂ- P.36
9.2.3 REZULTATE- P.36
9.2.4 DISCUŢII- P.38
9.2.5 CONCLUZII- P.38
CONCLUZII GENERALE CU APLICABILITATE PRACTICĂ - P.39
BIBLIOGRAFIE- P.40

INTRODUCERE
Factorii sistemici, condiţii ce afectează starea generală a
organismului, pot avea efecte defavorabile asupra ţesuturilor
parodontale.
Manifestările parodontale ale bolilor generale variază în funcţie
de boala specifică, răspunsul individual şi de factorii locali existenţi.
Se admite, că factorii sistemici nu pot provoca prin ei înşişi un
răspuns inflamator al gingiei. Totuşi, aceşti factori pot juca rol în
etiologia bolii parodontale prin scăderea rezistenţei ţesuturilor
parodontale sau prin inducerea unor fenomene tisulare, care le fac mai
vulnerabile la efectele factorilor locali.
Studiile epidemiologice arată că procentul şi gradul de afectare
parodontală sunt mai mari la pacienţii cu afecţiuni sistemice deoarece
apare scăderea potenţialului biologic de apărare ca şi favorizarea
distrofiilor parodontale.
Pe lângă faptul că un factor de risc pentru boli cardiovasculare,
anumite tipuri de cancer şi diabet zaharat de tip II; obezitatea a fost
sugerată, de asemenea a fi un factor de risc pentru parodontită (Saito
et al. 2001, Genco et al. 2005, Nishida et al. 2005).
Mecanismul modului în care obezitatea afectează parodontiul
este în prezent prost înţeles, dar ceea ce este cunoscut este faptul că
obezitatea are mai multe efecte nocive biologice care ar putea fi legate
de patogeneza periodontitei. Conform cunoştinţelor actuale, efectele
adverse ale obezităţii pe periodontium ar putea fi mediate prin
intermediul toleranţei la glucoză, dislipidemie sau prin niveluri crescute
de diferite substanțe bioactive secretat de ţesut adipos (Saito &
Shimazaki 2007).
Existenţa unui raport de cauzalitate între obezitate şi
parodontopatii ar avea mai multe implicaţii. Aceasta ar clarifica, de
asemenea, rolul obezităţii, în relaţia cu parodontita la alte boli sau
condiţii sistemice.
pg. 1

CAP.5
STUDII CLINICO-STATISTICE PRIVIND STAREA DE
SĂNĂTATE ORALĂ LA PACIENŢII CU DIABET
5.1 Introducere
Scopul studiului
Relaţia dintre diabet şi boala parodontală a prins contur în anii
1920-1930, când s-a constatat că diabetul provoacă schimbări specifice
în ţesutul gingival şi. induce boala parodontală.Rolul diabetului privitor
la intensitatea răspunsului gazdei, iniţiat de o etiologie locală, ca factor
predispozant sau modificator, a fost între timp confirmat de multe studii
din literatură. Oricum, prezenţa de factori etiologici locali precum placa
sau tartrul supra/subgingival, a variat la studiile efectuate: în mare
parte, aceşti factori au fost descoperiţi ca fiind similari, iar nivelurile
scăzute sau ridicate de diabet la populaţia studiată comparativ cu
pacienţii non diabetici au fost, de asemenea, înregistrate.
Obiectivele caracteristice ale studiului :
1. de evaluat dacă evaluările dentare sunt în corelație cu
echilibrul metabolic din diabet ,
2. de a descrie cauzele de succes sau de esec și
3. evaluarea relatiilor între starea de sănătate dentară și
diabetul zaharat .
5.2 Material si metode
Selecţia lotului de pacienti
Criterii
Au fost făcute încercări pentru evidenţierea rolului unor factori
de risc în boala parodontală, pe loturi de pacienţi sănătoşi şi cu stare
generală afectată (prin diabet zaharat), studiu ce poate fi considerat a
avea o componentă originală, folosind pentru cuantificarea stării
parodontale, mai precis a inflamaţiei, o serie de corelaţii clinicostatistice.
Principalul obiectiv în funcţie de care ne-am ghidat criteriile de
selecţie a fost să descriem și să analizăm cât mai cuprinzator relațiile
dintre sănătatea dentară și diabet pe baza teoriei atribuției .
Cercetările în variaţia constantelor sangvine şi a markerilor
sistemici inflamatori ce ar putea ajuta la stabilirea unui diagnostic
pg. 2

precoce în parodontite, au permis unele concluzii ce s-au dorit a fi o
modestă contribuţie la elucidarea unor aspecte utile pentru practica
stomatologică, legate de acest domeniu.
Studiul a fost făcut pe 349 de pacienti (162 femei si 187 bărbați) cu
diabet zaharat la care s-au prelevat probe în fiecare zi .
Subiectii au fost recrutați de la clinica de diabet a UMF Iasi, din
Disciplina de Parodontologie precum și din cadrul cabinetului propriu.
80% dintre persoanele carora li s-a cerut să ia parte la acest studiu au
fost dispusi sa faca acest lucru , iar din cei care au refuzat o treime au
avut ca motiv distanta mare față de clinică.
Pentru a intra in studiu subiectii trebuiau să aibă diabet zaharat de cel
putin 6 luni, diabetul sa fie insulino-dependent, să nu fie implicate
pancreatita, sarcina sau alcoolismul . Femeile gravide și persoanele în
incapacitate de a completa chestionarul au fost excluse .
5.3 Rezultatele studiului clinic
5.3.1 Rezultate demografice generale
Vârsta şi sexul pacienţilor
pg. 3

Valorile cele mai frecvente sunt între 20-30 ani( 14 cazuri ) şi între
30-40 ani ( 14 cazuri ).La femei frecvenţa maximă este între 30-40 ani( 6
cazuri ) şi la bărbaţi între 20-30 ani ( 40 cazuri ).
5.3.2 Rezultate obţinute în urma efectuării
examenului clinic
Motivele prezentării
Tulb. masticatorii
Mobilitate dentara
Sangerare gingivala,
Motivele prezentării (nr. cazuri)
Tulb. fizionomice
Durere
16
23
57
126
177
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
Din studiul efectuat, motivele prezentării au fost diferite, 177 dintre
persoanele au avut ca motiv al prezentării sângerarea gingivală şi pruritul
pg. 4

gingival, la o distanţă considerabilă urmând cei cu durerea în număr de
câte 126.
Examinare odonto-parodontală
Din totalul lotului studiat, cei mai mulţi ( în număr de 48 ) sunt
consumatori de cafea în cantitate scăzută, fiind în strânsă legătură cu
consumatorii de alcool ( 41 la număr ). Alături de cafea şi alcool, fumatul
este un factor de risc des întâlnit în rândul pacienţilor (146 dintre ei au
declarat că fumează un pachet sau mai mult de ţigări contrara
recomandărilor medicale).
Numărul de persoane ce au declarat că prezintă bruxism nocturn
şi diurn este apropiat (12 bolnavi respectiv 13 ).
Ocluzia traumatică cu modificări accentuate este întâlnită la 41 de
persoane.
7 persoane au declarat că mai mulţi membri ai familiei suferă de
boală parodontală.
Riscul parodontal
pg. 5

