Caz clinic: DERMATOMIOZITA PARANEOPLAZICA CU AFECTARE

Tot acest mic paradis de case si gradini,
supravietuitor al acelei parti a Bucurestiului,
patriarhal, al unui fel de “bucolic citadin” prin
atmosfera de liniste calda si de visare, este strajuit
in strada, de salcami si tei, inalti, care-si intind
coroanele umbrind si parfumand, in functie de
sezon, aceasta oaza in mijlocul padurii de blocuri a
orasului.
Domnul Ionescu este vecinul si prietenul
domnului Popescu, casele aproape simetrice
sunt unite spate’n spate, prin calcanele respective
(murs aveugles). Domnul Popescu este
“tanar” pensionar, retras din activitate de circa
doi ani, domnul Ionescu, mai tanar, inca lucreaza;
in fiecare dimineata la 7,30 iese pe poarta pentru
a merge la servici si trece prin fata casei prietenului
sau.
La acea ora, cel mai adesea, domnul
Popescu se afla in curte trebaluind. Se saluta
prieteneste si schimba cateva cuvinte in trecere,
totdeauna altele: “Miscare, miscare …”!; “azi va
fi o zi frumoasa …”; “aveti o gradina de invidiat
…” etc. In ultimul timp, adesea adauga si intrebarea
: “Cum se mai simte doamna” ?
In dimineata aceasta, ca deobicei, d-l.
Popescu se afla in curte, maturand scarile pe
care, peste noapte, vantul prabusise cateva frunze.
Inainte de a deschide gura spre a schimba
cele cateva cuvinte, fu surprins si chiar se opri
din mers nevenindu-i sa creada ceea ce ii fu dat
sa auda; dinlauntrul casei (vara, dimineata, ferestrele
si usa sunt deschise spre curte, pentru a
absorbi aerul proaspat) vocea doamnei Popescu
adresandu-se sotului: - “George, sa aduci si niste
flori proaspete, sa inlocuim pe cele din vaza care
s-au cam ofilit si vezi sa alegi pe cele mai frumoase”.
– “Ma gandisem si eu Oli, (pe sotia sa o
cheama Olimpia) sunt asa de multe, au inflorit
deodata … sunt atat de frumosi bujorii (pivoine)
acestia …”
Era intr-adevar vocea Olimpiei, dar cum de
era posibil ? Doamna Popescu murise de aproape
o luna, luase parte la inmormantare, fusese alaturi
de durerea sotului ramas singur, incercase sa-l
imbarbateze, sa-l ajute sa depaseasca impasul
prin care trecea.
De data aceasta, trecu mai departe, nu-si
mai ingadui cele cateva cuvinte, fiindca nu stia
ce sa mai spuna; nu indrasnea sa intrerupa acest
dialog, obisnuit altadata intre cei doi soti, dar
acum atat de straniu, de inexplicabil …
9
Ianuarie 28, 2008
*
Sotii Popescu parasira cabinetul medicului
de familie cu sentimente ambivalente: de
ingrijorare si de speranta. Medicul le spusese, in
finalul consultatiei ca ar putea fi vorba de o
afectiune mai serioasa care va impune tratament
imediat si energic, eventual chiar interventie
chirurgicala; dar toate acestea vor fi stabilite
de medicul specialist cancerolog din policlinica,
dupa ce va avea la indemana si rezultatele
unor investigatii de laborator pe care tot el
le va hotari in urma examenului clinic.
Plecara spre acesta, imediat, tacuti, ingrijorati,
speriati, dar si cu speranta: ar putea, in definitiv
sa nu fie vorba de un cancer; apoi, chiar daca ar
fi, boala aceasta este atat de frecventa, aproape
banala si ar putea sa nu fie o forma grava, … si
ar putea fi vindecata; aveau printre cunostintele
apropiate mai multe persoane care, cu ajutorul
tratamentelor actuale invinsesera boala …
Cu aceste ganduri se apropiara de policlinica
si dupa o ora de asteptare deschisesera usa
cabinetului pe care scria “Oncologie” – dr. G.R.,
programul consultatiilor … etc.
Inmanara doctoritei biletul de trimitere de
la medicul de familie pe care apucasera sa
citeasca – suspect … urma un diagnostic scris
indescifrabil, poate intentionat, (comunicarea
fiind destinata medicului, dar ascunsa lor),
poate conform scrisului medicilor totdeauna
greu de citit; pe drum citind biletul George
chiar reflectase cu voce tare: “toti doctorii au
un scris de necitit; este deslusit doar de ei si de
farmacisti …“
Examenul clinic minutios, inclusiv anamneza,
au durat aproape 30 de minute, ceea ce le
facu o buna impresie si le dadu multa incredere,
fiindca se obisnuisera in alte situatii si cu examinari
in graba, mai superficiale.
Pacientul, asta ignora medicii, doreste sa
i se dea toata atentia, sa fie complet examinat,
sa i se faca o anamneza cat mai minutioasa,
chiar daca uneori examenul poate fi mai sumar,
nu din superficialitate, ci pentru faptul ca diagnosticul
este evident, se pune usor in bolile cu simptomatologie
tipica. Odata incheiat consultul, doctorita spusese
asistentei s-o conduca pe doamna in camera de
alaturi pentru analize si completarea unei fise;
poate ca fusese mai mult un pretext pentru doctorita
sa ramana cu George intre patru ochi, spre
a-i comunica urmatoarele”
– “Domnule Popescu imi este greu sa va
spun, dar trebuie s-o fac: sotia dvs. are cancer.
O forma clinica dintre cele mai maligne, adica
dintre cele cu evolutie rapida. In prezent, este
depasit stadiul de interventie chirurgicala, boala
fiind generalizata, adica cu metastaze in ganglioni,
si probabil si in alte cateva organe interne”.