Riscul de boală parodontală are o valoare medie de 139,62 ±
18,71, cu un minim de 110 şi un maxim de 188.
Valoarea cea mai frecventă este între 130-140 ( 20 cazuri ).
În medie, valorile riscului de boală parodontală în funcţie de sex
sunt la femei 135,31 şi la bărbaţi de 141,08.
Nu există o asociere semnificativă între riscul de boală
parodontală şi sex ( t= -1,366, p= 0,175- NS ).
Am constatat că indicele de placă bacteriană are o valoare medie
de 0,34 ± 0,48, cu un minim de 0 şi un maxim de 2,20. Indicele de tartru
are o valoare medie de 0,57 ± 0,52, minimul fiind de 0 şi maximul de 2,80.
În lotul de studiu, valoarea cea mai frecventă a plăcii bacteriene
este între 0-0,5 ( 59 cazuri ), apropiată cu cea a tartrului cu valoare tot
între 0-0,5 ( 20 cazuri ).
60
40
20
0
41
45
34
16
16
19
43
36
47
5
2
3
S1
absenta
pungi
simptomatologie parodontale 4-5
parodontala
mm adancime
Valoarea minimă de 1 a CPITN-ului se află la sextanţii S1,S2, S5,
fiind reprezentat de pungi parodontale de 6 mm sau mai adânci, iar cea
maximă de 67 la nivelul sextantului S5 ( pungi parodontale până la 3,5 mm
adâncime ).
S3
S1
S2
S3
pg. 6

50
40
30
20
10
0
46
41 35 35
nu necesita
igienizare
9 119 9
49 45 46
38
1 1
13
9 9
6
detartraj,
igienizare si
corectarea
tratamentelor
deficitare
Valoarea minimă de 4 ( nu necesită tratament ) şi cea maximă de
74 ( detartraj şi igienizare ) sunt regăsite la nivelul sextantului S5.
5.3.3 Rezultate obţinute în urma aplicării chestionarelor
referitoare la senzaţiile subiective ale pacienţilor corelate
cu starea de sănătate generală şi orală
Chestionar
Datele au fost colectate prin intermediul unui chestinar cantitativ
care au inclus informatii despre sanatatea orala si diabet .
Chestionarul a fost dat pacientilor inainte de examenul clinic oral.
Elementele dentare au fost pre-evaluate până la data de 31 la cei
fără diabet , iar chestionarele , elementele dentare și cele despre diabet au
fost pre-evaluate până la 21 la cei cu diabet .
35
30
25
20
15
10
5
0
31
ITEM 1: De cât timp sunteţi diagnosticat cu
diabet zaharat (ani)
17
15
20
8
4
S1
S2
S3
S4
1 2 2 1 1 1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 10 11 21
Lotul de studiu a fost alcătuit din 349 persoane cu diabet zaharat.
52,43 % dintre ei sunt sub tratament de specialitate.
pg. 7

59,22 % din lotul studiat resimte disconfort în timpul periajului,
66,99 % sângerează în timpul periajului sau masticaţiei, 68,93 % au
senzaţia că gingiile sunt umflate.
Simptomatologia parodontală a apărut cel mai frecvent acum 5 ani
( 16 cazuri ), urmată de 2 ani ( 15 cazuri ) şi de jumătate de an ( 14 cazuri).
Rezultate
Evaluarea proprie a subiectilor in ceea ce priveste succesul si
esecul in aparitia gingivitelor, cariilor si statusului diabetic contra
starea de sanatate actuala
Validitatea propriilor evaluări în ceea ce priveste succesul și
esecul au fost analizate prin obiectivarea clinică corespunzătoare .
S-a raportat că eșecurile cu gingivita au avut valori mari ale VPI
în comparatie cu succesele , dar evaluarea proprie a gingivitelor nu a
avut o legatura statistică semnificativă cu indicele de sângerare
gingivală .
Evaluarea succesului și esecului la nivel dentar in
corelatie cu evaluarea diabetului zaharat și nivelui de HbA1c
Este demn de mentionat că la pacienții care au avut success in
evitarea apariției gingivitelor 82% au avut succes și în menținerea
statusului diabetului ,iar dintre cei la care au apărut gingivite 62% nu au
avut succes în menținerea echilibului metabolic .
Pe de altă parte la pacienții care au evitat cu succes apariția
cariei dentare 78% au avut succes în menținerea echilibrului metabolic ,
iar dentre cei la care au aparut carii 73% nu au avut succes in
menținerea statusului diabetic .
5.3.4 DISCUŢII
Corelatiile dintre cei mai frecventi factori care
mentin starea de sanatate orala si echilibrul
metabolic din diabet
Scopul a fost de a determina dacă există vreo legatură între
cele mai frecvente 3 cauze care mentin starea de sănătate orală și
echilibrul metabolic din diabet .
Corelatiile găsite la evaluarea ețecurilor au fost :
lipsa curătirii aproximale cu lipsa preocupării pentru
tratamentul diabetului zaharat ,
pg. 8

lenea ca si cauza de producere a cariilor cu lipsa
preocuparii pentru tratamentul diabetului zaharat si cu
lipsa motivatiei pentru ingrijirea in diabetul zaharat .
In ceea ce privește cauzele menținerii cu succes a sănătății
dentare și a echilibrului matabolic in diabetul zaharat nu au fost
găsite corelatii semnificative statistic .
5.4 CONCLUZII
Lotul de pacienţi a cuprins persoane cu diabet zaharat cu
complicaţii (toţi pacienţii urmau tratamentul cu injecţii cu insulină, venind
în clinică pentru controale periodice pentru supravegherea
tratamentului) şi pacienţi diabetici, noninsulinodependenţi, fără
complicaţii, la care nu au fost constatate alte afecţiuni în afară de
diabetul zaharat sau relaţionate cu acesta.
CAP.6
STUDII CLINICO-STATISTICE PRIVIND STAREA DE
SĂNĂTATE ORALĂ LA PACIENŢII CU DISFUNCŢII ALE
METABOLISMULUI LIPIDIC
6.1 INTRODUCERE
Elemente asociative între greutatea corporală și apariţia
şi evoluţia infecției parodontale
Supraponderalitatea şi obezitatea sunt factori de risc important
pentru diverse boli ale adulţilor, incluzând diabetul de tip 2,
hiperlipemia, hipertensiunea arterială, cholelithiasis, arterioscleroza,
precum şi boli cardiovasculare şi cerebrovasculare (31).
6.2 SCOPUL STUDIULUI
Scopul acestui studiu a fost de a examina asocierea dintre
greutate corporală şi infecţia parodontală.
� Studiul s-a efectuat pe un lot de subiecţii non-diabetici cu vârsta de
30-49 (n=241).
� Infecţia parodontală a fost măsurată prin numărul de dinţi cu pungi
parodontale de 4mm sau mai profundă şi 6mm sau mai profunde.
Greutatea corporală a fost măsurată utilizând indicele de masă
corporală (IMC).
pg. 9

� Am detectat o expunere slabă - asociată cu răspunsul IMC la dinţii
cu pungi parodontale adâncite după controlul obiceiurilor de fumat
prin limitarea unui eşantion cu subiecţii care nu au fumat niciodată,
precum şi pentru alte potențiale obiceiuri prin includerea lor în
modele multivariabile.
6.3 MATERIAL ŞI METODE
Scopul acestui studiu a fost de a examina asocierea de greutate
corporală, cu infecţia parodontală.
Asocierea dintre greutatea corporală şi infecţia parodontală a fost
examinată cu ajutorul unor chestionare iar datele consemnate în
foai de observaţie parodontologică.
Studiul s-a efectuat pe pacienţi non-diabetici cu vârsta de 30-69
(n=241) pe o perioadă de trei ani 2006-2008.
Infecţia parodontală a fost măsurată prin numărul de dinţi cu
pungi parodontale de 4mm sau mai profundă şi 6mm sau mai profunde.
Greutatea corporală a fost măsurată utilizând indicele de masă
corporală (IMC).
Examinarea parodontală a constat în examen clinic, sondaj
parodontal, examen ortopantomografic.
� Rezultatele au arătat o asociere între greutatea corporală şi infecţii
parodontale în populaţie non-diabetică, non-fumătoare, în vârstă de
30-49.
� Este necesară o cercetare suplimentară pentru a determina natura
acestei asociaţii.
6.4 METODE STATISTICE
Noi am estimat riscurile relative (RR) şi intervalele de încredere
(95% CI), utilizând modele de regresie Poisson. Am efectuat o analiză
suplimentară (niciodată în rândul fumătorilor), unde am exclus subiecţii
periodontal sănătoşi de la analiza pentru a depăşi posibile probleme
legate de ipoteza de distribuţie.
6.5 REZULTATE OBTINUTE IN URMA ANALIZEI
VARIABILELOR
Explicarea variabilelor
Greutatea corporală a fost măsurată cu ajutorul IMC, care este o
măsură de greutate corporală, în raport cu înălţimea (kg/m 2 ). IMC a fost
clasificat în quintilii [prima quintilă < 22.3; quintila al doua 22.3-24.3;
pg. 10

quintila a treia, 24.3-26.3; quintila a patra, 26.3-29.1; şi al cincea quintilă
29.1 sau mai mult (valori rotunjite)]. Datele necesare pentru calcularea
IMC au lipsit pentru un subiect. De corespondenţa între IMC (ca o
variabilă continuă) şi a ţesutului adipos a fost 0.90, iar de
corespondenţa între IMC şi circumferinţa taliei a fost 0.87.
n
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28
Fig. 1. Numărul de subiecţi cu dinţi cu pungi parodontale
aprofundate (4mm sau mai mult) în întreaga populaţie de studiu.
n
700
600
500
400
300
200
100
0
6.6 DISCUŢII
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28
Am găsit o slabă expunere a asociaţiei de răspuns al IMC-ului cu
numărul de dinţi cu aprofundate pungi parodontale, dar nu cu numărul
de dinţi cariați, atunci când am controlat efectul fumatului prin limitarea
probelor în cadrul subpopulaţiei de niciodată fumători şi pentru efectul
de alte potenţiale cauze prin includerea acestora ca variabile
concomitente în modelele multivariabile. Studiul nostru nu se adresează
nici unui mecanism al modului în care obezitatea poate avea un efect
negativ asupra periodonțiului. S-a sugerat în studiile anterioare
afectarea de toleranţa la glucoză, perturbaţiile în profile de lipide şi de
pg. 11

substanţe secretate de țesutul adipos, de exemplu, ar putea fi medierea
mecanismelor (Saito & Shimazaki 2007).
6.7 CONCLUZII
1 Studiul nostru nu sugerează nici un mecanism biologic specific al
modului în care obezitatea poate avea un efect negativ asupra
parodonțiului.
2 Cu toate acestea, există fapte, şi anume specificitatea şi expunerea
ca asociaţie de răspuns, dar nu este dovedită prezenţa unui
mecanism biologic între greutatea corporală şi infecţia parodontală.
3 Efectele adverse ale obezităţii ar putea fi mediate prin mecanisme
de mai multe tipuri incluzând intoleranta la glucoză, perturbaţiile în
profillele lipidelor şi secreţia de substanţe din ţesutul adipos (Saito
& Shimazaki 2007) sau printr-un alt mecanism.
CAP.7
INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE
PARAMETRILOR BIOCHIMICI ŞI STAREA DE
AFECTARE PARODONTALĂ LA PACIENŢII CU DIABET
7.1 STUDII BIOCHIMICE ŞI CLINICE PRIVIND CORELAŢIA
DINTRE NIVELUL GLICEMIEI DIN SÂNGELE SULCULAR
ŞI CEL CAPILAR
7.1.1 INTRODUCERE
Diabetul zaharat este cea mai raspandita afectiune metabolica
rezultata in urma dereglarii metabolismului lipidic, proteic si
carbohidratelor.
Creșterea glicemiei determina afectiuni la nivelul ochilor,
nervilor, pielii, vaselor sanguine si alte organe. Având in vedere
impactul profund al acestei afecțiuni aproape 50% din pacienti nu sunt
conștienți de problema lor.
7.1.2 SCOPUL STUDIULUI
Scopul acestui studiu a fost de a evalua corelația dintre
glicemia din sângele capilar (CBGLs) și nivelul glicemiei din
pg. 12

sângele sulcular (SBGLs), utilizând sânge din țesuturi gingivale
obținut in timpul examenului parodontal de rutină, pentru a
determina dacă proba de sange sulcular poate fi utilizată ca mijloc
de diagnostic non-invaziv pentru determinarea glicemiei.
Considerând că 50% din diabetici rămân nediagnosticați,
testarea sângelui sulcular poate deveni o metodă bună în identificarea
pacienților diabetici în timpul controlului stomatologic de rutină dacă
exista o corelație cu sângele capilar.
7.1.3 MATERIAL ŞI METODĂ
In acest studiu au fost incluși 30 de pacienți non- diabetici si 30
diabetici cu parodontită moderată până la severă selectaţi aleatoriu
din lotul iniţial de pacienţi cu diabet şi supuși unor examene clinice
parodontale de rutină.
Sexul sau vârsta nu au fost folosiți in calitate de criterii de
excludere. SBGLs si CBGLs au fost măsurate utilizând glucometrul.
Sângele a fost prelevat folosind un tub cu diametru 1.6-1.8 mm
pentru a transporta proba de la sulcusul gingival al dintilor anteriori,
dupa sondajul pungii parodontale, pe stripul de test al aparatului de
auto-monitorizare a glicemiei.In calitate de control, sangele capilar
a fost luat prin înțepătura degetului.
Probele de sânge au fost prelucrate în cadrul Clinicii de
Endocrinologie.
Analiza statistică a fost realizata cu ajutorul coefecientului de
corelare Pearson și t-test.
pg. 13

7.1.4 REZULTATE
In acest studiu au participat 60 pacienti (30 barbati si 30 femei)
cu varsta medie de 42.98 ani.
Media glicemiei capilare (MCBG) si media glicemiei sulculare
(MSBG) provenite de la toate probele a fost respectiv 190.57 si 168.6.
Nivelul MCBG a fost de 269.73 in grupul test si 111.4 in grupul
de control.
Nivelul MSBG a fost de 240.27 la grupul test si 97.03 la grupul
de control.
21 (70%) din pacienti diabetici si 5 (17%) din pacienti nondiabetici
au avut diabet in istoric familial.
pg. 14

Minimum
Media
300
250
200
150
100
50
0
Nr
30
30
64
Media glicemiei capilare (MCBG)
111,4
139
269,73
0 100 200 300
269,73
240,27
111,4
97,03
grupul test grupul de
control
Control
Test
Nivelul MCBG
Nivelul MSBG
Nivelul de MCBG si MSCB in functie de sex și diferite grade de
severitate al parodontitei nu au semnificatie statistică.
Cu toate acestea, o medie mai mare a nivelului glicemiei a fost
observată la pacienții cu afecțiuni parodontale severe.
Indiferent de clasificare la nivel de subgrup a fost observată o
corelatie crescută dintre nivelul de MSBG si MCBG in rândul tuturor
participanților (r =0.997, p=0.0001).
pg. 15

450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
Mai mult decât atât, o corelație mare a fost observată dintre
nivelul de MSBG si MCBG la pacientii cu diferite grade de severitate a
afectării parodontale.
250
200
150
100
50
0
30
240,27
129
418
Numar Media SD
74,95
Grup Media Maximum
Test
Control
Parodontita
moderata
Parodontita
severa
pg. 16

SD
Media
Nr
92,37 95,9
142,54 186,06
24 36
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Parodontita severa 36 186,06 95,9
Parodontita moderata 24 142,54 92,37
7.1.5 DISCUŢII
Nr Media SD
Parodontita
moderata
Parodontita
severa
Principalul obiectiv al acestui studiu a fost evaluarea intr-un
mod sigur, neinvaziv si rapid a statusului diabetic al pacientului prin
evaluarea SBGL in timpul examenului parodontal.
7.1.6 CONCLUZII
1. In limitele acestui studiu, se poate concluziona că exista o corelație
mare între SBGLs si CBGLs cât la pacienti diabetici cât și la cei
sănătoși, indiferent de sex. Un istoric familial de diabet zaharat și o
mai mare severitate a bolii parodontale au coincis la pacienții care
suferă de diabet.
2. Considerând că 50% din diabetici rămân nediagnosticati, testarea
sângelui sulcular poate deveni o metodă adecvată de identificare a
potențialilor pacienti diabetici, în timpul ședintelor stomatologice de
rutina, deoarece exista o corelație cu sângele capilar. Astfel se pot
realiza trimiteri justificate și adecvate către un clinician de profil.
pg. 17

7.2 EVALUAREA CLINICO-BIOLOGICĂ A DIABETULUI
LA POPULAȚIA TÂNĂRĂ ÎN SCOPUL DE A EVALUA
MARKERII PREJUDICIULUI PARODONTAL
7.2.1 CONTEXTUL STUDIULUI
În ultimii ani, a existat un interes în curs de dezvoltare în relaţie
strânsă dintre diabetul zaharat (DM)- și sănătatea orală. Având în
vedere rapoartele alarmante ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii
(OMS) 2008, şi în perfect acord cu politica de sănătate naţională care a
iniţiat pe data de 25 septembrie 2006, Programul Naţional de Diabet,
am dezvoltat studiul de faţă, prin scanarea de activitate al bolii
parodontale (PD) într-o populaţie juvenilă cu DM. Tendinţa de
înţelegere actuală a patogenezei parodontale sugerează că degradarea
parodontală de țesut este modulată în funcţie de răspunsul gazdei care
va elibera diferiți mediatori, capabili să degradeze ţesutul.
7.2.2 OBIECTIVUL CERCETĂRII
Luând în considerare natura ambivalentă a relaţiei DM - PD şi
diabet zaharat de incidenţă în continuă creştere în rândul copiilor şi
adolescenților - cu 3% în fiecare an, şi în rândul copiilor preşcolari-cu
5% pe an (conform rapoartelor OMS din 2008) ne-am concentrat
atenţia asupra potenţialului de investigare şi de prevenire a acestei
maladii şi a complicaţiilor sale în rândul populaţiei pentru minori, prin
monitorizarea mediatorilor chimici solubili în lichidul crevicular gingival
(GCF) şi indexul de evaluare clinică orală.
7.2.3 MATERIALE ŞI METODE
Examinarea clinică (status parodontal) şi a investigaţiilor de
laborator cu privire la relaţia dintre DM şi PD au fost efectuate la 48
subiecți, dintre care: sistemic sănătoşi (n = 24), copii şi adolescenţi cu
diabet zaharat insulino-dependenți (IDDM) (n=24), cu diverse grade de
alterare parodontală. Pacienţii cu diabet zaharat au fost împărţiți în
două grupe: jumătate cu un control bun al bolii diabetice (niveluri de
hemoglobină glycală-HbA1c 9%).
7.2.4 REZULTATE ŞI DISCUŢII
Ambele maladii, DM şi PD dețin o patogeneză relativ similară,
care implică un răspuns agresiv inflamator, atât la nivel sistemic şi cât și
la nivel local (lichid gingival). Bogatul conținut la final de comportare a
produselor, asociat cu inflamaţia parodontală, modul ușor de colectare,
pg. 18

în minim de timp, cu minim de risc, capital şi investiţii materiale, sunt
motivele pentru care GCF pretinde ca un bun, disponibil micromedium
pentru boala parodontală să fie evaluarea potenţialului markerilor.
Rezultatele studiului prezent înregistrează corelaţii între statutul
clinic parodontal și parametrii biologici de DM şi răspunsul imuninflamator
ale gazdei.
ISP
4.5
4.0
3.5
3.0
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
Categ. Box & Whisker Plot:
Indice de sangerare - ISP
1.560
Martor
1.694
2.964
DZ prost controlat
DZ bine controlat
LOT
Analiza nivelurilor de fluid gingival al IL-1β, la pacienţii din grupul
a subliniat cel mai scăzut nivel, 109.364ng/ml respectiv, la persoanele
sistemic sănătoşi, cu cele mai ușoare forme de modificări parodontale
(gingivită). Valorile IL-1β au crescut în mod semnificativ, în cazul
acestui grup concomitent cu severitatea bolii, o creştere aproximativ de
2 ori (1.93), fiind înregistrată la pacienţii cu parodontită agresivă (211.16
ng / ml).
PAC
3.0
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
-0.5
-1.0
Categ. Box & Whisker Plot:
Pierderea de atasament PAC
0.388 0.324
Martor
1.053
Mean
±SE
±SD
DZ prost controlat
DZ bine controlat
LOT
Mean
±SE
±SD
pg. 19

IL1�
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
Scatterplot: HbA 1C vs. IL1b (Casewise MD deletion)
IL1 � = -209.8 + 79.187 * HbA 1C
Coeficient de corelatie: r = 0.73604
-200
4 6 8 10 12 14 16 18 20
7.2.5 CONCLUZII
HbA 1C
95% confidence
1. Mediatori chimici (IL-1β, TNFα) analizați cu GCF relevă asocierea
puternică între IDDM şi creşterea răspunsului inflamator urmărind
infecţiile bacteriene. Studiul de faţă a permis identificarea unor
reale dezechilibre biochimice în diabet zaharat-prejudiciul ţesutului
parodontal.
2. Corelaţiile între potenţialul apoptotic a unor citokine cu
multivariabile analize sugerează că pierderea clinică de racordare
la persoanele cu diabet zaharat ar putea fi, cel puţin parţial atribuită
unor niveluri mai ridicate de TNFα şi IL-1β (model care a fost
evocat, atât la nivelul parodontal cât şi la nivel sistemic).
pg. 20

CAP.8
INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE
PARAMETRILOR BIOCHIMICI ŞI STAREA DE
AFECTARE PARODONTALĂ LA PACIENŢII CU
DISLIPIDEMII
8.1
NIVELELE LIPIDELOR PLASMATICE LA PACIENTII CU
BOALA PARODONTONTALĂ
8.1.1 INTRODUCERE
Hiperlipidemia si hiperglicemia sunt factori de risc major pentru
boala cardiovasculara. In ultimii ani, au fost prezentate cateva dovezi
ale asocierii bolii parodontale cu riscul crescut pentru boala
cardiovasaculară.
8.1.1 SCOPUL STUDIULUI
In studiul prezent, am masurat timpul de metabolizare a lipidelor
plasmatice, ca si glicemia in pacientii non-diabetici cu boala
parodontala si in lotul de control.
Mai mult, am evaluat gradul de alterare parodontala corelat cu
nivelele plasmatice ale colesterolului (Pohl si col. 1995).
8.1.2 MATERIAL ŞI METODE
39 de pacienti cu boală parodontală (20 femei si 19 barbati, cu
varsta intre 50-60 de ani, media de 54.4±3.1) și 40 de pacienți in lotul
de control (25 femei si 14 barbati, cu varsta intre 50-60 de ani, media
54.4±2.8) au participat la acest studiu.
40
20
0
FEMEI; ; 20
BARBATI; ; 19
lotul de studiu
FEMEI; ; 27,4
BARBATI; ;
38,6
FEMEI
BARBATI
pg. 21

40
30
20
10
0
FEMEI; ; 25
BARBATI; ;
14
lotul de control
FEMEI; ;
27,4
BARBATI; ;
38,6
FEMEI
BARBATI
Ambele grupuri de pacienţi şi lotul de control au fost recrutaţi
secvenţial în termen de 6 de luni din cadrul pacientilor care s-au
prezentat la cabinetul stomatologic particular pentru examenul de
rutină.
După ce au fost informati cu privire la scopul studiului, pacienţii a
semnat forma de consimţământul in cunostinta de cauza.
Ambelor loturi cu boala parodontala şi subiectii din lotul de control li
s-a cerut să răspundă la un chestionar în ceea ce priveşte statutul lor
social şi medical general. În cazul în îndoieli cu privire la starea
medicală au avut examene medicale.
8.1.4 REZULTATE
Tabelul 1. Lipidele sanguine, precum şi nivelurile de glucoză (mg / dl; deviaţia
medie şi standard) în loturile de control şi de pacienţi cu boala parodontala
Control Pacienti
medie Sd medie sd Valoarea p
Colesterol total
(mg/dl)
C 39.1 243.6 37.3 0.03
Colesterol LDL 165.5 35.9 187.3 37.3 0.01
Colesterol HDL 55.8 17.8 52.2 11.7 nesemnificativ
trigliceride 126.2 53.1 175.6 115.5 0.02
Glucoza 73.3 16.5 84.5 24.5 0.02
pg. 22

Lipidele sanguine, precum şi nivelurile de glucoză (mg / dl; deviaţia
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
medie şi standard) în loturile de control
165,5
126,2
55,8
73,3
Colesterol total (mg/dl) Colesterol LDL Colesterol HDL trigliceride Glucoza
Conform chestionarului, nu au existat diferenţe în statutul social
la pacientii cu boala parodontală şi subiecţii de control.
În conformitate cu gradul de punga parodontala, cei mai multi
dintre pacienţi au suferit de boala parodontala moderată ; 47.2 ±24,6%
din site-uri a avut o adâncime de sondare de 4-5 mm şi 8.6 ± 16,3%
din site-urile au avut o adâncime de sondare de mai mult de 5 mm.
În câteva cazuri de control au fost prezente pungi parodontale
de adancime moderată (8,7 ± 8,5% din site-uri), dar nu au fost prezenţe
pungi parodontale adancii.
Asa cum era de asteptat, sângerarea la sondare a fost mai
frecventă în subiecţi afectati periodontal (25.1 ± 26,3%) decât la
subiecţii de control (5,0 ± 6,9%, p = 0,0001). Subiecţii de control au
avut în mod semnificativ mai puţini dinti absenti decât pacienţii cu
parodontită (7.9 ± 5.7 comparativ cu 11.2 ± 7.4, P 0,03).
SÂNGERARE LA SONDARE
2,26%
lot cu boală
parodontală
97,74%
lot control
pg. 23

O estimare calitativă de acumulare a placii nu a evidenţiat o
diferenţă semnificativă între pacientii cu parodontită si subiectii de
control (50± 19% fata de 48 ± 23%).
Aşa cum se arată în tabelul 1, nivelele medii plasmatice de
colesterol şi nivelurile de LDL colesterol la subiecţii parodontită au fost
în mod semnificativ mai mari cu aproximativ 8% şi 13% în comparaţie
cu subiectii de control.
De asemenea, valorile trigliceridelor plasmatice au fost mai
mari la pacienti decât la subiecţii de control (+39%), dar nici o diferenţă
nu a fost observata pentru colesterolul HDL.
Tabelul 2. Frecventa valorilor patologice ale lipidelor poasmatice si a nivelelor
glicemiei la pacientii cu parodontita si subiectii de control; valorile limita sunt
raportate in paranteza)
Control Pacienti
Valori limita
(mg/dl)
Colesterol total
(>230)
Colesterol LDL
(>160)
Colesterol HDL
(200)
Glucoza
(>120)
Sub Peste Sub Peste Valoarea p
25 15 15 24 0.03
22 18 9 30 0.003
10 30 11 28 nesemnificativ
38 2 26 13 0.01
40 0 39 0 nesemnificativ
pg. 24

Trigliceride
(>200)
Media glicemiei capilare (MCBG)
si media glicemiei sulculare
(MSBG)
Glucoza
(>120)
Colesterol HDL
(160)
Colesterol total
(>230)
10
22
25
11
40
38
9
15
26
39
Grupul test
Grupul
control
Diferenţe foarte semnificative între subiectii cu parodontită şi
subiecţii de control au fost de asemenea observate atunci cand
frecvenţa concentraţiilor plasmatice patologice lipidice au fost estimate.
Frecventa hipercolesterolemiei la pacienti a fost aproximativ
dubla fata de lotul de control.
Acest lucru a fost valabil şi pentru colesterolul total precum şi
pentru colesterolul LDL. Nivele patologice ale trigliceridelor au fost de
circa 6,5 ori mai frecvente în parodontită în comparaţie cu subiecţii din
lotul de control, in timp ce nu a fost observata nici o diferenta pentru
colesterolul HDL (tabelul 2).
Deşi diabetul zaharat a fost unul din criteriile de excludere în
studiul nostru, am determinat de asemenea nivelurile de glucoză din
sânge à jeun. Într-adevăr nu am observat valori patologice în pacientii
cu parodontită sau pacientii de control (tabelul 2).
Cu toate acestea, a existat o diferenţă semnificativă între
valorile medii din ambele grupuri. Valoarea medie a glucozei sanguine
a fost de aproximativ 15% mai mare la pacienţi comparative cu lotul de
control (tabelul 1).
pg. 25

8.1.5 DISCUŢII
Este bine stabilit că parodontita marginală şi bolile cardiovasculare
împărtăşesc unele elemente comune de risc, cum ar fi diabetul zaharat,
fumatul, sănătate precară (DeStefano et al. 1993, Pohl et al. 1995,
Papapanou 1996, Beck et al. 1998).
Originea socială a celor două grupe, a fost echilibrata, iar fumătorii
au fost excluşi din studiu. Cu toate că pacienţii cu diabet zaharat
cunoscut s-au exclus, de asemenea din studiul nostru, valorile à jeun
pentru glicemie la pacienţii cu parodontită au fost uşor, dar în mod
semnificativ mai crescute decât la lotul de control.
Acesta observatie poate indica faptul că aceşti pacienţi, au unele
probleme de control glicemic şi sunt într- o condiţie pre-diabetică .
8.1.6 CONCLUZII
1. In studiul prezent, am masurat timpul de metabolizare a lipidelor
plasmatice, ca si glicemia in pacientii non-diabetici cu boala
parodontala si in lotul de control.
2. Mai mult, am evaluat gradul de alterare parodontala corelat cu
nivelele plasmatice ale colesterolului.
3. Comparativ cu lotul de control, subiecţii cu parodontită au avut
niveluri plasmatice mai ridicate de colesterol total, LDL cholesterol
şi trigliceride, precum şi frecvenţa de profiluri de lipide patologice a
fost mai ridicata la pacienţi decât în lotul de control.
pg. 26

CAP.9
INVESTIGAŢII PRIVIND MODIFICĂRILE
PARAMETRILOR PARODONTALI ŞI RĂSPUNSUL LA
TERAPIA ETIOLOGICĂ LOCALĂ LA PACIENŢII CU
DISFUNCŢII METABOLICE
9.1 Studiu clinico-statistic privind modificările
parametrilor parodontali după tratamentul etiologic la
pacienţii cu modificări metabolice
9.1.1 INTRODUCERE
Relaţia dintre diabet şi boala parodontală a prins contur în anii
1920-1930, când s-a constatat că diabetul provoacă schimbări specifice
în ţesutul gingival şi. induce boala parodontală.
Aceste observaţii au fost contestate mai târziu când s-a observat,
prin studii de laborator, că boala parodontală e similară histologic la
animalele cu diabet sau la cele de control.
De peste 40 ani, efectele diabetului asupra prevalenţei şi
severităţii parodontopatiei au fost intens studiate. Inflamaţiile şi
sângerările gingivale sunt mult mai frecvente la pacienţii cu diabet în
comparaţie cu cei non - diabetici în condiţiile în care factorii
determinanţi sau favorizanţi ai bolii parodontale ( de exemplu - nivelul
plăcii dentare bacteriene ) sunt similari.
9.1.2 SCOPUL STUDIULUI
La adulţi, statusul diabeticilor este multifactorial şi această
entitate cuprinde şi complicaţiile diabetului.
Scopul acestui studiu este de a găsi relaţia dintre diabet şi
severitatea afecţiunii parodontale şi dacă afecţiunile metabolice
influenţează pozitiv sau negativ răspunsul organismului la terapie,
bineinţeles şi evoluţia în timp, după tratament, a ţesuturilor
parodontale.
Cercetarea am realizat-o în cadrul clinicii de Parodontologie,
Fac. de Medicină Dentară, UMF “ Gr.T Popa, sub conducerea Prof
Dr. Silvia Marţu.
pg. 27

9.1.3 MATERIAL ŞI METODĂ
Subiecţi şi protocoale de studiu
Lotul de studiu :
I Lot pacienţi diabetici cu complicaţii care include 42 de pacienţi
adulţi diagnosticaţi cu diabet Zaharat de tip 1. Vârsta pacienţilor
este cuprinsă între 25-35 ani, selecţia facându-se în funcţie de anul
naşterii. Toţi pacienţii urmau tratamentul cu injecţii cu insulină,
venind în clinică pentru controale periodice pentru supravegherea
tratamentului.
Lotul II de control, din 10 pacienţi, de aceeaşi vârstă, sănătoşi
sistemic.
Informaţiile legate de caracteristicile şi trecutul medical al
pacienţilor, inclusiv tipul de diabet şi ultima valoare pentru
nivelul hemoglobinei glicosilate (HbA1c) au fost obţinute din
fişele de pacient.
9.1.4 REZULTATE
9.1.4.1 REZULTATE OBŢINUTE ÎNAINTE DE APLICAREA
TRATAMENTULUI
Sănătatea parodontală generală a subiecţilor a fost afectată. S-a
observat o diferenţă semnificativă statistic între scorurile individuale ale
CPITN54 şi nivelul de educaţie, şi între durata afecţiunii şi scorurile
individuale CPITN X3. Parodonţiul din dinţii maxilari anteriori era cu
predilecţie sănătos, tartrul dentar putând fi regăsit cel mai frecvent în
regiunea inferioară anterioară.
pg. 28

70.00%
60.00%
50.00%
40.00%
30.00%
20.00%
10.00%
0.00%
180%
160%
140%
120%
100%
80%
60%
40%
20%
0%
≥ 1 mm ≥ 2 mm ≥ 3 mm ≥ 4 mm ≥ 5 mm
%lot martor
% lot diabet
Prevalenţa dinţilor afectaţi de recesiune gingivală
< 1 mm ≥ 1 mm ≥ 2 mm ≥ 3 mm ≥ 4 mm
%diabetici
% sanatosi
Procentul de dinţi afectaţi de recesiune gingivală
≥ 5 mm
≥ 4 mm
≥ 3 mm
≥ 2 mm
≥ 1 mm
0% 20% 40% 60% 80% 100%
TOTAL
60 – 69
50 – 59
40 – 49
30 – 39
20-29
Gradul de recesiune în raport cu grupa de vârstă
pg. 29

9.1.4.2 REZULTATE OBŢINUTE DUPĂ APLICAREA
TRATAMENTULUI ETIOLOGIC PARODONTAL
75% dintre pacienţi aveau parodontite cronice iar
25% au avut forme agesive de parodontită generalizată.
1
24
70
94
0 20 40 60 80 100
Parodontită cronică Parodontită agresivă
Total pacienţi
Pe parcursul celor sase luni nu s-a inregistrat nici o modificare
în dieta, medicamentaţia sau obiceiurile vicioase privind fumatul.
Efectele tratamentului parodontal asupra parametrilor parodontali
Inregistrarea parametrilor clinici parodontali subliniază
severitatea şi extinderea infecţiei parodontale.
La prima consultaţie pacienţii aveau un indice de placa în
medie 58� 20,7% ) şi 63,5�16,4% zone de sângerare la sondaj;
numărul mediu de pungi parodontale adânci era de 77�23, o pierdere
de ataşament de 4,93�1,13 mm, şi pungi adânci de 4,36�0,59mm.
Indicele de placă
6 luni DS
6 luni Val medie
20.08
10.42
Iniţial Val medie
60 58.04
50
40
30
20
10
0
14.29
2 luni DS
20.7
20.9
Iniţial DS
2 luni Val medie
pg. 30

Igiena orală s-a imbunataţit semnificativ, indicele de placă
fiind în medie de 20% intre 2 şi 6 luni,
Indicele de sângerare
6 luni DS
6 luni Val medie
11.91
17.1
Iniţial Val medie
70 63.57
60
50
40
30
20
10
0
11.57
2 luni DS
16.39
15.8
Iniţial DS
2 luni Val medie
Indicii de sângerare au atins valori medii de 16% la
2 luni şi 17% la 6 luni.
Numărul de pungi
6 luni DS
6 luni Val medie
15.04
22.91
Iniţial Val medie
80
60
40
20
0
16.36
2 luni DS
77.08
23.23
27.82
Iniţial DS
2 luni Val medie
Subiecţii au avut o scădere a numărului de pungi parodontale
de la 77�23 la prima sedinţă la 28�16 la 2 luni şi 23�15 la 6 luni.
pg. 31

Adâncimea pungilor
6 luni DS
3.19
6 luni Val medie
Iniţial Val medie
5
0.47
4
3
2
1
0
0.47
2 luni DS
0.59
4.36
3.25
Iniţial DS
2 luni Val medie
Adâncimea pungilor a scazut de la 4,36 mm în medie la prima
sedinţă la 3,25 mm la 2 luni şi 3,19 mm la 6 luni.
Recesiune şi pierdere de ataşament
6 luni DS
6 luni Val medie 1.72
0.94
Iniţial Val medie
2
1.5
1
0.5
0
0.94
2 luni DS
0.56
0.88
Iniţial DS
1.56
2 luni Val medie
Recesiunile au stagnat şi pierderea de atasament
a ajuns de la 4,93 mm la 4,74 la 2 luni şi 4,85 mm la 6 luni.
pg. 32

6 luni DS
6 luni Val medie
4.85
1.13
Iniţial Val medie
5
4
3
2
1
0
1.14
2 luni DS
Evaluarea răspunsului la tratament
Sângerare gingivală (%)
4.93
1.13
Iniţial DS
2 luni Val medie
Sângerare gingivală (%) Iniţial 4 săptămâni 6 luni 12 luni
D1 29,1�16,6 25,4�25,5 26.9 � 16.0 28,7�20,8
D2 29,4�20,8 25.9 � 17.3 27,4�16,3 28,9� 17.3
D3 52,1�25,5 41.7 � 18.8 46.7 � 18.1 51,9� 17,8
12 luni
Indicele de placă
Iniţial
60
50
40
30
20
10
0
6 luni
4.74
4 săptămâni
D1
D2
D3
pg. 33

Indicele de placă Iniţial 4 săptămâni 6 luni 12 luni
D1 31,9�8,7 26.9 � 16.0 29,9�8,7 30,5�14,0
D2 33,5�14,0 30,18� 17,8 31,4�16,3 33.4 � 17.3
D3 61,3�23,4 54,6�8,7 59,16�14,0 60, 17�16,3
Iniţial diferenţele între depozitele de tartru subgingival nu au fost
semnificative, dar la 6 şi 12 luni la pacienţii din grupul D3 se formase
semnificativ mai mult tartru faţă de cei din grupurile D2 sau D1.
Depozitele de placă la toate loturile au scăzut îniţial, dar apoi au
au crescut, la examinarea la 12 luni având valori apropiate celor de la
inceputul studiului.
Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic în procentajele
valorilor medii ale indicelui de placă intre subgrupurile diabetice studiate
12 luni
Iniţial
80
60
40
20
0
6 luni
Pungi parodontale �4mm (%)
4 săptămâni
Pungi parodontale �4mm (%) Iniţial 4 săptămâni 6 luni 12 luni
D1 1,6�1,3 0,73�1,07 1,4�6,9 1,7�11,9
D2 5,1�6,9 3,9�11,3 4,7�1,3 4,9�16,3
D3 13,3�11,9 9,7�3,2 11,7�6,9 15,6�17,3
D1
D2
D3
pg. 34

La examinarea îniţială nu au existat diferenţe semnificative între
procentele de pungi parodontale >4mm, dar a fost observat un răspuns
pe termen scurt la 4 săptămâni dupa terapia parodontală.
Cu toate acestea, în grupul D3 a fost observată o recurenţă
rapidă a pungilor parodontale adânci, cu mai multe pungi >4mm la 12
luni.
12 luni
9.1.5 DISCUŢII
Iniţial
20
15
10
5
0
6 luni
4 săptămâni
S-au recomandat trei strategii generale pentru prevenţia
afecţiunii parodontale: (i) o strategie la nivel de populaţie; (ii) o strategie
de prevenţie secundară; (iii) identificarea grupurilor de risc înalt pentru
parodontită (Sheiham, 1991).
Dacă obiectivul îl constituie identificarea grupurilor de risc
înalt, detectarea precoce a afecţiunii active şi identificarea subiecţilor şi
grupurilor care sunt mai înclinate să dezvolte afecţiuni parodontale
distructive în viitor, sunt importante toate elementele sistemului de
îngrijire dentară. Această observaţie se aplică mai ales grupurilor cu
risc înalt, cum ar fi adulţii diabetici.
9.1.6 CONCLUZII
1. Comparaţiile între pacienţii diabetici şi cei din grupul de control au
ajuns la concluzia ca diabetul zaharat este un factor de risc pentru
boala parodontală.
D1
D2
D3
pg. 35

2. Din studiul prezent nu au rezultat diferenţe semnificative între
severitatea diabetului zaharat şi răspunsul organismului între grupul
de control şi cel al pacienţilor diabetici. Afecţiunile orale, ca boală
parodontală la fel ca şi statusul diabetic, sunt multifactoriale. Mai
evident, pacienţii diabetici sunt mai predispuşi la boală parodontală,
cu o importanţă deosebită acordată relaţiei diabet-zaharat -boală
parodontală, cu identificarea pacienţilor care sunt mai predispuşi la
aceste tipuri de afecţiuni orale.
9.2 STUDIU CLINIC PRIVIND RăSPUNSUL LA
TRATAMENT ÎN URMA DETARTRAJULUI
CONVENTIONAL ŞI TERAPIEI MEDICAMENTOASE LA
PACIENŢII CU DIABET ZAHARAT
9.2.1 SCOPUL STUDIULUI
Studiul a fost întreprins în scopul de a testa simultan aplicarea
de gel pe bazã de metronidazol cu detartrajul subgingival şi de a se
observa dacă exista diferenţe în răspunsul la tratament al pungilor
parodontale de profunzime medie şi mare la pacienţii cu diabet zaharat.
9.2.2 MATERIAL ŞI METODĂ
La fiecare dintre pacienţi s-au aplicat toate tratamentele
simultan, pe fiecare hemiarcadă, după cum urmează:
� numai detartraj subgingival,
� numai aplicare de gel cu metronidazol,
� detartraj subgingival şi aplicare de gel,
� al patrulea cadran a servit drept control.
9.2.3 REZULTATE
Profunzimea pungilor
Au fost înregistrate în total 1482 situsuri (detartraj - 378,
Metrogyl Denta* - 372, tratament combinat - 360, situsuri de control -
372).
pg. 36

Timp Detartraj
(378
situsuri)
Metrogyl
Denta* (372
situsuri)
Combinat
(360
situsuri)
Iniţial 4, 65 4, 58 4, 61 4, 53
Reducere
la 2
săptãmâni
0, 11 0, 14 0, 13 0, 01
Reducere
la 4
săptãmâni
Reducere
la 6
săptãmâni
Reducere
la 14
săptãmâni
0, 30 0, 21 0, 32 0, 03
0, 32 0, 25 0, 21 0, 01
0, 33 0, 15 0, 21 0, 04
Control (372
situsuri)
Adâncimi medii la sondare iniţiale şi reducerea adâncimii pungilor
după diferite intervale de timp, în funcţie de tratament
Analiza bazată pe clasificarea pungilor ca superficiale ≤ 4,4
mm, sau adânci ≥4,5 mm au relevat următoarele aspecte: după patru
săptămâni pungile mai mici de 4,4 mm s-au redus cu 19,7% în urma
tratamentului combinat, cu 12,5% în urma detartrajului, şi cu 10,7% în
urma tratamentului cu Metrogyl Denta*- (tabel)
Tratament Profunzime
iniţială a
pungilor (mm)
Reducerea
adâncimii
pungilor-săpt 4
(mm)
Detartraj 3,11 0,39 0,46
Metrogyl
Denta*
3,18 0,34 0,24
Combinat 3,15 0,62 0,38
Control 3,11 0,01 0,46
Reducerea
adâncimii
pungilor-săpt
14 (mm)
Tabelul Reducerea adâncimii pungilor ≤4,4 mm. , după aplicarea
tratamentelor
După cum se poate observa, s-a constatat o diferenţă
semnificativă în reducerea profunzimii de sondare între grupul cu
Metrogyl Denta* şi grupul test, după 4 săptămâni, dar nu şi după 14
săptămâni.
Detartrajul subgingival a dus la o reducere mult mai
semnificativă a adâncimii de sondare decât tratamentul numai cu
pg. 37

Metrogyl Denta*, totuşi nu s-a observat o diferenţă semnificativă între
tratamentul cu Metrogyl Denta* şi cel combinat după 4 sau 14
săptămâni.
Cea mai mare reducere a adâncimii de sondare s-a observat la
pungile adânci după 4 săptămâni ( tabel. )
Tratament Profunzime
iniţială a pungilor
(mm)
Reducerea adâncimii
pungilor-săpt 4 (mm)
Detartraj 5,06 1,05 1,49
Metrogyl Denta* 5,05 0,99 1,08
Combinat 5,04 1,29 1,50
Control 4,97 0,32 0,70
Reducerea
adâncimii pungilorsăpt
14 (mm)
Tabelul reducerea adâncimii pungilor ≥4, 5mm după aplicarea
tratamentelor
Tratamentul combinat a dus la o reducere de 25,6%, detartrajul
la o reducere de 20,8% şi Metrogyl Denta* la o reducere de 19,6%. Nu
au existat diferenţe semnificative în reducerea profunzimii de sondare
între cadrane după 4 săptămâni, însă după 14 săptămâni cadranele
detartrate au arătat o reducere semnificativ mai mare a adâncimii de
sondare faţă de cele tratate numai cu Metrogyl Denta*.
În comparaţie cu grupul de control, toate tratamentele au
obţinut o reducere semnificativ mai mare a adâncimii de sondare după
4 săptămâni, dar după 14 săptămâni numai cadranele cu tratament
combinat şi cele detartrate demonstrau o reducere semnificativ mai
mare a adâncimii de sondare.
9.2.4 Discuţii
Studiul a fost întreprins în scopul de a testa simultan aplicarea
de gel Metrogyl Denta*, cu detartrajul subgingival şi de a se observa
dacă există diferenţe în răspunsul la tratament al pungilor parodontale.
9.2.5 CONCLUZII
Pornind de la faptul că etiologia bolii parodontale este de natură
microbiană, pe lângă terapia convenţională prin care se îndepărtează
placa şi tartrul supra şi sub gingival prin mijloace mecanice, terapia
medicamentoasă este foarte utilã ca adjuvant ducând la eliminarea
pg. 38

durerii, a inflamaţiei gingivale şi a sângerării, reducerea mult mai rapidã
a pungilor parodontale, la eliminarea infecţiei, stoparea formãrii
puroiului, oprind distrucţia ţesutului moale şi a osului şi reducând
mobilitatea anormală a dintelui, intr-un cuvânt având efecte benefice
recucoscute asupra ţesuturilor parodontale afectate de boalã.
CONCLUZII GENERALE
CU APLICABILITATE PRACTICĂ
1. Lotul de pacienţi a cuprins persoane cu diabet zaharat cu
complicaţii (toţi pacienţii urmau tratamentul cu injecţii cu insulină,
venind în clinică pentru controale periodice pentru
supravegherea tratamentului) şi pacienţi diabetici,
noninsulinodependenţi, fără complicaţii, la care nu au fost
constatate alte afecţiuni în afară de diabetul zaharat sau
relaţionate cu acesta.
2. Studiul a fost facut pe 349 de pacienti (162 femei si 187 barbati)
cu diabet zaharat la care s-au prelevat probe in fiecare zi .
Subiectii au fost recrutati de la clinica de diabet a UMF Iasi si din
Disciplina de Parodontologie.
3. 80% dintre persoanele carora li s-a cerut sa ia parte la acest
studiu au fost dispusi sa faca acest lucru , iar din cei care au
refuzat o treime au avut ca motiv distanta mare fata de clinica .
4. S-a constatat ca esecurile raportate privind aparitia gingivitelor si
cariilor au fost mai mari decat sucesele . Asocierea dintre
evaluarea echilibrului metabolic al fiecaruia si varsta nu au fost
semnificative statistic .
5. La evaluari nu s-a obtinut nici o semnificatie statistica legata de
sex , educatia de baza sau cea profesionala .
6. Evaluarea in ceea ce priveste prezenta echilibrului metabolic in
diabet nu depinde in mod semnificativ de durata in timp a bolii .
pg. 39

7. Mai mult s-a constatat ca instalarea diabetului zaharat ca urmare
a unui dezechilibru metabolic a fost asociat cu lipsa igienei
dentare la nivel aproximal , din cauza lipsei de motivatie în ceea
ce priveşte aplicarea măsurilor de igienă orală, determină
aparitia gingivitelor si cariilor . Comparaţiile între pacienţii
diabetici şi cei din grupul de control au ajuns la concluzia ca
diabetul zaharat este un factor de risc pentru boala parodontală.
8. Considerand ca 50% din diabetici raman nediagnosticati,
testarea sangelui sulcular poate deveni o metoda adecvata de
identificare a potentialilor pacienti diabetici, in timpul sedintelor
stomatologice de rutina, deoarece exista o corelatie cu sangele
capilar. Astfel se pot realiza trimiteri justificate si adecvate catre
un clinician de profil.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1. AL-ZAHRANI MS, BISSADA NF, BORAWSKIT EA. Obesity and
periodontal disease in young, middle-aged, and older adults. J
Periodontol 2003;74:610–615.
2. ALBERTI KG, ZIMMET PZ. Definition, diagnosis and classification
of diabetes mellitus and its complications. Part 1: Diagnosis and
classification of diabetes mellitus provisional report of a WHO
consultation. Diabet Med 1998: 15: 539–553.
3. ARMITAGE GC.,Development of a classification system for
periodontal diseases and conditions. Ann Periodontal, 1999, 4, 1-6
4. DENNISON DK,GOTTSEGEN R, ROSE LF.:Diabetes and
periodontal disease. J.Periodontol., 1996, 67, 166-176.
5. GARCIA RI., HENSHAW MM., KRALL EA.: Relationship between
periodontal disease and systemic healt. Periodontology 2000,
2001,25,21-36
6. GENCO R.:Current view of risk factors for periodontal diseases. J.
of Priodontology, 1996,67, 1041-1049.
pg. 40

7. GENUTH, S. Diabetic ketoacidosis and Hyperosmolar
Hyperglycemic Nonketotic Syndrome in Adults. Therapy for
Diabetes Mellitus and Related Disorders, 3rd Edition. Am. Diabetes
Assn., 1998; 91.
8. GOLDEN, SH; PEART-VIGILANCE, CAMILLE; KAO, L;
BRANCATI, FL; Perioperative glycemic control and the risk of
infectious complications in a cohort of adults with diabetes.
Diabetes Care 22(9): 1408-1414, 1999
9. GROSSI SG., SKREPINSKY FB.DECARO T, ZAMBON IJ:,
GENCO RJ.: Response to periodontal therapy in diabetics and
smokers. J. Periodontol., 1996, 67, 1097-1102.
10. GROSSI SG., ZAMBON IJ:, GENCO RJ.: Assessment of risk for
periodontal disease. Risk indicators for attachment loss. J.
Periodontol., 1994, 65, 260-267.
11. GROSSI SG. Treatment of periodontal disease and control of
diabetes: an assessment of the evidence and need for future
research. Ann Periodontol 2001: 6: 138–145.
12. HU FB, MANSON JE, STAMPFER MJ ET AL. Diet, lifestyle, and
the risk of type 2 diabetes mellitus in women. N Engl J Med
2001;345:790–797.
13. HEALTH SERVICE BUREAU, MINISTRY OF HEALTH AND
WELFARE JAPAN. Outline of the national diabetes survey of
Japan, 1997. J Health Welfare Statistics 1998;45:43–45. tolerance.
14. IONESCU-TIRGOVISTE C., LICHIARDOPOL R. : Diabetul zaharat
, Editura Amalteea Bucuresti 2003
15. ISHIKAWA I., NAKASHIMA K.: Induction of the immune response
to periodontopathic bacteria and its role in the pathogenesis of
periodontitis. Periodontology 2000, 1997; 14: 79-111
16. KATZ J, FLUGELMAN MY, GOLDBERG A, HEFT M. Association
between periodontal pockets and elevated cholesterol and low
density lipoprotein cholesterol levels. J Periodontol 2002: 73: 494–
500
17. MÂRȚU SILVIA, SORINA SOLOMON, STEFAN ZANOAGA,
IOANA RUDNIC .Predictia de risc si diagnosticul precoce in
profilaxia bolii parodontale. Medicina Stomatologica, 2004, vol. 8,
nr. 1, pag.35-37
pg. 41

18. MÂRŢU SILVIA, SONIA ELENA NĂNESCU, LILIANA
CONSTANTIN Markerii inflamatori sistemici în boala parodontală /
Inflamatory systemic markers in periodontal disease
19. MEALEY BL., Periodontal implication: medically compromised
patients. Ann Periodontol 1996, 1, 256-321.
20. MEYLE J.,GONZALES JL. Influences of systemic disease on
periodontitis in children and adolescents. Periodontology 2000,
2001, 26, 92-112.
21. REES TD. Periodontal management of the patient with diabetes
mellitus. Periodontol 2000 2000;23:63–72.
22. SAITO T, SHIMAZAKI Y, SAKAMOTO M. Obesity and
periodontitis. N Engl J Med 1998;339:482–483.
23. SAITO T, SHIMAZAKI Y, YAMASHITA Y, KOGA T, TSUZUKI M,
SAKAMOTO M. Association between periodontitis and exercise
capacity. Periodontal Insights 1999;6:9–12.
24. SAITO T, SHIMAZAKI Y, KOGA T, TSUZUKI M, OHSHIMA A.
Relationship between upper body obesity and periodontitis.J Dent
Res 2001;80:1631–1636.
25. TSAI C, HAYES C, TAYLOR GW. Glycemic control of type 2
diabetes and severe periodontal disease in the US adult population.
Community Dent Oral Epidemiol 2002: 30:182–192.
26. TUOMI T. Pilot study on obesity in caries prediction. Community
Dent Oral Epidemiol 1989: 17: 289 291.
27. REN D, WEISSFELD L, RUBIN SM, HARRIS T. Periodontal
disease and weight loss in older adults. J Am Geriatr Soc 2004: 52:
547–553.
28. WILLERSHAUSEN B, HAAS G, KRUMMENAUER F,
HOHENFELLNER K. Relationship between high weight and caries
frequency in German elementary school children. Eur J Med Res
2004: 9: 400–404.
pg. 42